Guvernul României

Ordonanta privind transporturile – Ordonanta nr.19 din 1997

din 18/08/1997
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 200 din 20/08/1997
În temeiul art. 1 lit. h) din Legea nr. 134/1997 pentru abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

Guvernul României emite următoarea ordonanţă:

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. – Prezenta ordonanţă stabileşte normele generale aplicabile organizării şi executării tuturor activităţilor de transport terestru, pe apă şi aerian pe teritoriul României, precum şi normele generale aplicabile mijloacelor de transport, proprietate a persoanelor fizice şi juridice, române, în afara teritoriului naţional.
Dispoziţiile prezentei ordonanţe constituie cadrul general pentru toate actele normative specifice diferitelor moduri de transport şi activităţilor conexe; în caz de conflict ele prevalează asupra acestora din urmă.
Art. 2. – În toate raporturile generate de activitatea de transport protecţia vieţii umane şi a mediului este prioritară.
Art. 3. – Sistemul naţional de transport constituie parte integrantă a activităţilor economice şi sociale ale României şi are următoarele obiective principale:
a) realizarea conectării tuturor localităţilor la reţeaua naţională de transport;
b) asigurarea dreptului la liberă circulaţie a cetăţenilor;
c) asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor şi a bunurilor;
d) asigurarea transporturilor care privesc siguranţa naţională;
e) asigurarea racordării la sistemele internaţionale de transport;
f) participarea la dezvoltarea economică şi socială a ţării.
Art. 4. – Sistemul naţional al transporturilor are următoarele componente:
a) infrastructurile de transport rutier, feroviar, naval şi aerian, de interes public;
b) utilizatorii infrastructurilor de transport de interes public;
c) operatorii de transport public şi privat.
Art. 5. – Dezvoltarea sistemului naţional de transport se realizează ţinând seama de următorii factori:
a) programele naţionale de realizare a unei dezvoltări durabile;
b) nevoile de apărare a ţării;
c) asigurarea unui nivel ridicat de siguranţă a traficului;
d) eficienţa economică ridicată;
e) condiţiile de conservare şi de protejare a mediului înconjurător;
f) utilizarea raţională a energiei;
g) convenţiile şi acordurile internaţionale la care România este parte.
Art. 6. – Statul sprijină dezvoltarea şi funcţionarea transportului public, garantează libera iniţiativă şi autonomia transportatorilor privaţi şi asigură condiţiile unui mediu concurenţial normal între modurile de transport şi între diferitele categorii de transportatori.
Art. 7. – Utilizatorii de transporturi au acces egal şi nediscriminatoriu la structurile de transport de interes public, pot alege liber modul de transport prin care îşi exercită dreptul de a se deplasa şi au posibilitatea de a efectua ei înşişi transportul ori de a apela la serviciile unui transportator liber ales.
Art. 8. – Ministerul Transporturilor, în calitate de organ de specialitate al administraţiei publice centrale, este autoritatea de stat în domeniul transporturilor şi asigură realizarea, modernizarea, dezvoltarea şi siguranţa sistemului naţional de transport.
Modurile de transport pe care Ministerul Transporturilor le reglementează în calitate de autoritate de stat sunt:
a) transportul rutier;
b) transportul feroviar;
c) transportul maritim, fluvial şi pe apele interioare;
d) transportul aerian;
e) transportul multimodal şi transportul combinat.
Fiecare mod de transport este parte integrantă a sistemului naţional de transport şi cuprinde infrastructura, utilizatorii şi operatorii, care au activităţi specifice respectivului mod de transport.
Ministerul Transporturilor coordonează modurile de transport printr-o abordare multimodală, ţinând seama de capacităţile existente sau de cele prevăzute pentru fiecare mod de transport, precum şi de promovarea unei dezvoltări raţionale a transporturilor combinate, cu respectarea reglementărilor specifice fiecărui mod de transport.

CAPITOLUL II
Ministerul Transporturilor organ de specialitate al administraţiei
publice centrale şi autoritate de stat în domeniul transporturilor

Art. 9. – Ministerul Transporturilor este organ de specialitate al administraţiei publice centrale şi în această calitate are următoarele atribuţii:
a) elaborează strategiile de dezvoltare a activităţilor de transport;
b) elaborează şi supune aprobării Guvernului programele de modernizare şi de dezvoltare a infrastructurilor de transport;
c) administrează, gestionează şi exploatează infrastructurile şi echipamentele de interes naţional din sistemul naţional de transport;
d) asigură tuturor utilizatorilor şi agenţilor economici acces egal şi nediscriminatoriu la infrastructurile de transport de interes naţional şi local;
e) asigură beneficiarilor de transport dreptul de a apela la un transportator autorizat şi liber ales;
f) sprijină dezvoltarea şi funcţionarea transportului public;
g) stimulează libera iniţiativă şi asigură autonomia transportatorilor privaţi;
h) asigură condiţiile unui mediu concurenţial normal în interiorul fiecărui mod de transport, precum şi între modurile de transport;
i) asigură efectuarea transporturilor militare şi a transporturilor de intervenţie în caz de calamităţi naturale sau în alte situaţii deosebite;
j) asigură dezvoltarea cercetării în transporturi în corelare cu programele naţionale de cercetare;
k) elaborează politica economică în domeniul transporturilor;
l) elaborează politici pentru dezvoltarea transporturilor multimodale şi a transportului combinat;
m) elaborează politici de dezvoltare echilibrată a tuturor modurilor de transport;
n) asigură gestionarea proprietăţii publice din domeniul transporturilor;
o) gestionează resursele financiare alocate prin bugetul de stat, cele din fondurile speciale pentru dezvoltarea infrastructurilor de transport sau din creditele externe garantate de stat;
p) aprobă sau supune spre aprobare Guvernului, după caz, tarife sau taxe de utilizare a infrastructurilor de transport;
r) clasifică infrastructurile de transport în conformitate cu standardele naţionale şi internaţionale.
Art. 10. – Pentru realizarea obiectivelor politicii guvernamentale în domeniul transporturilor, Ministerul Transporturilor poate încheia contracte de activitate pentru unul sau mai mulţi ani cu agenţi economici din domeniul transporturilor, stabilind obiective specifice şi mijloace tehnice şi economice pentru realizarea acestora. Contractele de activitate încheiate se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Art. 11. – Ministerul Transporturilor este autoritatea de stat în domeniul transporturilor feroviare, rutiere, maritime, pe apele interioare, aeriene, multimodale şi combinate, având următoarele atribuţii:
a) reprezintă Guvernul în domeniul transporturilor, în organismele internaţionale şi în relaţiile bilaterale cu alte state;
b) elaborează şi promovează acte normative şi norme destinate asigurării compatibilităţii sistemului naţional de transport cu sistemele de transport internaţionale;
c) emite norme tehnice obligatorii pentru construcţia, modernizarea, întreţinerea şi exploatarea infrastructurilor de transport;
d) emite norme tehnice obligatorii pentru construcţia şi verificarea tehnică a mijloacelor de transport;
e) stabileşte nomenclatorul de funcţii şi de personal care lucrează sau concură la siguranţa traficului;
f) emite norme obligatorii de atestare, certificare, licenţiere şi brevetare a personalului din transporturi, care lucrează în siguranţa circulaţiei, şi stabileşte condiţiile de suspendare sau de anulare a atestatelor, a certificatelor, a licenţelor sau a brevetelor acordate;
g) organizează examene şi emite atestate, certificate, licenţe şi brevete pentru personalul din transporturi;
h) stabileşte programe minime de pregătire şi perfecţionare pentru personalul de siguranţă din transporturi şi organizează desfăşurarea acestora;
i) emite norme obligatorii de licenţiere şi autorizare a agenţilor economici care efectuează sau vor efectua activităţi de transport şi stabileşte condiţiile de acordare, de suspendare sau de anulare a licenţelor şi autorizaţiilor;
j) emite norme obligatorii de siguranţă a traficului în transporturile feroviare, rutiere, navale, aeriene, precum şi pentru transportul multimodal şi combinat şi supraveghează respectarea acestora;
k) emite norme obligatorii pentru efectuarea transporturilor de mărfuri periculoase;
l) acordă navelor şi aeronavelor, proprietate a unor persoane fizice sau juridice, române, dreptul de arborare a pavilionului român sau a pavilionului altui stat;
m) certifică buna stare de navigabilitate a navelor şi aeronavelor civile, în conformitate cu reglementările naţionale şi internaţionale;
n) aprobă organizarea regională a transporturilor terestre de interes naţional, utilizarea spaţiului aerian, a căilor navigabile din apele naţionale şi internaţionale, precum şi a apelor teritoriale;
o) aprobă survolarea spaţiului aerian al României, decolarea şi aterizarea aeronavelor civile de pe şi pe aeroporturile situate pe teritoriul României;
p) asigură dirijarea aeronavelor în spaţiul aerian al României, în conformitate cu reglementările naţionale şi internaţionale;
q) exercită activitatea de registru, de inspecţie şi de control în transporturi;
r) acordă permisiunea de acostare şi de plecare a navelor româneşti şi străine aflate în porturi româneşti;
s) stabileşte condiţiile de înmatriculare a navelor, a aeronavelor, a autovehiculelor şi a materialului rulant;
ş) asigură certificarea de tip şi individuală a mijloacelor de transport;
t) supraveghează navele sub pavilion român sau navele sub pavilion străin aparţinând unor persoane fizice sau juridice, române, în apele naţionale şi internaţionale;
ţ) gestionează frecvenţele de comunicaţii alocate Ministerului Transporturilor;
u) acordă, pe bază de reciprocitate, dreptul de utilizare gratuită a infrastructurilor de transport pentru utilizatorii străini;
v) autorizează efectuarea de lucrări care se execută în zonele de siguranţă şi de protecţie a infrastructurilor de transport de interes public;
x) stabileşte zonele obligatorii de pilotaj în apele naţionale, pe Dunăre şi în apele teritoriale;
y) anchetează evenimentele sau accidentele produse în activităţile de transport;
z) asigură, prin reţeaua proprie, controlul medico-sanitar specific siguranţei circulaţiei şi navigaţiei şi controlul veterinar specific activităţilor de transport.
Art. 12. – Ministerul Transporturilor stabileşte condiţiile tehnice, regulile de siguranţă şi modalităţile de inspecţie şi de control aplicabile diferitelor moduri de transport.
Ministerul Transporturilor poate desemna organisme tehnice specializate, însărcinate să elaboreze şi să pună în aplicare normele tehnice şi reglementările corespunzătoare, să asigure pregătirea profesională şi perfecţionarea personalului din transporturi, să efectueze certificarea şi înmatricularea mijloacelor de transport şi să asigure inspecţia şi controlul acestora.
Ministerul Transporturilor asigură, direct sau prin delegare de competenţă, prin instituţii publice subordonate sau prin societăţi comerciale autorizate, controlul tehnic şi inspecţia de siguranţă a traficului pentru transportul feroviar, auto, aerian, maritim, fluvial, pe apele interioare, multimodal şi combinat.
Instituţiile publice şi societăţile comerciale prevăzute la alin. 2 şi 3 se vor finanţa integral din tarife, taxe şi comisioane obţinute din prestările de servicii specifice.
Art. 13. – Regimul tarifelor percepute pentru eliberarea de autorizaţii şi licenţe şi al redevenţelor se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, iar regimul taxelor de acces la infrastructurile de transport de interes public, precum şi cel al fondurilor speciale constituite din sume încasate cu titlu de taxe se stabilesc prin lege.
Tarifele pentru cursurile de pregătire profesională şi de examinare, în vederea obţinerii certificatelor de capacitate, a licenţelor şi a brevetelor, se stabilesc de către Ministerul Transporturilor.

CAPITOLUL III
Proprietatea publică în domeniul transporturilor

Art. 14. – Proprietatea publică în domeniul transporturilor cuprinde bunurile care servesc interesul public în transporturi şi care aparţin statului, judeţelor, municipiilor, oraşelor, comunelor şi satelor.
Art. 15. – Bunurile, proprietate publică a statului, din domeniul transporturilor pot fi date în administrare, prin hotărâre a Guvernului, instituţiilor publice din subordinea Ministerului Transporturilor ori pot fi închiriate sau concesionate, în condiţiile legii.

CAPITOLUL IV
Executarea transporturilor

Art. 16. – Ministerul Transporturilor elaborează şi supune aprobării Guvernului schema reţelei naţionale de transport, care are ca obiective asigurarea deplasării persoanelor şi a mărfurilor între toate localităţile ţării, precum şi conectarea infrastructurilor naţionale de transport la principalele infrastructuri de transport internaţional.
Autorităţile administraţiei publice locale elaborează schema reţelei locale de transport, care va fi avizată de Ministerul Transporturilor.
Art. 17. – Transportul de persoane şi de bunuri este public sau în interes propriu.
Transporturile executate de persoane juridice, în condiţii nediscriminatorii de acces pentru terţi, pe baza unui contract de transport, sunt transporturi publice.
Contractul de transport se încheie între transportator şi beneficiarul transportului şi se probează, pentru transportul de persoane, printr-un titlu de transport înmânat pasagerului, iar pentru transportul de mărfuri, printr-un document specific de transport.
Contractul de transport poate fi încheiat direct cu transportatorul sau prin intermediari de transport, autorizaţi de Ministerul Transporturilor.
Art. 18. – Transportul executat de persoane fizice în vederea asigurării deplasării în interes personal, precum şi transportul organizat de persoane fizice sau juridice pentru activităţile proprii, cu mijloacele de transport pe care le deţin în proprietate sau le folosesc în baza unui contract de închiriere, este transport în interes propriu.
Transportul de bunuri în interes propriu trebuie să constituie accesoriul unei alte activităţi economice executate de persoana care îl organizează, iar bunurile transportate trebuie să fie proprietatea acesteia ori să fie rezultatul activităţii sale.
Art. 19. – Persoanele fizice sau juridice, care efectuează transporturi de bunuri şi de persoane, se autorizează de către Ministerul Transporturilor.
Evidenţa autorizaţiilor se ţine la Ministerul Transporturilor în registre unice, pe moduri de transport.
Art. 20. – Tarifele transporturilor publice se formează liber şi concurenţial pe baza cererii şi ofertei.
Guvernul şi, după caz, autorităţile administraţiei publice locale pot fixa plafoane ale tarifelor şi pot stabili reduceri sau scutiri de tarife ori condiţii tarifare speciale pentru unele categorii de persoane fizice şi juridice, atunci când factori sociali impun acest lucru.
În situaţiile prevăzute la alin. 2, transportatorul va primi o compensaţie în bani din partea Guvernului sau, după caz, din partea autorităţii publice locale, destinată acoperirii costului real al transportului şi menţinerii serviciului public de transport.

CAPITOLUL V
Investiţiile în transporturi

Art. 21. – Obiectivele de investiţii privind infrastructurile de transport, echipamente şi tehnologii se stabilesc de Ministerul Transporturilor pe baza unor evaluări economice şi financiare şi a unor criterii de eficienţă în cadrul aceluiaşi mod de transport sau între moduri diferite ori combinaţii de moduri de transport.
Art. 22. – Mijloacele de finanţare necesare realizării noilor infrastructuri sau modernizării infrastructurilor existente pot proveni din fonduri speciale constituite pentru fiecare mod de transport, din reinvestirea profitului obţinut, din credite bancare interne sau externe, de la bugetul de stat, precum şi din alte surse constituite conform legii.
Autorităţile administraţiei publice locale, precum şi agenţii economici sau utilizatorii pot participa, în condiţiile legii, la finanţarea infrastructurii de transport de interes local sau regional.
Utilizarea spaţiului aerian, a infrastructurilor de transport şi a dotărilor adiacente se face cu perceperea unor taxe, redevenţe şi tarife, care alimentează fondurile speciale pentru infrastructura fiecărui mod de transport.

CAPITOLUL VI
Dispoziţii finale

Art. 23. – Dispoziţiile specifice fiecărui mod de transport se stabilesc prin legi speciale.
Art. 24. – Prezenta ordonanţă intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României.
Art. 25. – La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, orice dispoziţii contrare se abrogă.

PRIM-MINISTRU
VICTOR CIORBEA

Contrasemnează:
───────────────
Ministrul transporturilor,
Traian Băsescu
Ministru de stat, ministrul finanţelor,
Mircea Ciumara
p. Ministrul apărării naţionale,
Constantin Dudu Ionescu,
secretar de stat

Bucureşti, 18 august 1997.
Nr. 19.