Lege nr. 158/2008 privind publicitatea înselatoare si publicitatea comparativa

Parlamentul României
din 18/07/2008
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 559 din 24/07/2008
Parlamentul României adopta prezenta lege.

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 1. – Prezenta lege are drept scop protectia comerciantilor împotriva publicitatii înselatoare si a consecintelor defavorabile ale acesteia, precum si stabilirea conditiilor în care publicitatea comparativa este permisa.
Art. 2. – (1) Dispozitiile prezentei legi se aplica continutului materialelor publicitare si mesajelor publicitare, oricare ar fi mijlocul de comunicare ce face posibil transferul informatiei.
(2) Comunicatiilor audiovizuale comerciale difuzate în cadrul serviciilor de programe audiovizuale le sunt aplicabile prevederile prezentei legi, ale Legii audiovizualului nr. 504/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si normele de reglementare emise în aplicarea acesteia.
Art. 3. – În sensul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarea semnificatie:
a) publicitate – orice forma de prezentare a unei activitati comerciale, industriale, artizanale sau liberale, în scopul promovarii vânzarii de bunuri ori servicii, inclusiv bunuri imobile, drepturi si obligatii;
b) publicitate înselatoare – publicitatea care, în orice mod, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce în eroare persoanele carora i se adreseaza ori care iau contact cu aceasta si care, din cauza caracterului înselator, poate afecta comportamentul economic al acestora sau care, din acest motiv, prejudiciaza ori poate prejudicia un concurent;
c) publicitate comparativa – publicitatea care identifica în mod explicit sau implicit un concurent ori bunuri sau servicii oferite de acesta;
d) comerciant – persoana fizica sau juridica ce actioneaza în scopuri care se încadreaza în activitatea sa comerciala, industriala, artizanala ori liberala si orice persoana care actioneaza în numele si pe seama comerciantului;
e) responsabil de cod – orice entitate, inclusiv un comerciant sau un grup de comercianti, responsabila cu formularea si revizuirea unui cod de conduita si/sau cu monitorizarea conformitatii cu codul de catre cei care si-au luat angajamentul de a-l respecta;
f) cod de conduita – acordul sau ansamblul de reguli care nu este impus prin legislatie ori dispozitii administrative si care defineste comportamentul comerciantilor care se angajeaza sa îl respecte cu privire la una sau mai multe practici comerciale ori la unul sau mai multe sectoare de activitate;
g) comunicatie comerciala audiovizuala – imaginea, cu sau fara sunet, care este destinata sa promoveze, direct sau indirect, bunurile, serviciile ori imaginile unei persoane fizice sau juridice care desfasoara o activitate economica. Imaginile respective însotesc sau sunt incluse într-un program în schimbul unei plati ori retributii similare sau în scopul autopromovarii. Formele de comunicatii comerciale audiovizuale includ, printre altele, publicitatea televizata, sponsorizarea, teleshoppingul si pozitionarea de produse prin servicii de programe audiovizuale.

CAPITOLUL II
Publicitatea înselatoare si publicitatea comparativa

Art. 4. – Publicitatea înselatoare este interzisa.
Art. 5. – Pentru a determina daca publicitatea este înselatoare trebuie sa se ia în considerare toate aspectele acesteia, în special orice informatie continuta de aceasta cu privire la:
a) caracteristicile bunurilor sau serviciilor, cum sunt: disponibilitatea, natura, modul de executie, compozitia, metoda si data fabricatiei bunurilor ori a prestarii serviciilor, daca acestea corespund scopului lor, destinatia, cantitatea, parametrii tehnico-functionali, originea geografica sau comerciala, rezultatele asteptate ca urmare a utilizarii lor ori rezultatele si caracteristicile esentiale ale testelor sau ale controalelor efectuate asupra bunurilor ori a serviciilor;
b) pretul sau modul de calcul al pretului si conditiile în care se distribuie bunurile ori se presteaza serviciile;
c) natura, atributiile si drepturile comerciantului care îsi face publicitate, cum ar fi: identitatea si bunurile sale, calificarile si detinerea drepturilor de proprietate industriala, comerciala sau intelectuala ori premiile si distinctiile acestuia.
Art. 6. – Publicitatea comparativa este considerata legala daca îndeplineste, în mod cumulativ, urmatoarele conditii:
a) nu este înselatoare, potrivit dispozitiilor art. 3 lit. b) si ale art. 5 din prezenta lege, precum si ale art. 5-7 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor în relatia cu consumatorii si armonizarea reglementarilor cu legislatia europeana privind protectia consumatorilor;
b) compara bunuri sau servicii care raspund acelorasi nevoi ori sunt destinate acelorasi scopuri;
c) compara, în mod obiectiv, una sau mai multe caracteristici esentiale, relevante, verificabile si reprezentative ale respectivelor bunuri ori servicii, care pot include si pretul;
d) nu discrediteaza sau denigreaza marcile, denumirile comerciale, alte semne distinctive, bunuri, servicii, activitati ori situatia unui concurent;
e) în cazul produselor cu denumire de origine, se refera, în fiecare caz, la produse cu aceeasi denumire;
f) nu profita în mod neloial de reputatia unei marci, a unei denumiri comerciale sau a altor semne distinctive ale unui concurent ori a denumirii de origine a produselor concurente;
g) nu prezinta bunuri sau servicii ca imitatii ori reproduceri ale bunurilor sau serviciilor purtând o marca ori o denumire comerciala protejata;
h) nu creeaza confuzie între comercianti, între cel care îsi face publicitate si un concurent sau între marci, denumiri comerciale, alte semne distinctive, bunuri ori servicii ale celui care îsi face publicitate si cele ale unui concurent.

CAPITOLUL III
Sesizare, competenta, sanctiuni

Art. 7. – (1) În vederea combaterii si stoparii publicitatii înselatoare si a respectarii dispozitiilor privind publicitatea comparativa, persoanele fizice si juridice, asociatiile si organizatiile care au un interes legitim pot sa sesizeze Ministerul Economiei si Finantelor sau, dupa caz, Consiliul National al Audiovizualului.
(2) La sesizarea persoanelor prevazute la alin. (1) sau din oficiu, Ministerul Economiei si Finantelor, prin reprezentantii sai, constata încalcarea dispozitiilor prevazute la art. 4 si 6 si aplica sanctiunile corespunzatoare.
Art. 8. – Sesizarea adresata Ministerului Economiei si Finantelor poate fi îndreptata:
a) împotriva unuia sau a mai multor comercianti din acelasi sector economic;
b) împotriva responsabilului de cod, în cazul în care respectivul cod încurajeaza nerespectarea dispozitiilor legale în materie.
Art. 9. – (1) La sesizarea persoanelor fizice si juridice, a asociatiilor si a organizatiilor care au interes legitim sau din oficiu, Ministerul Economiei si Finantelor, prin reprezentantii sai, va solicita comerciantului care îsi face publicitate sa furnizeze toate dovezile necesare privind exactitatea afirmatiilor, a indicatiilor ori a prezentarilor din anuntul publicitar.
(2) Reprezentantii Ministerului Economiei si Finantelor solicita comerciantilor care îsi fac publicitate, dovezi potrivit prevederilor alin. (1) si (3), luând în considerare interesele legitime ale acestor comercianti, precum si cele ale comerciantilor prejudiciati.
(3) Comerciantul care îsi face publicitate este obligat sa puna la dispozitia reprezentantilor Ministerului Economiei si Finantelor, la termenele si în forma stabilite de acesta, toate documentele, datele si informatiile care sa probeze exactitatea afirmatiilor continute în anuntul publicitar.
(4) În cazul publicitatii comparative, comerciantul care îsi face publicitate este obligat sa prezinte, cu celeritate, reprezentantilor Ministerului Economiei si Finantelor dovezile, documentele, datele si informatiile prevazute în prezentul articol.
(5) În cazul în care dovezile solicitate nu sunt prezentate de comerciant sau prezentarea dovezilor se face de catre acesta dupa expirarea termenului stabilit de Ministerul Economiei si Finantelor ori daca aceste dovezi sunt considerate incomplete sau insuficiente, afirmatiile din anuntul publicitar în cauza vor fi considerate inexacte.
Art. 10. – (1) Nerespectarea de catre comercianti a prevederilor art. 4 si 6 constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 3.000 lei la 30.000 lei.
(2) Constatarea si aplicarea sanctiunilor prevazute la alin. (1) se fac de reprezentantii Ministerului Economiei si Finantelor.
Art. 11. – (1) În cazul în care se constata încalcarea de catre comerciantul care îsi face publicitate a dispozitiilor prevazute la art. 4 si 6, tinând cont de toate interesele implicate în cauza si, în special, de interesul public, Ministerul Economiei si Finantelor poate dispune, odata cu aplicarea sanctiunii contraventionale prevazute la art. 10 alin. (1), urmatoarele masuri complementare:
a) încetarea publicitatii înselatoare sau a publicitatii comparative ilegale;
b) interzicerea publicitatii înselatoare sau a publicitatii comparative care contravine prevederilor prezentei legi, în cazul în care nu a fost înca adusa la cunostinta publicului, însa acest lucru este iminent.
(2) Masurile prevazute la alin. (1) se aplica fara a fi necesar sa existe o dovada a unui prejudiciu real, a intentiei ori a neglijentei celui care îsi face publicitate.
(3) Masurile prevazute la alin. (1) vor fi luate prin intermediul unei proceduri accelerate, în sensul ca acestea vor fi îndeplinite de comerciantul contravenient în termen de 5 zile de la data înmânarii sau a comunicarii procesului-verbal de constatare si de sanctionare a contraventiei prin care masurile au fost dispuse.
Art. 12. – (1) În vederea eliminarii efectelor de durata ale publicitatii înselatoare sau ale publicitatii comparative ilegale a carei încetare, respectiv interzicere, a fost dispusa printr-un proces-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, care nu a fost contestat, ori printr-o hotarâre judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila prin care s-a dispus o astfel de masura, Ministerul Economiei si Finantelor, prin reprezentanti împuterniciti, va solicita comerciantului în cauza:
a) publicarea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei sau a hotarârii judecatoresti, integral ori în extras;
b) publicarea unei declaratii rectificative care sa cuprinda datele de identificare a comerciantului contravenient, contraventia savârsita, data la care a fost savârsita, precum si masurile dispuse.
(2) Publicarea se va face, în toate cazurile, de catre si pe cheltuiala comerciantului contravenient, atât prin intermediul unui ziar de larga circulatie, cât si prin intermediul mijlocului de comunicare folosit pentru difuzarea anuntului publicitar interzis, în termen de 5 zile de la data comunicarii.
Art. 13. – (1) Nerespectarea masurilor prevazute la art. 12, precum si a obligatiei prevazute la art. 9 constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 6.000 lei la 60.000 lei.
(2) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la alin. (1) se fac de reprezentantii împuterniciti ai Ministerului Economiei si Finantelor.
Art. 14. – (1) În situatia în care Ministerul Economiei si Finantelor dispune, potrivit dispozitiilor art. 11 alin. (1) lit. a), încetarea publicitatii înselatoare sau a publicitatii comparative ilegale, acesta va comunica de îndata masura respectiva Consiliului National al Audiovizualului.
(2) Potrivit competentelor ce îi revin, Consiliul National al Audiovizualului verifica daca respectiva publicitate înselatoare sau comparativa ilegala este difuzata printr-un serviciu de programe audiovizuale, în cadrul unei comunicatii comerciale audiovizuale.
(3) În situatia prevazuta la alin. (2), Consiliul National al Audiovizualului va dispune, prin decizie, potrivit competentelor ce îi revin, oprirea de la difuzare a respectivei comunicatii comerciale audiovizuale, va monitoriza aplicarea deciziei si, în caz de nerespectare, va aplica sanctiunile Legii nr. 504/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
(4) În situatia în care Consiliul National al Audiovizualului apreciaza ca o comunicatie comerciala audiovizuala contine elementele unei publicitati înselatoare ori comparative ilegale, acesta va sesiza Ministerul Economiei si Finantelor.
Art. 15. – Prevederile art. 10, 11 si 13 referitoare la contraventii se completeaza cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, cu exceptia prevederilor art. 28 si 29.
Art. 16. – (1) În cazul în care se constata ca faptele reclamate nu constituie publicitate înselatoare sau, dupa caz, publicitate comparativa ilegala, Ministerul Economiei si Finantelor emite decizie motivata de respingere a sesizarii.
(2) Decizia data conform alin. (1) poate fi atacata în temeiul prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 17. – (1) În cazul încalcarii dispozitiilor prezentei legi, raspunderea revine comerciantului beneficiar al anuntului publicitar.
(2) În cazul în care comerciantul care îsi face publicitate nu are sediul social în România, raspunderea revine reprezentantului sau legal în România.
Art. 18. – Dreptul de a sesiza faptele prevazute la art. 4 si 6 se prescrie în termen de 3 luni de la data la care persoanele, asociatiile sau organizatiile care au un interes legitim, potrivit prevederilor prezentei legi, au luat cunostinta de anuntul publicitar, dar nu mai târziu de 6 luni de la data aparitiei acestuia.
Art. 19. – (1) Prezenta lege nu exclude controlul voluntar al publicitatii de catre organizatiile profesionale cu rol de autoreglementare în domeniul publicitatii si nici dreptul persoanelor fizice si juridice, al asociatiilor sau al organizatiilor interesate de a se adresa direct acestor organizatii.
(2) În aplicarea dispozitiilor prezentei legi, Ministerul Economiei si Finantelor, respectiv Consiliul National al Audiovizualului pot solicita organizatiilor profesionale cu rol de autoreglementare, prevazute la alin. (1), formularea unui punct de vedere de specialitate.

CAPITOLUL IV
Dispozitii finale

Art. 20. – (1) În aplicarea dispozitiilor prezentei legi, Ministerul Economiei si Finantelor poate emite norme, care se aproba prin ordin al ministrului.
(2) În aplicarea dispozitiilor prezentei legi, Consiliul National al Audiovizualului va emite norme de reglementare ce se aproba prin ordin al presedintelui acestei autoritati.
Art. 21. – Dispozitiile legislative, regulamentare si administrative adoptate de autoritatile române, precum si orice alte informatii cu privire la publicitatea înselatoare si comparativa se notifica de Ministerul Economiei si Finantelor catre Comisia Europeana.
Art. 22. – Prezenta lege se aplica fara a aduce atingere dispozitiilor privind publicitatea pentru anumite produse si/sau servicii, precum si restrictiilor sau interdictiilor privind publicitatea în anumite medii, cuprinse în alte acte normative.
Art. 23. – Legea nr. 148/2000 privind publicitatea, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 2 august 2000, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica dupa cum urmeaza:
1. Articolul 1 va avea urmatorul cuprins:
“Art. 1. – Prezenta lege are drept scop protectia consumatorilor de produse si servicii, protectia persoanelor care desfasoara o activitate de productie, de comert, presteaza un serviciu sau practica o meserie ori o profesie.”
2. Articolele 2 si 3 se abroga.
3. La articolul 4, literele a), b), c) si g) se abroga.
4. La articolul 6, litera a) se abroga.
5. Articolele 7 si 8 se abroga.
6. Articolul 18 va avea urmatorul cuprins:
“Art. 18. – Autorul, realizatorul de publicitate si reprezentantul legal al mijlocului de difuzare raspund solidar cu persoana care îsi face publicitate, în cazul încalcarii prevederilor prezentei legi.”
7. La articolul 23 alineatul (1), litera b) va avea urmatorul cuprins:
“b) încalcarea prevederilor art. 9-14, cu amenda de la 1.500 lei la 4.000 lei.”
8. La articolul 24 alineatul (1), literele a) si e) vor avea urmatorul cuprins:
“a) reprezentantii împuterniciti ai Oficiului pentru Protectia Consumatorilor, în cazul încalcarii prevederilor art. 9 si ale art. 13 lit. a) si b);
………………………………………………………………………………………………………
e) reprezentantii împuterniciti ai Consiliului National al Audiovizualului, pentru încalcarea prevederilor art. 10 lit. a).”
*
Prezenta lege transpune integral prevederile Directivei 2006/114/CE a Parlamentului European si a Consiliului Uniunii Europene din data de 12 decembrie 2006, publicata în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L376 din 27 decembrie 2006.

Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicata.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR                      p. PRESEDINTELE SENATULUI,
BOGDAN OLTEANU                                   DORU IOAN TARACILA

Bucuresti, 18 iulie 2008.
Nr. 158.