Instrument de plata – CEC-ul
Notiunea de cec.
Cecul reprezinta un înscris prin care o persoana (tragator) da ordin unei societati bancare (tras) la care are disponibil banesc, sa plateasca o suma de bani unui tert beneficiar, la prezentarea înscrisului.
Elementele pe care trebuie sa le cuprinda un înscris pentru a fi calificat drept cec sunt prevazute de art. 1 din Legea nr. 59/1934:
– denumirea de cec;
– ordinul neconditionat de a plati o anumita suma de bani;
– numele societatii bancare;
– locul platii (în lipsa acestui element, locul platii va fi locul aratat lânga numele trasului; în cazul stipularii mai multor locuri, cecul este platibil la primul loc aratat; în lipsa oricarei stipulari, cecul este platibil la locul unde trasul are principalul sau stabiliment);
– data si locul emiterii;
– semnatura tragatorului.
Cecul poate fi platibil unei anumite persoane fie cu clauza expresa sau subînteleasa “la ordin”, fie unei anumite persoane cu clauza “nu la ordin”, fie “la purtator” (art. 5 Legea nr. 59/1934).
Legea reglementeaza urmatoarele tipuri de cecuri: cecul barat, cecul platibil în cont, cecul netransmisibil si cecul de calatorie.
Cecul barat se caracterizeaza prin existenta a doua linii paralele pe fata cecului (art. 38). Bararea poate fi generala sau speciala. În primul caz, cecul va putea fi platit de tras numai unei societati bancare sau unui client al trasului. În cea de-a doua situatie, cecul se va putea plati numai acelei societati bancare înscrise în cec sau, daca aceasta este trasul, unui client al societatii bancare.
Cecul platibil în cont se caracterizeaza prin faptul ca plata nu se poate efectua în numerar, ci numai printr-o operatiune de scripte (art. 40).
Cecul netransmisibil nu poate fi platit decât primitorului care îl poate gira numai unei societati bancare pentru încasare (art. 41).
În cazul cecului de calatorie, tragatorul poate subordona plata cecului existentei pe titlu în momentul prezentarii unei a doua semnaturi la fel cu a primitorului (art. 42).
Plata cecului.
Legea nr. 59/1934 instituie în art. 29 regula potrivit careia cecul se plateste la vedere (la prezentare), orice stipulatie contrara fiind lovita de nulitate.
Pentru prezentarea cecului spre plata sunt prevazute anumite termene, a caror nerespectare va duce la decaderea din dreptul de regres împotriva girantilor si garantilor: 8 zile pentru cecul platibil în localitatea unde a fost emis si 15 zile pentru celelalte cazuri. Cecul emis într-o tara straina si platibil în România trebuie prezentat în termen de 30 de zile, iar daca a fost emis în afara Europei, în termen de 70 de zile.
Posesorul cecului nu poate refuza o plata partiala (art. 35). În cazul platii partiale, trasul poate cere sa se faca pe cec o mentiune care sa ateste aceasta plata si sa i se elibereze o chitanta doveditoare.
În doctrina s-a precizat ca trasul nu este debitor de drept cambial si, în consecinta, nu raspunde de plata cecului. Potrivit art. 13, raspunzator pentru plata cecului este tragatorul.
Trasul are obligatia de a verifica valabilitatea girurilor înscrise pe cec, dar nu si autenticitatea semnaturilor girantilor (art. 36).
