Comertul electronic

Notiunea de serviciu al societatii informationale.

Legea nr. 365/2002 privind comertul electronic defineste în art. 1 notiunea de serviciu al societatii informationale ca fiind orice activitate de prestari de servicii sau care presupune constituirea, modificarea, transferul ori stingerea unui drept real asupra unui bun corporal sau necorporal, activitate efectuata prin mijloace electronice si care prezinta mai multe trasaturi:
– destinatarul îi procura ofertantului un folos patrimonial; aceasta caracteristica are în vedere scopul urmarit de prestatorul de servicii, acela de a obtine profit si implicit natura comerciala a activitatii realizate.
– nu este necesar ca ofertantul si destinatarul sa fie fizic prezenti simultan în acelasi loc; aceasta dispozitie legislativa subliniaza unul dintre avantajele comertului electronic care se realizeaza prin mijloace specifice (echipamente electronice, retele de cablu, fibra optica, radio, satelit etc.).
– activitatea este efectuata prin transmiterea informatiei la cererea individuala a destinatarului. O activitate care nu respecta aceasta conditie, fiindca oferta este destinata receptiei simultane de catre un numar nelimitat de persoane, nu va putea fi calificata drept serviciu al societatii informationale.
Persoana fizica sau juridica – furnizor de servicii ale societatii informationale are calitatea de comerciant, în timp ce beneficiarul acestor servicii poate fi atât un comerciant, cât si un necomerciant.
Articolul 2 delimiteaza în alin 2 si 3 domeniul de aplicare a legii privind comertul electronic, înlaturând în mod expres de la aplicare urmatoarele activitati.:
– oferta de servicii care necesita prezenta fizica a furnizorului si a destinatarului, chiar daca prestarea serviciilor respective implica utilizarea de echipamente electronice;
– oferta de servicii care presupun manipularea unor bunuri corporale de catre destinatar, chiar daca prestarea serviciilor respective implica utilizarea de echipamente electronice;
– oferta de bunuri sau servicii care nu este prezentata destinatarului prin transmiterea informatiei la cererea individuala a acestuia si care este destinata receptiei simultane de catre un numar nelimitat de persoane (punct-multipunct);
– activitati care se efectueaza prin intermediul serviciilor de telefonie vocala, telefax, telex, servicii de radiodifuziune si televiziune, inclusiv serviciile de teletext;
– serviciile de telefonie vocala, telefax sau telex;
– schimbul de informatii prin posta electronica sau prin alte mijloace de comunicare individuala echivalente, între persoane care actioneaza în scopuri straine activitatii lor comerciale sau profesionale;
– relatia contractuala dintre un angajat si angajatorul sau.
activitatea notarilor publici, în masura în care aceasta presupune o participare directa si specifica la exercitarea prerogativelor autoritatii publice;
– activitatile de reprezentare juridica în fata organelor de jurisdictie si de urmarire penala;
– jocurile de noroc cu câstiguri în bani, loteriile si pariurile.

Instrumentul de plata electronica.

Comertul electronic se bazeaza pe tehnici specifice, pe procesarea si transmiterea electronica a datelor, pe utilizarea tehnologiei informatice si de comunicatii.
Mijloacele care permit realizarea operatiunilor electronice sunt variate. Cel mai cunoscut mijloc este posta electronica (e-mail), dar legea impune conditia acordului expres al destinatarului cu privire la primirea de comunicari comerciale prin posta electronica.
Instrumentul de plata electronica permite titularului sau sa efectueze urmatoarele tipuri de operatiuni (art. 1 alin. 10):
– transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate si executate de catre institutii financiare;
– retrageri de numerar, precum si încarcarea si descarcarea unui instrument de moneda electronica.

Contractele încheiate prin mijloace electronice.

Contractul încheiat prin mijloace electronice presupune acordul de vointa a doua sau mai multe persoane fizice sau juridice si poarta asupra constituirii, modificarii, transferului ori stingerii unui drept real sau prestarii de servicii cu privire la un bun corporal sau necorporal. Încheierea unui astfel de contract nu necesita prezenta fizica si simultana a partilor, realizându-se prin tehnici specifice: echipamente electronice si retele de cablu, fibra optica, radio, satelit, utilizate pentru prelucrarea, stocarea sau transmiterea informatiei.

Obligatia de informare a furnizorului de servicii.

În temeiul art. 8, furnizorul de servicii are o obligatie de informare a destinatarului cu privire la anumite date care trebuie facute cunoscute înainte ca destinatarul sa trimita oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta facute de furnizor.
Informatia ce urmeaza a fi transmisa trebuie sa fie exprimata într-un limbaj clar, neechivoc si accesibil si sa poarte cel putin asupra urmatoarelor aspecte:
– etapele tehnice premergatoare încheierii contractului
– daca dupa încheierea contractului acesta va fi stocat sau nu
– mijloacele tehnice care vor fi puse la dispozitia destinatarului pentru identificarea si corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor
– limba în care se poate încheia contractul
– codurile de conduita
Transmiterea acestor informatii este obligatorie daca partile prin acordul lor de vointa nu au stabilit contrariul, precum si în toate cazurile în care una dintre parti are calitatea de consumator (art. 8 alin. 3).
Alte obligatii ale furnizorului de servicii:
– sa comunice autoritatilor publice si destinatarilor informatiile cu privire la datele sale personale (nume/denumire, domiciliu/sediu, numere de telefon/fax/e-mail, numarul de înmatriculare, codul de înregistrare fiscala), precum si cu privire la serviciul oferit (tarifele aferente, cheltuielile de livrare etc.)
– sa ofere destinatarului procedee tehnice adecvate identificarii si corectarii erorilor cu ocazia introducerii datelor, anterior trimiterii ofertei sau acceptarii acesteia.