Căsătoria se încheie prin consimţământul liber al viitorilor soţi (art. 1 alin. 3, art. 16 şi 17 din Codul familiei şi art. 48, pct. I din Constituţia României).

Pentru încheierea căsătoriei este necesară întocmirea unor acte, şi îndeplinirea unor condiţii după cum urmează:

DECLARAŢIA DE CĂSĂTORIE

Prima formalitate anterioară căsătoriei este declaraţia de căsătorie, prin care viitorii soţi îşi manifestă voinţa în vederea încheierii căsătoriei.

Declaraţia de căsătorie trebuie să cuprindă:

– voinţa neîndoielnică a viitorilor soţi de a se căsători;

– declaraţia acestora că au luat cunoştinţă reciproc de stare sănătăţii lor;

– declaraţia viitorilor soţi că îndeplinesc cerinţele prevăzute de art. 4-10 din Codul familiei privind condiţiile de fond şi lipsa impedimentelor la căsătorie;

– declaraţia acestora cu privire la numele pe care s-au înţeles să-l poarte în timpul căsătoriei (această declaraţie se poate face şi ulterior, până la încheierea căsătoriei, în scris, şi se va anexa la declaraţia de căsătorie făcută).

În vederea încheierii căsătoriei, viitorii soţi sunt obligaţi să declare că şi-au comunicat reciproc starea sănătăţii lor (art. 10 Cod familiei). Această comunicare a stării sănătăţii se realizează prin certificate medicale privind pe viitorii soţi (certificatele prenupţiale pe care le vor completa medicii de specialitate după efectuarea analizelor necesare), care se anexează la declaraţia de căsătorie.

Dacă viitorii soţi au făcut declaraţiile la servicii de stare civilă separate (art. 12 Codul familiei), atunci declaraţia trebuie să cuprindă şi indicaţia locului unde urmează să se încheie căsătoria.

Viitorii soţi trebuie să prezinte, odată cu declaraţia de căsătorie, actele de identitate, certificatele de naştere şi dovezile prevăzute în art. 4-10 din Codul familiei necesare încheierii căsătoriei.

Dosarul cuprinzând actele arătate mai sus se va depune cu maximum 14 zile înainte de data aleasă de viitorii soţi pentru încheierea căsătoriei.

După primirea declaraţiei, delegatul de stare civilă este obligat să verifice dacă viitorii soţi au vârsta legală pentru căsătorie.

La primirea declaraţiei de căsătorie, delegatul de stare civilă va citi viitorilor soţi prevederile art. 4-10 Codul familiei, care stabilesc condiţiile de fond şi impedimentele la căsătorie, şi cele ale art. 27 Cod familiei, privitor la numele pe care îl vor purta în timpul căsătoriei.

După îndeplinirea acestor formalităţi, declaraţia de căsătorie se înregistrează, iar pe declaraţie, la rubrica “acte de identitate prezentate”, se face menţiune despre actele aduse de declaranţi.

ORGANUL ÎN FAŢA CĂRUIA SE ÎNCHEIE CĂSĂTORIA

Căsătoria se încheie în faţa delegatului de stare civilă al Consiliului popular al comunei, oraşului, municipiului sau sectorului municipiului Bucureşti, în cuprinsul căruia se află domiciliul sau reşedinţa oricăruia dintre viitorii soţi. Dovada domiciliului se va face cu buletinul de identitate, iar reşedinţa cu viza de flotant pe buletinul de identitate.

Numai căsătoria încheiată în faţa delegatului de stare civilă dă naştere drepturilor şi obligaţiilor de soţi prevăzute în codul familiei.

Conform art. 44 lit. t din Legea nr. 69 din 26 noiembrie 1991 a administraţiei publice locale (republicată în M. Of. nr. 79 din 18 aprilie 1996), Primarul îndeplineşte funcţia de ofiţer de stare civilă (delegat de stare civilă).

Căsătoria încheiată în faţa unei persoane care nu are calitatea de delegat de stare civilă poate fi în unele situaţii valabilă. Astfel, potrivit art. 7 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, înregistrarea făcută în registrul de stare civilă de către o persoană necompetentă, dar care exercită în mod public atribuţia de delegat de stare civilă, este valabilă. Aşadar, lipsa calităţii de delegat de stare civilă nu împiedică valabilitatea căsătoriei dacă a existat convingerea generală că persoana în faţa căreia s-a încheiat căsătoria avea calitatea să instrumenteze.

Delegatul de stare civilă este competent să încheie căsătoria dacă cel puţin unul din viitorii soţi îşi are domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul localităţii în care el exercită atribuţiile sale. Nu se cere condiţia ca amândoi viitori soţi să aibă domiciliul sau reşedinţa în cuprinsul localităţii unde delegatul îşi exercită atribuţiile sale. Pentru căsătoria viitorilor soţi, amândoi cetăţeni români, pe o navă aflată în afara graniţelor ţării, competenţa aparţine comandantului acelei nave, care este investit cu atribuţii de delegat de stare civilă (art. 8 din Legea nr. 119/1996).

Cei care vor să se căsătorească vor face, personal, declaraţia de căsătorie le serviciul de stare civilă la care urmează a se încheia căsătoria.

Dacă unul dintre viitorii soţi nu se află în localitatea unde urmează a se încheia căsătoria, el va putea face declaraţia de căsătorie în localitatea unde se află, la serviciul de stare civilă, care o va transmite, din oficiu şi fără întârziere, serviciului de stare civilă competent pentru încheierea căsătoriei.

În declaraţia de căsătorie, viitorii soţi vor arăta că nu există nici o piedică legală la căsătorie. Odată cu declaraţia de căsătorie, ei vor prezenta dovezile cerute de lege.

Căsătoria se încheie prin consimţământul viitorilor soţi. Aceştia sunt obligaţi să fie prezenţi, împreună, în faţa delegatului de stare civilă, la sediul serviciului de stare civilă, pentru a-şi da consimţământul personal în mod public. În cazuri excepţionale, (exemplu, acelea în care unul dintre viitorii soţi este infirm, grav bolnav, ori când viitoarea soţie are o sarcină înaintată) căsătoria se poate încheia şi în afara sediului serviciului de stare civilă (art. 16 alin. 2 Codul familiei), cu respectarea tuturor celorlalte dispoziţii legale privind încheierea căsătoriei.

La încheierea căsătoriei este obligatorie prezenţa a doi martori, care se vor legitima cu actele de identitate;

PROCEDURA PE CARE O ÎNDEPLINEŞTE DELEGATUL DE STARE CIVILĂ

Încheierea căsătoriei are loc în ziua fixată pentru încheierea căsătoriei, delegatul de stare civilă procedând în următor fel:

– identifică viitorii soţi;

– constată că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi nu există impedimente la încheierea căsătoriei;

– constată că nu există opoziţii întemeiate la căsătorie;

– citeşte viitorilor soţi art. 1 şi 2 Codul familiei;

– ia consimţământul viitorilor soţi în vederea încheierii căsătoriei;

– declară căsătoria încheiată pe baza consimţământului viitorilor soţi;

– întocmeşte actul de căsătorie în registrul respectiv, care se semnează de delegatul de stare civilă şi de soţi;

– face menţiune pe buletinul de identitate al soţului de schimbarea numelui intervenită prin căsătorie;

– eliberează soţilor certificatul de căsătorie (se poate elibera un certificat de căsătorie fiecărui soţ, fără a fi considerat duplicat).

Momentul încheierii căsătoriei, este momentul în care delegatul de stare civilă constată existenţa consimţământului viitorilor soţi şi îi declară căsătoriţi (art. 15, 16 şi 17 Codul familiei). Înregistrarea căsătoriei, care urmează după aceea, nu are valoare constitutivă, ci constituie numai un element de probă, (art. 18 Codul familiei). De aceea, dacă o căsătorie nu a fost înregistrată deoarece întocmirea actului de căsătorie în registrul de stare civilă a fost omisă, căsătoria nu este din această cauză nulă, existând posibilitatea întocmirii ulterioare a actului de căsătorie.

Nesemnarea actului de căsătorie nu poate atrage nulitatea căsătoriei, deoarece actul de căsătorie constituie numai o cerinţă de probă, iar nu de valabilitate a căsătoriei.

Căsătoria nu poate fi dovedită decât prin certificatul de căsătorie, eliberat pe baza actului întocmit în registrul actelor de stare civilă.

ÎNREGISTRAREA CĂSĂTORIEI

Declaraţia de căsătorie, care face parte din dosarul prevăzut la anexa nr. 16 din Metodologia pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor Legii nr. 119/1996, se face personal, de către viitorii soţi, în scris, la primăria locului de domiciliu sau de resedinţă, al unuia dintre ei.

O dată cu declaraţia de căsătorie (cerere tip) viitorii soţi prezintă următoarele acte:

a) actul de identitate;

b) taxa de tibru extrajudiciar;

c) certificatul de naştere, în original şi în copie;

d) certificatul medical privind starea sănătăţii.

Certificatele medicale sunt valabile 14 zile de la data emiterii şi trebuie să cuprindă menţiunea expresă că persoana se poate sau nu se poate căsători;

e) acte, în original şi în copie traduse şi legalizate ori certificate de ofiţerul de stare civilă, din care să rezulte desfacerea căsătoriei anterioare, dacă este cazul. Aceste acte pot fi:

– certificatul de deces al fostului soţ;

– certificatul de despărţire sau de divorţ (eliberat în perioada anilor 1951-1960);

– certificatul de naştere sau de căsătorie, cu menţiunea de desfacere a căsătoriei;

– sentinţa de divorţ rămasă definitivă şi irevocabilă; pentru divorţurile pronunţate între 8 octombrie 1966 şi 31 iulie 1974, aceasta trebuie să poarte menţiunea că a fost înscrisă în actul de căsătorie în termen de 60 se zile de la pronunţare.

Ofiţerul de stare civilă este obligat să confrunte datele înscrise în declaraţie cu actele prezentate, iar semnarea declaraţiei se face în prezenţa sa.

Dosarul actului de căsătorie mai cuprinde, după caz, următoarele documente:

a) aprobarea primarului pentru încheierea căsătoriei în afara sediului primăriei, la cererea persoanei interesate (anexa nr. 17 din Metodologia mai sus arătată);

b) încuviinţarea primarului sau a comandantului navei pentru încheierea căsătoriei înainte de împlinirea termenului de 10 zile de la data înregistrării declaraţiei de căsătorie, la cererea persoanei interesate (anexa nr. 18 din Metodologia mai sus arătată);

c) aprobarea preşedintelui consiliului judeţean sau a primarului general al municipiului Bucureşti, în cazul existenţei unor impedimente rezultate din condiţiile de vârstă, rudenie firească sau adopţie, prevăzute de art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (2) şi art. 7 alin. (2) din Codul familiei (anexa nr. 19 din Metodologia mai sus arătată);

d) dovada eliberată ori autentificată de misiunile diplomatice sau oficiile consulare acreditate în România, în cazul căsătoriei unui cetăţean străin, din care să rezulte că îndeplineşte condiţiile de fond, cerute de legea sa naţională, pentru încheierea căsătoriei în România, în conformitate cu prevederile art. 33 din Legea nr. 119/1996, coroborate cu art. 18 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, cu excepţia cetăţenilor statelor cu care România a încheiat tratate, convenţii sau acorduri de asistenţă juridică, ce pot prezenta documente eliberate de autorităţile competente din ţările respective.

e) declaraţia dată pe propria răspundere, autentificată de un notar public, din care să rezulte ca viitorul soţ, cetăţean străin sau apatrid, nu este căsătorit şi îndeplineşte condiţiile de fond cerute de legea sa naţională pentru încheierea căsătoriei în România, în cazul în care dovada prevăzută la lit. d) nu poate fi obţinută întrucât statul respectiv nu are misiune diplomatică sau oficiu consular acreditat în România. Pentru apatrizi, legea naţională este legea statului în care îşi au domiciliul sau, în lipsă, reşedinţa;

f) procesul-verbal încheiat împreună cu interpretul autorizat, în cazul încheierii căsătoriei între persoane care nu cunosc limba română sau între surdomuţi (anexa nr. 20 din Metodologia pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor Legii nr. 119/1996);

g) aprobarea ministrului apărării naţionale, a ministrului de interne, a ministrului de justiţie ori a conducătorilor serviciilor de stat specializate în domeniul apărării şi siguranţei naţionale, în cazul cadrelor militare active (ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri) care se căsătoresc cu o persoană apatridă sau care nu are exclusiv cetăţenia română.

O data cu depunerea declaraţiei sau ulterior, până la încheierea căsătoriei, viitorii soţi declară, în faţa ofiţerului de stare civilă, numele de familie pe care s-au învoit să-l poarte în căsătorie, potrivit dispoziţiilor Codului familiei.

Dacă înţelegerea referitoare la numele de familie a intervenit după depunerea declaraţiei, dar înainte de a se încheia căsătoria, această înţelegere se consemnează într-o declaraţie scrisă, separat, care se anexează la declaraţia iniţială.

ÎNCHEIEREA CĂSĂTORIEI ÎN DIVERSE SITUAŢII

Căsătoria care se încheie în străinătate între cetăţeni români în faţa reprezentanţilor diplomatici sau consulari români este supusă condiţiilor de formă prevăzute de legea română, iar căsătoria încheiată în străinătate între cetăţeni români în faţa organelor de stare civilă locale este supusă condiţiilor de formă prevăzute de legea locală.

Căsătoria încheiată în ţara noastră între cetăţenii străini în faţa organului de stare civilă român este supusă condiţiilor de formă prevăzute de legea română.

Căsătoria între un cetăţean român şi unul străin este supusă condiţiilor de formă prevăzute de legea locului încheierii acesteia (locus regit actum). Aşadar, o astfel de căsătorie încheiată în ţara noastră este supusă condiţiilor de formă prevăzute de legea română iar dacă este încheiată în străinătate va fi supusă condiţiilor de formă prevăzute de legea străină respectivă.

În cazul în care viitorul soţ este cetăţean străin, acesta va prezenta:

– Paşaportul cu viza de şedere în România, valabil atât la depunerea actelor cât şi la încheierea căsătoriei;

– Certificatul de naştere original şi traducerea legalizată a acestuia de către un notar public, din care să rezulte datele de stare civilă şi dacă a mai fost sau nu căsătorit;

– În cazul în care a mai fost căsătorit, va prezenta, originalul şi traducerile legalizate ale:

– Certificatului de deces al fostului soţ, sau

– Sentinţa de divorţ

Pentru căsătoriile între cetăţeni străini şi cele între cetăţeni străini şi cetăţeni ROMÂNI, se va prezenta o dovadă eliberată de Misiunile Diplomatice sau Oficiile Consulare din România, ale ţărilor ai căror cetăţeni sunt, din care să rezulte că sunt îndeplinite condiţiile de fond cerute de legea lor naţională pentru încheierea căsătoriei în România;

– La încheierea căsătoriei este obligatorie prezenţa a doi martori, care se vor legitima cu actele de identitate;

– Taxa extrajudiciară de timbru.

_________

* Pentru a afla mai multe detalii cu privire la INSTITUŢIA CĂSĂTORIEI, a se vedea CODUL FAMILIEI, sinteza de DREPTUL FAMILIEI şi METODOLOGIA pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor Legii nr. 119/1996.