CODUL PENAL din 17 iulie 2009 (LEGEA nr.286) – valabil de la 01.10.2011

EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 510 din 24 iulie 2009
Data intrarii in vigoare: 31 Decembrie 2012

PARTEA GENERALA

Titlul I – Legea penalã si limitele ei de aplicare          art. 1-14
Capitolul I – Principii generale                              art. 1-2
Capitolul II – Aplicarea legii penale                         art. 3-14
Sectiunea 1 – Aplicarea legii penale în timp                 art. 3-7
Sectiunea a 2-a – Aplicarea legii penale în spatiu           art. 8-14
Titlul II – Infractiunea                                    art. 15-52
Capitolul I – Dispozitii generale                             art. 15-17
Capitolul II – Cauzele justificative                          art. 18-22
Capitolul III – Cauzele de neimputabilitate                   art. 23-31
Capitolul IV – Tentativa                                      art. 32-34
Capitolul V – Unitatea si pluralitatea de infractiuni         art. 35-45
Capitolul VI – Autorul si participantii                       art. 46-52
Titlul III – Pedepsele                                      art. 53-106
Capitolul I – Categoriile pedepselor                          art. 53-55
Capitolul II – Pedepsele principale                           art. 56-64
Sectiunea 1 – Detentiunea pe viatã                           art. 56-59
Sectiunea a 2-a – Închisoarea                                art. 60
Sectiunea a 3-a – Amenda                                     art. 61-64
Capitolul III – Pedeapsa accesorie si pedepsele complementare art. 65-70
Sectiunea 1 – Pedeapsa accesorie                             art. 65
Sectiunea a 2-a – Pedepsele complementare                    art. 66-70
Capitolul IV – Calculul duratei pedepselor                    art. 71-73
Capitolul V – Individualizarea pedepselor                     art. 74-106
Sectiunea 1 – Dispozitii generale                            art. 74
Sectiunea a 2-a – Circumstantele atenuante si
circumstantele agravante                  art. 75-79
Sectiunea a 3-a – Renuntarea la aplicarea pedepsei           art. 80-82
Sectiunea a 4-a – Amânarea aplicãrii pedepsei                art. 83-90
Sectiunea a 5-a – Suspendarea executãrii pedepsei
sub supraveghere                           art. 91-98
Sectiunea a 6-a – Liberarea conditionatã                     art. 99-106
Titlul IV – Mãsurile de sigurantã                           art. 107-112
Capitolul I – Dispozitii generale                             art. 107-108
Capitolul II – Regimul mãsurilor de sigurantã                 art. 109-112
Titlul V – Minoritatea                                      art. 113-134
Capitolul I – Regimul rãspunderii penale a minorului          art. 113-116
Capitolul II – Regimul mãsurilor educative neprivative
de libertate                                   art. 117-123
Capitolul III – Regimul mãsurilor educative privative
de libertate                                  art. 124-127
Capitolul IV – Dispozitii comune                              art. 128-134
Titlul VI – Rãspunderea penalã a persoanei juridice         art. 135-151
Capitolul I – Dispozitii generale                             art. 135-137
Capitolul II – Regimul pedepselor complementare aplicate
persoanei juridice                             art. 138-145
Capitolul III – Dispozitii comune                             art. 146-151
Titlul VII – Cauzele care înlãturã rãspunderea penalã       art. 152-159
Titlul VIII – Cauzele care înlãturã sau modificã
executarea pedepsei                           art. 160-164
Titlul IX – Cauzele care înlãturã consecintele condamnãrii  art. 165-171
Titlul X – Întelesul unor termeni sau expresii în
legea penalã                                    art. 172-187

PARTEA SPECIALÃ

Titlul I – Infractiuni contra persoanei                     art. 188-227
Capitolul I – Infractiuni contra vietii                       art. 188-192
Capitolul II – Infractiuni contra integritãtii corporale
sau sãnãtãtii                                  art. 193-198
Capitolul III – Infractiuni sãvârsite asupra unui membru
de familie                                    art. 199-200
Capitolul IV – Agresiuni asupra fãtului                       art. 201-202
Capitolul V – Infractiuni privind obligatia de asistentã
a celor în primejdie                            art. 203-204
Capitolul VI – Infractiuni contra libertãtii persoanei        art. 205-208
Capitolul VII – Traficul si exploatarea persoanelor
vulnerabile                                   art. 209-217
Capitolul VIII – Infractiuni contra libertãtii si
integritãtii sexuale                         art. 218-223
Capitolul IX – Infractiuni ce aduc atingere domiciliului
si vietii private                              art. 224-227
Titlul II – Infractiuni contra patrimoniului                art. 228-256
Capitolul I – Furtul                                          art. 228-232
Capitolul II – Tâlhãria si pirateria                          art. 233-237
Capitolul III – Infractiuni contra patrimoniului prin
nesocotirea încrederii                        art. 238-248
Capitolul IV – Fraude comise prin sisteme informatice si
mijloace de platã electronice                  art. 249-252
Capitolul V – Distrugerea si tulburarea de posesie            art. 253-256
Titlul III – Infractiuni privind autoritatea si
frontiera de stat                              art. 257-265
Capitolul I – Infractiuni contra autoritãtii                  art. 257-261
Capitolul II – Infractiuni privind frontiera de stat          art. 262-265
Titlul IV – Infractiuni contra înfãptuirii justitiei        art. 266-288
Titlul V – Infractiuni de coruptie si de serviciu           art. 289-309
Capitolul I – Infractiuni de coruptie                         art. 289-294
Capitolul II – Infractiuni de serviciu                        art. 295-309
Titlul VI – Infractiuni de fals                             art. 310-328
Capitolul I – Falsificarea de monede, timbre sau de
alte valori                                     art. 310-316
Capitolul II – Falsificarea instrumentelor de autentificare
sau de marcare                                 art. 317-319
Capitolul III – Falsuri în înscrisuri                         art. 320-328
Titlul VII – Infractiuni contra sigurantei publice          art. 329-366
Capitolul I – Infractiuni contra sigurantei circulatiei
pe cãile ferate                                art. 329-333
Capitolul II – Infractiuni contra sigurantei circulatiei
pe drumurile publice                           art. 334-341
Capitolul III – Nerespectarea regimului armelor, munitiilor,
materialelor nucleare si al materiilor
explozive                                      art. 342-347
Capitolul IV – Infractiuni privitoare la regimul stabilit
pentru alte activitãti reglementate de lege   art. 348-351
Capitolul V – Infractiuni contra sãnãtãtii publice            art. 352-359
Capitolul VI – Infractiuni contra sigurantei si integritãtii
sistemelor si datelor informatice              art. 360-366
Titlul VIII – Infractiuni care aduc atingere unor relatii
privind convietuirea socialã                  art. 367-384
Capitolul I – Infractiuni contra ordinii si linistii publice  art. 367-375
Capitolul II – Infractiuni contra familiei                    art. 376-380
Capitolul III – Infractiuni contra libertãtii religioase si
respectului datorat persoanelor decedate      art. 381-384
Titlul IX – Infractiuni electorale                          art. 385-393
Titlul X – Infractiuni contra securitãtii nationale         art. 394-412
Titlul XI – Infractiuni contra capacitãtii de luptã
a fortelor armate                               art. 413-437
Capitolul I – Infractiuni sãvârsite de militari               art. 413-431
Capitolul II – Infractiuni sãvârsite de militari
sau de civili                                  art. 432-437
Titlul XII – Infractiuni de genocid, contra umanitãtii
si de rãzboi                                   art. 438-445
Capitolul I – Infractiuni de genocid si contra umanitãtii     art. 438-439
Capitolul II – Infractiuni de rãzboi                          art. 440-445
Titlul XIII – Dispozitii finale                             art. 446

*ST*

PARTEA GENERALA?

TITLUL I
Legea penalã si limitele ei de aplicare

CAP. I
Principii generale

ART. 1
Legalitatea incriminãrii
(1) Legea penalã prevede faptele care constituie infractiuni.
(2) Nicio persoanã nu poate fi sanctionatã penal pentru o faptã care nu era prevãzutã de legea penalã la data când a fost sãvârsitã.
ART. 2
Legalitatea sanctiunilor de drept penal
(1) Legea penalã prevede pedepsele aplicabile si mãsurile educative ce se pot lua fatã de persoanele care au sãvârsit infractiuni, precum si mãsurile de sigurantã ce se pot lua fatã de persoanele care au comis fapte prevãzute de legea penalã.
(2) Nu se poate aplica o pedeapsã ori nu se poate lua o mãsurã educativã sau o mãsurã de sigurantã dacã aceasta nu era prevãzutã de legea penalã la data când fapta a fost sãvârsitã.
(3) Nicio pedeapsã nu poate fi stabilitã si aplicatã în afara limitelor generale ale acesteia.

CAP. II
Aplicarea legii penale

SECTIUNEA 1
Aplicarea legii penale în timp

ART. 3
Activitatea legii penale
Legea penalã se aplicã infractiunilor sãvârsite în timpul cât ea se aflã în vigoare.
ART. 4
Aplicarea legii penale de dezincriminare
Legea penalã nu se aplicã faptelor sãvârsite sub legea veche, dacã nu mai sunt prevãzute de legea nouã. În acest caz, executarea pedepselor, a mãsurilor educative si a mãsurilor de sigurantã, pronuntate în baza legii vechi, precum si toate consecintele penale ale hotãrârilor judecãtoresti privitoare la aceste fapte înceteazã prin intrarea în vigoare a legii noi.
ART. 5
Aplicarea legii penale mai favorabile pânã la judecarea definitivã a cauzei
(1) În cazul în care de la sãvârsirea infractiunii pânã la judecarea definitivã a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplicã legea mai favorabilã.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplicã si actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstitutionale, precum si ordonantelor de urgentã aprobate de Parlament cu modificãri sau completãri ori respinse, dacã în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispozitii penale mai favorabile.
ART. 6
Aplicarea legii penale mai favorabile dupã judecarea definitivã a cauzei
(1) Când dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare si pânã la executarea completã a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsã mai usoarã, sanctiunea aplicatã, dacã depãseste maximul special prevãzut de legea nouã pentru infractiunea sãvârsitã, se reduce la acest maxim.
(2) Dacã dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare la detentiune pe viatã si pânã la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeasi faptã numai pedeapsa închisorii, pedeapsa detentiunii pe viatã se înlocuieste cu maximul închisorii prevãzut pentru acea infractiune.
(3) Dacã legea nouã prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicatã se înlocuieste cu amenda, fãrã a se putea depãsi maximul special prevãzut în legea nouã. Tinându-se seama de partea executatã din pedeapsa închisorii, se poate înlãtura în totul sau în parte executarea amenzii.
(4) Mãsurile educative neexecutate si neprevãzute în legea nouã nu se mai executã, iar cele care au corespondent în legea nouã se executã în continutul si limitele prevãzute de aceasta, dacã este mai favorabilã.
(5) Când legea nouã este mai favorabilã în conditiile alin. (1)-(4), pedepsele complementare si mãsurile de sigurantã neexecutate si neprevãzute în legea nouã nu se mai executã, iar cele care au corespondent în legea nouã se executã în continutul si limitele prevãzute de aceasta.
(6) Dacã legea nouã este mai favorabilã numai sub aspectul pedepselor complementare sau mãsurilor de sigurantã, acestea se executã în continutul si limitele prevãzute de legea nouã.
(7) Când o dispozitie din legea nouã se referã la pedepse definitiv aplicate, se tine seama, în cazul pedepselor executate pânã la data intrãrii în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusã sau înlocuitã potrivit dispozitiilor alin. (1)-(6).
ART. 7
Aplicarea legii penale temporare
(1) Legea penalã temporarã se aplicã infractiunii sãvârsite în timpul când era în vigoare, chiar dacã fapta nu a fost urmãritã sau judecatã în acel interval de timp.
(2) Legea penalã temporarã este legea penalã care prevede data iesirii ei din vigoare sau a cãrei aplicare este limitatã prin natura temporarã a situatiei care a impus adoptarea sa.

SECTIUNEA a 2-a
Aplicarea legii penale în spatiu

ART. 8
Teritorialitatea legii penale
(1) Legea penalã românã se aplicã infractiunilor sãvârsite pe teritoriul României.
(2) Prin teritoriul României se întelege întinderea de pãmânt, marea teritorialã si apele cu solul, subsolul si spatiul aerian, cuprinse între frontierele de stat.
(3) Prin infractiune sãvârsitã pe teritoriul României se întelege orice infractiune comisã pe teritoriul arãtat în alin. (2) sau pe o navã sub pavilion românesc ori pe o aeronavã înmatriculatã în România.
(4) Infractiunea se considerã sãvârsitã pe teritoriul României si atunci când pe acest teritoriu ori pe o navã sub pavilion românesc sau pe o aeronavã înmatriculatã în România s-a efectuat un act de executare, de instigare sau de complicitate ori s-a produs, chiar în parte, rezultatul infractiunii.
ART. 9
Personalitatea legii penale
(1) Legea penalã românã se aplicã infractiunilor sãvârsite în afara teritoriului tãrii de cãtre un cetãtean român sau de o persoanã juridicã românã, dacã pedeapsa prevãzutã de legea românã este detentiunea pe viatã ori închisoarea mai mare de 10 ani.
(2) În celelalte cazuri, legea penalã românã se aplicã infractiunilor sãvârsite în afara teritoriului tãrii de cãtre un cetãtean român sau de o persoanã juridicã românã, dacã fapta este prevãzutã ca infractiune si de legea penalã a tãrii unde a fost sãvârsitã ori dacã a fost comisã într-un loc care nu este supus jurisdictiei niciunui stat.
(3) Punerea în miscare a actiunii penale se face cu autorizarea prealabilã a procurorului general al parchetului de pe lângã curtea de apel în a cãrei razã teritorialã se aflã parchetul mai întâi sesizat sau, dupã caz, a procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casatie si Justitie.
ART. 10
Realitatea legii penale
(1) Legea penalã românã se aplicã infractiunilor sãvârsite în afara teritoriului tãrii de cãtre un cetãtean strãin sau o persoanã fãrã cetãtenie, contra statului român, contra unui cetãtean român ori a unei persoane juridice române.
(2) Punerea în miscare a actiunii penale se face cu autorizarea prealabilã a procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casatie si Justitie si numai dacã fapta nu face obiectul unei proceduri judiciare în statul pe teritoriul cãruia s-a comis.
ART. 11
Universalitatea legii penale
(1) Legea penalã românã se aplicã si altor infractiuni decât celor prevãzute în art. 10, sãvârsite în afara teritoriului tãrii de un cetãtean strãin sau o persoanã fãrã cetãtenie, care se aflã de bunãvoie pe teritoriul României, în urmãtoarele cazuri:
a) s-a sãvârsit o infractiune pe care statul român si-a asumat obligatia sã o reprime în temeiul unui tratat international, indiferent dacã este prevãzutã sau nu de legea penalã a statului pe al cãrui teritoriu a fost comisã;
b) s-a cerut extrãdarea sau predarea infractorului si aceasta a fost refuzatã.
(2) Dispozitiile alin. (1) lit. b) nu se aplicã atunci când, potrivit legii statului în care s-a sãvârsit infractiunea, existã o cauzã care împiedicã punerea în miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei sau când pedeapsa a fost executatã ori este consideratã ca executatã.
(3) Când pedeapsa nu a fost executatã sau a fost executatã numai în parte, se procedeazã potrivit dispozitiilor legale privitoare la recunoasterea hotãrârilor strãine.
ART. 12
Legea penalã si tratatele internationale
Dispozitiile art. 8-11 se aplicã dacã nu se dispune altfel printr-un tratat international la care România este parte.
ART. 13
Imunitatea de jurisdictie
Legea penalã nu se aplicã infractiunilor sãvârsite de cãtre reprezentantii diplomatici ai statelor strãine sau de cãtre alte persoane care, în conformitate cu tratatele internationale, nu sunt supuse jurisdictiei penale a statului român.
ART. 14
Extrãdarea
(1) Extrãdarea poate fi acordatã sau solicitatã în temeiul unui tratat international la care România este parte ori pe bazã de reciprocitate, în conditiile legii.
(2) Predarea sau extrãdarea unei persoane în relatia cu statele membre ale Uniunii Europene se acordã sau se solicitã în conditiile legii.
(3) Predarea unei persoane cãtre un tribunal penal international se acordã în conditiile legii.

TITLUL II
Infractiunea

CAP. I
Dispozitii generale

ART. 15
Trãsãturile esentiale ale infractiunii
(1) Infractiunea este fapta prevãzutã de legea penalã, sãvârsitã cu vinovãtie, nejustificatã si imputabilã persoanei care a sãvârsit-o.
(2) Infractiunea este singurul temei al rãspunderii penale.
ART. 16
Vinovãtia
(1) Fapta constituie infractiune numai dacã a fost sãvârsitã cu forma de vinovãtie cerutã de legea penalã.
(2) Vinovãtie existã când fapta este comisã cu intentie, din culpã sau cu intentie depãsitã.
(3) Fapta este sãvârsitã cu intentie când fãptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, urmãrind producerea lui prin sãvârsirea acelei fapte;
b) prevede rezultatul faptei sale si, desi nu-l urmãreste, acceptã posibilitatea producerii lui.
(4) Fapta este sãvârsitã din culpã, când fãptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptã, socotind fãrã temei cã el nu se va produce;
b) nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sã îl prevadã.
(5) Existã intentie depãsitã când fapta constând într-o actiune sau inactiune intentionatã produce un rezultat mai grav, care se datoreazã culpei fãptuitorului.
(6) Fapta constând într-o actiune sau inactiune constituie infractiune când este sãvârsitã cu intentie. Fapta comisã din culpã constituie infractiune numai când legea o prevede în mod expres.
ART. 17
Sãvârsirea infractiunii comisive prin omisiune
Infractiunea comisivã care presupune producerea unui rezultat se considerã sãvârsitã si prin omisiune, când:
a) existã o obligatie legalã sau contractualã de a actiona;
b) autorul omisiunii, printr-o actiune sau inactiune anterioarã, a creat pentru valoarea socialã protejatã o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului.

CAP. II
Cauzele justificative

ART. 18
Dispozitii generale
(1) Nu constituie infractiune fapta prevãzutã de legea penalã, dacã existã vreuna dintre cauzele justificative prevãzute de lege.
(2) Efectul cauzelor justificative se extinde si asupra participantilor.
ART. 19
Legitima apãrare
(1) Este justificatã fapta prevãzutã de legea penalã sãvârsitã în legitimã apãrare.
(2) Este în legitimã apãrare persoana care sãvârseste fapta pentru a înlãtura un atac material, direct, imediat si injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacã apãrarea este proportionalã cu gravitatea atacului.
(3) Se prezumã a fi în legitimã apãrare, în conditiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge pãtrunderea unei persoane într-o locuintã, încãpere, dependintã sau loc împrejmuit tinând de aceasta, fãrã drept, prin violentã, viclenie, efractie sau alte asemenea modalitãti nelegale ori în timpul noptii.
ART. 20
Starea de necesitate
(1) Este justificatã fapta prevãzutã de legea penalã sãvârsitã în stare de necesitate.
(2) Este în stare de necesitate persoana care sãvârseste fapta pentru a salva de la un pericol imediat si care nu putea fi înlãturat altfel viata, integritatea corporalã sau sãnãtatea sa ori a altei persoane sau un bun important al sãu ori al altei persoane sau un interes general, dacã urmãrile faptei nu sunt vãdit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlãturat.
ART. 21
Exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligatii
(1) Este justificatã fapta prevãzutã de legea penalã constând în exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligatii impuse de lege, cu respectarea conditiilor si limitelor prevãzute de aceasta.
(2) Este de asemenea justificatã fapta prevãzutã de legea penalã constând în îndeplinirea unei obligatii impuse de autoritatea competentã, în forma prevãzutã de lege, dacã aceasta nu este în mod vãdit ilegalã.
ART. 22
Consimtãmântul persoanei vãtãmate
(1) Este justificatã fapta prevãzutã de legea penalã sãvârsitã cu consimtãmântul persoanei vãtãmate, dacã aceasta putea sã dispunã în mod legal de valoarea socialã lezatã sau pusã în pericol.
(2) Consimtãmântul persoanei vãtãmate nu produce efecte în cazul infractiunilor contra vietii, precum si atunci când legea exclude efectul justificativ al acestuia.

CAP. III
Cauzele de neimputabilitate

ART. 23
Dispozitii generale
(1) Nu constituie infractiune fapta prevãzutã de legea penalã, dacã a fost comisã în conditiile vreuneia dintre cauzele de neimputabilitate.
(2) Efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extinde asupra participantilor, cu exceptia cazului fortuit.
ART. 24
Constrângerea fizicã
Nu este imputabilã fapta prevãzutã de legea penalã sãvârsitã din cauza unei constrângeri fizice cãreia fãptuitorul nu i-a putut rezista.
ART. 25
Constrângerea moralã
Nu este imputabilã fapta prevãzutã de legea penalã sãvârsitã din cauza unei constrângeri morale, exercitatã prin amenintare cu un pericol grav pentru persoana fãptuitorului ori a altuia si care nu putea fi înlãturat în alt mod.
ART. 26
Excesul neimputabil
(1) Nu este imputabilã fapta prevãzutã de legea penalã sãvârsitã de persoana aflatã în stare de legitimã apãrare, care a depãsit, din cauza tulburãrii sau temerii, limitele unei apãrãri proportionale cu gravitatea atacului.
(2) Nu este imputabilã fapta prevãzutã de legea penalã sãvârsitã de persoana aflatã în stare de necesitate, care nu si-a dat seama, în momentul comiterii faptei, cã pricinuieste urmãri vãdit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacã pericolul nu era înlãturat.
ART. 27
Minoritatea fãptuitorului
Nu este imputabilã fapta prevãzutã de legea penalã sãvârsitã de un minor, care la data comiterii acesteia nu îndeplinea conditiile legale pentru a rãspunde penal.
ART. 28
Iresponsabilitatea
Nu este imputabilã fapta prevãzutã de legea penalã sãvârsitã de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea sã-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale ori nu putea sã le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze.
ART. 29
Intoxicatia
Nu este imputabilã fapta prevãzutã de legea penalã sãvârsitã de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea sã-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale ori nu putea sã le controleze, din cauza intoxicãrii involuntare cu alcool sau cu alte substante psihoactive.
ART. 30
Eroarea
(1) Nu constituie infractiune fapta prevãzutã de legea penalã sãvârsitã de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunostea existenta unei stãri, situatii ori împrejurãri de care depinde caracterul penal al faptei.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplicã si faptelor sãvârsite din culpã pe care legea penalã le pedepseste, numai dacã necunoasterea stãrii, situatiei ori împrejurãrii respective nu este ea însãsi rezultatul culpei.
(3) Nu constituie circumstantã agravantã sau element circumstantial agravant starea, situatia ori împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul sãvârsirii infractiunii.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplicã în mod corespunzãtor si în cazul necunoasterii unei dispozitii legale extrapenale.
(5) Nu este imputabilã fapta prevãzutã de legea penalã sãvârsitã ca urmare a necunoasterii sau cunoasterii gresite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei împrejurãri care nu putea fi în niciun fel evitatã.
ART. 31
Cazul fortuit
Nu este imputabilã fapta prevãzutã de legea penalã al cãrei rezultat e consecinta unei împrejurãri care nu putea fi prevãzutã.

CAP. IV
Tentativa

ART. 32
Tentativa
(1) Tentativa constã în punerea în executare a intentiei de a sãvârsi infractiunea, executare care a fost însã întreruptã sau nu si-a produs efectul.
(2) Nu existã tentativã atunci când imposibilitatea de consumare a infractiunii este consecinta modului cum a fost conceputã executarea.
ART. 33
Pedepsirea tentativei
(1) Tentativa se pedepseste numai când legea prevede în mod expres aceasta.
(2) Tentativa se sanctioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru infractiunea consumatã, ale cãrei limite se reduc la jumãtate. Când pentru infractiunea consumatã legea prevede pedeapsa detentiunii pe viatã, iar instanta s-ar orienta spre aceasta, tentativa se sanctioneazã cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.
ART. 34
Desistarea si împiedicarea producerii rezultatului
(1) Nu se pedepseste autorul care, înainte de descoperirea faptei, s-a desistat ori a încunostintat autoritãtile de comiterea acesteia, astfel încât consumarea sã poatã fi împiedicatã, sau a împiedicat el însusi consumarea infractiunii.
(2) Dacã actele îndeplinite pânã în momentul desistãrii sau împiedicãrii producerii rezultatului constituie o altã infractiune, se aplicã pedeapsa pentru aceastã infractiune.

CAP. V
Unitatea si pluralitatea de infractiuni

ART. 35
Unitatea infractiunii continuate si a celei complexe
(1) Infractiunea este continuatã când o persoanã sãvârseste la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiasi rezolutii si împotriva aceluiasi subiect pasiv, actiuni sau inactiuni care prezintã, fiecare în parte, continutul aceleiasi infractiuni.
(2) Infractiunea este complexã când în continutul sãu intrã, ca element constitutiv sau ca element circumstantial agravant, o actiune sau o inactiune care constituie prin ea însãsi o faptã prevãzutã de legea penalã.
ART. 36
Pedeapsa pentru infractiunea continuatã si infractiunea complexã
(1) Infractiunea continuatã se sanctioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru infractiunea sãvârsitã, al cãrei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.
(2) Infractiunea complexã se sanctioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru acea infractiune.
(3) Infractiunea complexã sãvârsitã cu intentie depãsitã, dacã s-a produs numai rezultatul mai grav al actiunii secundare, se sanctioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru infractiunea complexã consumatã.
ART. 37
Recalcularea pedepsei pentru infractiunea continuatã sau complexã
Dacã cel condamnat definitiv pentru o infractiune continuatã sau complexã este judecat ulterior si pentru alte actiuni sau inactiuni care intrã în continutul aceleiasi infractiuni, tinându-se seama de infractiunea sãvârsitã în întregul ei, se stabileste o pedeapsã corespunzãtoare, care nu poate fi mai usoarã decât cea pronuntatã anterior.
ART. 38
Concursul de infractiuni
(1) Existã concurs real de infractiuni când douã sau mai multe infractiuni au fost sãvârsite de aceeasi persoanã, prin actiuni sau inactiuni distincte, înainte de a fi condamnatã definitiv pentru vreuna din ele. Existã concurs real de infractiuni si atunci când una dintre infractiuni a fost comisã pentru sãvârsirea sau ascunderea altei infractiuni.
(2) Existã concurs formal de infractiuni când o actiune sau o inactiune sãvârsitã de o persoanã, din cauza împrejurãrilor în care a avut loc sau a urmãrilor pe care le-a produs, realizeazã continutul mai multor infractiuni.
ART. 39
Pedeapsa principalã în caz de concurs de infractiuni
(1) În caz de concurs de infractiuni, se stabileste pedeapsa pentru fiecare infractiune în parte si se aplicã pedeapsa, dupã cum urmeazã:
a) când s-au stabilit o pedeapsã cu detentiune pe viatã si una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendã, se aplicã pedeapsa detentiunii pe viatã;
b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplicã pedeapsa cea mai grea, la care se adaugã un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;
c) când s-au stabilit numai pedepse cu amendã, se aplicã pedeapsa cea mai grea, la care se adaugã un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;
d) când s-au stabilit o pedeapsã cu închisoare si o pedeapsã cu amendã, se aplicã pedeapsa închisorii, la care se adaugã în întregime pedeapsa amenzii;
e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare si mai multe pedepse cu amendã se aplicã pedeapsa închisorii conform lit. b), la care se adaugã în întregime pedeapsa amenzii conform lit. c).
(2) Atunci când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, dacã prin adãugare la pedeapsa cea mai mare a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea stabilite s-ar depãsi cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel putin una dintre infractiunile concurente pedeapsa prevãzutã de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, se poate aplica pedeapsa detentiunii pe viatã.
ART. 40
Contopirea pedepselor pentru infractiuni concurente
(1) Dacã infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infractiune concurentã, se aplicã dispozitiile art. 39.
(2) Dispozitiile art. 39 se aplicã si în cazul în care, dupã ce o hotãrâre de condamnare a rãmas definitivã, se constatã cã cel condamnat mai suferise o condamnare definitivã pentru o infractiune concurentã.
(3) Dacã infractorul a executat integral sau partial pedeapsa aplicatã prin hotãrârea anterioarã, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infractiunile concurente.
(4) Dispozitiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infractiuni se aplicã si în cazul în care condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viatã a fost comutatã sau înlocuitã cu pedeapsa închisorii.
(5) În cazul contopirii pedepselor conform alin. (1)-(4) se tine seama si de pedeapsa aplicatã printr-o hotãrâre de condamnare pronuntatã în strãinãtate, pentru o infractiune concurentã, dacã hotãrârea de condamnare a fost recunoscutã potrivit legii.
ART. 41
Recidiva
(1) Existã recidivã când, dupã rãmânerea definitivã a unei hotãrâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an si pânã la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul sãvârseste din nou o infractiune cu intentie sau cu intentie depãsitã, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.
(2) Existã recidivã si în cazul în care una dintre pedepsele prevãzute în alin. (1) este detentiunea pe viatã.
(3) Pentru stabilirea stãrii de recidivã se tine seama si de hotãrârea de condamnare pronuntatã în strãinãtate, pentru o faptã prevãzutã si de legea penalã românã, dacã hotãrârea de condamnare a fost recunoscutã potrivit legii.
ART. 42
Condamnãri care nu atrag starea de recidivã
La stabilirea stãrii de recidivã nu se tine seama de hotãrârile de condamnare privitoare la:
a) faptele care nu mai sunt prevãzute de legea penalã;
b) infractiunile amnistiate;
c) infractiunile sãvârsite din culpã.
ART. 43
Pedeapsa în caz de recidivã
(1) Dacã înainte ca pedeapsa anterioarã sã fi fost executatã sau consideratã ca executatã se sãvârseste o nouã infractiune în stare de recidivã, pedeapsa stabilitã pentru aceasta se adaugã la pedeapsa anterioarã neexecutatã ori la restul rãmas neexecutat din aceasta.
(2) Când înainte ca pedeapsa anterioarã sã fi fost executatã sau consideratã ca executatã sunt sãvârsite mai multe infractiuni concurente, dintre care cel putin una se aflã în stare de recidivã, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozitiilor referitoare la concursul de infractiuni, iar pedeapsa rezultatã se adaugã la pedeapsa anterioarã neexecutatã ori la restul rãmas neexecutat din aceasta.
(3) Dacã prin însumarea pedepselor în conditiile alin. (1) si alin. (2) s-ar depãsi cu mai mult de 10 ani maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel putin una dintre infractiunile sãvârsite pedeapsa prevãzutã de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, în locul pedepselor cu închisoarea se poate aplica pedeapsa detentiunii pe viatã.
(4) Când pedeapsa anterioarã sau pedeapsa stabilitã pentru infractiunea sãvârsitã în stare de recidivã este detentiunea pe viatã, se va executa pedeapsa detentiunii pe viatã.
(5) Dacã dupã ce pedeapsa anterioarã a fost executatã sau consideratã ca executatã se sãvârseste o nouã infractiune în stare de recidivã, limitele speciale ale pedepsei prevãzute de lege pentru noua infractiune se majoreazã cu jumãtate.
(6) Dacã dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare pentru noua infractiune si mai înainte ca pedeapsa sã fi fost executatã sau consideratã ca executatã se descoperã cã cel condamnat se aflã în stare de recidivã, instanta aplicã dispozitiile alin. (1)-(5).
(7) Dispozitiile alin. (6) se aplicã si în cazul în care condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viatã a fost comutatã sau înlocuitã cu pedeapsa închisorii.
ART. 44
Pluralitatea intermediarã
(1) Existã pluralitate intermediarã de infractiuni când, dupã rãmânerea definitivã a unei hotãrâri de condamnare si pânã la data la care pedeapsa este executatã sau consideratã ca executatã, condamnatul sãvârseste din nou o infractiune si nu sunt întrunite conditiile prevãzute de lege pentru starea de recidivã.
(2) În caz de pluralitate intermediarã, pedeapsa pentru noua infractiune si pedeapsa anterioarã se contopesc potrivit dispozitiilor de la concursul de infractiuni.
ART. 45
Pedepsele complementare, pedepsele accesorii si mãsurile de sigurantã în caz de pluralitate de infractiuni
(1) Dacã pentru una dintre infractiunile sãvârsite s-a stabilit si o pedeapsã complementarã, aceasta se aplicã alãturi de pedeapsa principalã.
(2) Când s-au stabilit mai multe pedepse complementare de naturã diferitã sau chiar de aceeasi naturã, dar cu un continut diferit, acestea se aplicã alãturi de pedeapsa principalã.
(3) Dacã s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeasi naturã si cu acelasi continut:
a) în caz de concurs de infractiuni sau de pluralitate intermediarã se aplicã cea mai grea dintre acestea;
b) în caz de recidivã, partea neexecutatã din pedeapsa complementarã anterioarã se adaugã la pedeapsa stabilitã pentru noua infractiune.
(4) În cazul condamnãrilor succesive pentru infractiuni concurente, partea din pedeapsa complementarã executatã pânã la data contopirii pedepselor principale se scade din durata pedepsei complementare aplicate pe lângã pedeapsa rezultatã.
(5) Dacã pe lângã pedepsele principale au fost stabilite una sau mai multe pedepse accesorii, se aplicã dispozitiile alin. (1)-(3), pedeapsa accesorie rezultatã executându-se pânã la executarea sau considerarea ca executatã a pedepsei principale.
(6) Mãsurile de sigurantã de naturã diferitã sau chiar de aceeasi naturã, dar cu un continut diferit, luate în cazul infractiunilor sãvârsite, se cumuleazã.
(7) Dacã s-au luat mai multe mãsuri de sigurantã de aceeasi naturã si cu acelasi continut, dar pe durate diferite, se aplicã mãsura de sigurantã cu durata cea mai mare. Mãsurile de sigurantã luate conform art. 112 se cumuleazã.

CAP. VI
Autorul si participantii

ART. 46
Autorul si coautorii
(1) Autor este persoana care sãvârseste în mod nemijlocit o faptã prevãzutã de legea penalã.
(2) Coautori sunt persoanele care sãvârsesc nemijlocit aceeasi faptã prevãzutã de legea penalã.
ART. 47
Instigatorul
Instigator este persoana care, cu intentie, determinã o altã persoanã sã sãvârseascã o faptã prevãzutã de legea penalã.
ART. 48
Complicele
(1) Complice este persoana care, cu intentie, înlesneste sau ajutã în orice mod la sãvârsirea unei fapte prevãzute de legea penalã.
(2) Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul sãvârsirii faptei, cã va tãinui bunurile provenite din aceasta sau cã va favoriza pe fãptuitor, chiar dacã dupã sãvârsirea faptei promisiunea nu este îndeplinitã.
ART. 49
Pedeapsa în cazul participantilor
Coautorul, instigatorul si complicele la o infractiune sãvârsitã cu intentie se sanctioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se tine seama de contributia fiecãruia la sãvârsirea infractiunii, precum si de dispozitiile art. 74.
ART. 50
Circumstante personale si reale
(1) Circumstantele privitoare la persoana autorului sau a unui participant nu se rãsfrâng asupra celorlalti.
(2) Circumstantele privitoare la faptã se rãsfrâng asupra autorului si a participantilor numai în mãsura în care acestia le-au cunoscut sau le-au prevãzut.
ART. 51
Împiedicarea sãvârsirii infractiunii
(1) Participantul nu se pedepseste dacã, înainte de descoperirea faptei, denuntã sãvârsirea infractiunii, astfel încât consumarea acesteia sã poatã fi împiedicatã, sau dacã împiedicã el însusi consumarea infractiunii.
(2) Dacã actele îndeplinite pânã în momentul denuntãrii sau împiedicãrii constituie o altã infractiune, participantului i se aplicã pedeapsa pentru aceastã infractiune.
ART. 52
Participatia improprie
(1) Sãvârsirea nemijlocitã, cu intentie, de cãtre o persoanã a unei fapte prevãzute de legea penalã la care, din culpã sau fãrã vinovãtie, contribuie cu acte de executare o altã persoanã se sanctioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru fapta comisã cu intentie.
(2) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intentie, la sãvârsirea din culpã de cãtre o altã persoanã a unei fapte prevãzute de legea penalã se sanctioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru fapta comisã cu intentie.
(3) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intentie, la sãvârsirea unei fapte prevãzute de legea penalã, de cãtre o persoanã care comite acea faptã fãrã vinovãtie, se sanctioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru acea infractiune.
(4) Dispozitiile art. 50 si art. 51 se aplicã în mod corespunzãtor.

TITLUL III
Pedepsele

CAP. I
Categoriile pedepselor

ART. 53
Pedepsele principale
Pedepsele principale sunt:
a) detentiunea pe viatã;
b) închisoarea;
c) amenda.
ART. 54
Pedeapsa accesorie
Pedeapsa accesorie constã în interzicerea exercitãrii unor drepturi, din momentul rãmânerii definitive a hotãrârii de condamnare si pânã la executarea sau considerarea ca executatã a pedepsei privative de libertate.
ART. 55
Pedepsele complementare
Pedepsele complementare sunt:
a) interzicerea exercitãrii unor drepturi;
b) degradarea militarã;
c) publicarea hotãrârii de condamnare.

CAP. II
Pedepsele principale

SECTIUNEA 1
Detentiunea pe viatã

ART. 56
Regimul detentiunii pe viatã
Detentiunea pe viatã constã în privarea de libertate pe duratã nedeterminatã si se executã potrivit legii privind executarea pedepselor.
ART. 57
Neaplicarea detentiunii pe viatã
Dacã la data pronuntãrii hotãrârii de condamnare inculpatul a împlinit vârsta de 65 de ani, în locul detentiunii pe viatã i se aplicã pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani si pedeapsa interzicerii exercitãrii unor drepturi pe durata ei maximã.
ART. 58
Înlocuirea detentiunii pe viatã
În cazul în care cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viatã a împlinit vârsta de 65 de ani în timpul executãrii pedepsei, pedeapsa detentiunii pe viatã poate fi înlocuitã cu pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani si pedeapsa interzicerii exercitãrii unor drepturi pe durata ei maximã, dacã a avut o bunã conduitã pe toatã durata executãrii pedepsei, a îndeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotãrârea de condamnare, afarã de cazul când dovedeste cã nu a avut nicio posibilitate sã le îndeplineascã, si a fãcut progrese constante si evidente în vederea reintegrãrii sociale.
ART. 59
Calculul pedepsei în cazul comutãrii sau înlocuirii pedepsei detentiunii pe viatã
În cazul comutãrii sau înlocuirii pedepsei detentiunii pe viatã cu pedeapsa închisorii, perioada de detentiune executatã se considerã ca parte executatã din pedeapsa închisorii.

SECTIUNEA a 2-a
Închisoarea

ART. 60
Regimul închisorii
Închisoarea constã în privarea de libertate pe duratã determinatã, cuprinsã între 15 zile si 30 de ani, si se executã potrivit legii privind executarea pedepselor.

SECTIUNEA a 3-a
Amenda

ART. 61
Stabilirea amenzii
(1) Amenda constã în suma de bani pe care condamnatul este obligat sã o plãteascã statului.
(2) Cuantumul amenzii se stabileste prin sistemul zilelor-amendã. Suma corespunzãtoare unei zile-amendã, cuprinsã între 10 lei si 500 lei, se înmulteste cu numãrul zilelor-amendã, care este cuprins între 30 de zile si 400 de zile.
(3) Instanta stabileste numãrul zilelor-amendã potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzãtoare unei zile-amendã se stabileste tinând seama si de obligatiile legale ale condamnatului fatã de persoanele aflate în întretinerea sa.
(4) Limitele speciale ale zilelor-amendã sunt cuprinse între:
a) 60 si 180 de zile-amendã, când legea prevede pentru infractiunea sãvârsitã numai pedeapsa amenzii;
b) 120 si 240 de zile-amendã, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult doi ani;
c) 180 si 300 de zile-amendã, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.
(5) Dacã prin infractiunea sãvârsitã s-a urmãrit obtinerea unui folos patrimonial, iar pedeapsa prevãzutã de lege este numai amenda ori instanta opteazã pentru aplicarea acestei pedepse, limitele speciale ale zilelor-amendã se pot majora cu o treime.
(6) Fractiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei se aplicã limitelor speciale ale zilelor-amendã prevãzute în alin. (4) si alin. (5).
ART. 62
Amenda care însoteste pedeapsa închisorii
(1) Dacã prin infractiunea sãvârsitã s-a urmãrit obtinerea unui folos patrimonial, pe lângã pedeapsa închisorii, se poate aplica si pedeapsa amenzii.
(2) Limitele speciale ale zilelor-amendã prevãzute în art. 61 alin. (4) lit. b) si lit. c) se determinã în raport de durata pedepsei închisorii stabilite de instantã si nu pot fi reduse sau majorate ca efect al cauzelor de atenuare ori agravare a pedepsei.
(3) La stabilirea cuantumului sumei corespunzãtoare unei zile-amendã se va tine seama de valoarea folosului patrimonial obtinut sau urmãrit.
ART. 63
Înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii
(1) Dacã persoana condamnatã, cu rea-credintã, nu executã pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numãrul zilelor-amendã neexecutate se înlocuieste cu un numãr corespunzãtor de zile cu închisoare.
(2) Dacã amenda neexecutatã a însotit pedeapsa închisorii, numãrul zileloramendã neexecutate se înlocuieste cu un numãr corespunzãtor de zile cu închisoare, care se adaugã la pedeapsa închisorii, pedeapsa astfel rezultatã fiind consideratã o singurã pedeapsã.
(3) În cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în conditiile alin. (1) si alin. (2), unei zile-amendã îi corespunde o zi de închisoare.
ART. 64
Executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunitãtii
(1) În cazul în care pedeapsa amenzii nu poate fi executatã în tot sau în parte din motive neimputabile persoanei condamnate, cu consimtãmântul acesteia, instanta înlocuieste obligatia de platã a amenzii neexecutate cu obligatia de a presta o muncã neremuneratã în folosul comunitãtii, afarã de cazul în care, din cauza stãrii de sãnãtate, persoana nu poate presta aceastã muncã. Unei zile-amendã îi corespunde o zi de muncã în folosul comunitãtii.
(2) Dacã amenda înlocuitã conform dispozitiilor alin. (1) a însotit pedeapsa închisorii, obligatia de muncã în folosul comunitãtii se executã dupã executarea pedepsei închisorii.
(3) Coordonarea executãrii obligatiei de muncã în folosul comunitãtii se face de serviciul de probatiune.
(4) Executarea muncii în folosul comunitãtii dispusã în conditiile alin. (1) înceteazã prin plata amenzii corespunzãtoare zilelor-amendã rãmase neexecutate.
(5) Instanta înlocuieste zilele-amendã neexecutate prin muncã în folosul comunitãtii cu un numãr corespunzãtor de zile cu închisoare, dacã:
a) persoana condamnatã nu executã obligatia de muncã în folosul comunitãtii în conditiile stabilite de instantã;
b) persoana condamnatã sãvârseste o nouã infractiune descoperitã înainte de executarea integralã a obligatiei de muncã în folosul comunitãtii. Zilele-amendã neexecutate prin muncã în folosul comunitãtii la data comiterii noii infractiuni, înlocuite cu închisoarea, se adaugã la pedeapsa pentru noua infractiune.
(6) Dacã persoana condamnatã, aflatã în situatia prevãzutã în alin. (1), nu îsi dã consimtãmântul la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunitãtii, amenda neexecutatã se înlocuieste cu pedeapsa închisorii conform art. 63.

CAP. III
Pedeapsa accesorie si pedepsele complementare

SECTIUNEA 1
Pedeapsa accesorie

ART. 65
Continutul si modul de executare a pedepsei accesorii a interzicerii exercitãrii unor drepturi
(1) Pedeapsa accesorie constã în interzicerea exercitãrii drepturilor prevãzute în art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) si lit. d)-n), a cãror exercitare a fost interzisã de instantã ca pedeapsã complementarã.
(2) În cazul pedepsei detentiunii pe viatã, pedeapsa accesorie constã în interzicerea de drept a exercitãrii urmãtoarelor drepturi:
a) dreptul de a fi ales în autoritãtile publice sau în orice alte functii publice;
b) dreptul de a ocupa o functie care implicã exercitiul autoritãtii de stat;
c) dreptul strãinului de a se afla pe teritoriul României;
d) dreptul de a alege;
e) drepturile pãrintesti;
f) dreptul de a fi tutore sau curator.
(3) Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitãrii unor drepturi se executã din momentul rãmânerii definitive a hotãrârii de condamnare si pânã când pedeapsa principalã privativã de libertate a fost executatã sau consideratã ca executatã.
(4) În cazul detentiunii pe viatã, pedeapsa accesorie prevãzutã în alin. (2) lit. c) se pune în executare la data liberãrii conditionate sau dupã ce pedeapsa a fost consideratã ca executatã.

SECTIUNEA a 2-a
Pedepsele complementare

ART. 66
Continutul pedepsei complementare a interzicerii exercitãrii unor drepturi
(1) Pedeapsa complementarã a interzicerii exercitãrii unor drepturi constã în interzicerea exercitãrii, pe o perioadã de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre urmãtoarele drepturi:
a) dreptul de a fi ales în autoritãtile publice sau în orice alte functii publice;
b) dreptul de a ocupa o functie care implicã exercitiul autoritãtii de stat;
c) dreptul strãinului de a se afla pe teritoriul României;
d) dreptul de a alege;
e) drepturile pãrintesti;
f) dreptul de a fi tutore sau curator;
g) dreptul de a ocupa functia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfãsura activitatea de care s-a folosit pentru sãvârsirea infractiunii;
h) dreptul de a detine, purta si folosi orice categorie de arme;
i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instantã;
j) dreptul de a pãrãsi teritoriul României;
k) dreptul de a ocupa o functie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;
l) dreptul de a se afla în anumite localitãti stabilite de instantã;
m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestãri sportive, culturale ori la alte adunãri publice, stabilite de instantã;
n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instantã, ori de a se apropia de acestea;
o) dreptul de a se apropia de locuinta, locul de muncã, scoala sau alte locuri unde victima desfãsoarã activitãti sociale, în conditiile stabilite de instanta de judecatã.
(2) Când legea prevede interzicerea exercitãrii dreptului de a ocupa o functie publicã, instanta dispune interzicerea exercitãrii drepturilor prevãzute în alin. (1) lit. a) si lit. b).
(3) Interzicerea exercitãrii drepturilor prevãzute în alin. (1) lit. a) si lit. b) se dispune cumulativ.
(4) Pedeapsa prevãzutã în alin. (1) lit. c) nu se va dispune atunci când existã motive întemeiate de a crede cã viata persoanei expulzate este pusã în pericol ori cã persoana va fi supusã la torturã sau alte tratamente inumane ori degradante în statul în care urmeazã a fi expulzatã.
(5) Când dispune interzicerea unuia dintre drepturile prevãzute în alin. (1) lit. n) si lit. o), instanta individualizeazã în concret continutul acestei pedepse, tinând seama de împrejurãrile cauzei.
ART. 67
Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitãrii unor drepturi
(1) Pedeapsa complementarã a interzicerii exercitãrii unor drepturi poate fi aplicatã dacã pedeapsa principalã stabilitã este închisoarea sau amenda si instanta constatã cã, fatã de natura si gravitatea infractiunii, împrejurãrile cauzei si persoana infractorului, aceastã pedeapsã este necesarã.
(2) Aplicarea pedepsei interzicerii exercitãrii unor drepturi este obligatorie când legea prevede aceastã pedeapsã pentru infractiunea sãvârsitã.
(3) Interzicerea dreptului strãinului de a se afla pe teritoriul României nu se aplicã în cazul în care s-a dispus suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere.
ART. 68
Executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitãrii unor drepturi
(1) Executarea pedepsei interzicerii exercitãrii unor drepturi începe:
a) de la rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare la pedeapsa amenzii;
b) de la rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere;
c) dupã executarea pedepsei închisorii, dupã gratierea totalã ori a restului de pedeapsã, dupã împlinirea termenului de prescriptie a executãrii pedepsei sau dupã expirarea termenului de supraveghere a liberãrii conditionate.
(2) În cazul în care s-a dispus liberarea conditionatã, interzicerea dreptului strãinului de a se afla pe teritoriul României se executã la data liberãrii.
(3) Dacã se dispune revocarea suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere sau înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea, pentru alte motive decât sãvârsirea unei noi infractiuni, partea din durata pedepsei complementare a interzicerii exercitãrii unor drepturi neexecutatã la data revocãrii sau înlocuirii se va executa dupã executarea pedepsei închisorii.
ART. 69
Degradarea militarã
(1) Pedeapsa complementarã a degradãrii militare constã în pierderea gradului si a dreptului de a purta uniformã de la data rãmânerii definitive a hotãrârii de condamnare.
(2) Degradarea militarã se aplicã în mod obligatoriu condamnatilor militari în activitate, în rezervã sau în retragere, dacã pedeapsa principalã aplicatã este închisoarea mai mare de 10 ani sau detentiunea pe viatã.
(3) Degradarea militarã poate fi aplicatã condamnatilor militari în activitate, în rezervã sau în retragere pentru infractiuni sãvârsite cu intentie, dacã pedeapsa principalã aplicatã este închisoarea de cel putin 5 ani si de cel mult 10 ani.
ART. 70
Publicarea hotãrârii definitive de condamnare
(1) Publicarea hotãrârii definitive de condamnare se poate dispune când, tinând seama de natura si gravitatea infractiunii, împrejurãrile cauzei si persoana condamnatului, instanta apreciazã cã publicarea va contribui la prevenirea sãvârsirii altor asemenea infractiuni.
(2) Hotãrârea de condamnare se publicã în extras, în forma stabilitã de instantã, într-un cotidian local sau national, o singurã datã.
(3) Publicarea hotãrârii definitive de condamnare se face pe cheltuiala persoanei condamnate, fãrã a se dezvãlui identitatea altor persoane.

CAP. IV
Calculul duratei pedepselor

ART. 71
Durata executãrii
(1) Durata executãrii pedepsei privative de libertate se socoteste din ziua în care condamnatul a început executarea hotãrârii definitive de condamnare.
(2) Ziua în care începe executarea pedepsei si ziua în care înceteazã se socotesc în durata executãrii.
(3) Perioada în care condamnatul, în cursul executãrii pedepsei, se aflã bolnav în spital intrã în durata executãrii, în afarã de cazul în care si-a provocat în mod voit boala, iar aceastã împrejurare se constatã în cursul executãrii pedepsei.
(4) Permisiunile de iesire din penitenciar, acordate condamnatului conform legii de executare a pedepselor, intrã în durata executãrii pedepsei.
ART. 72
Computarea duratei mãsurilor preventive privative de libertate
(1) Perioada în care o persoanã a fost supusã unei mãsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii pronuntate. Scãderea se face si atunci când condamnatul a fost urmãrit sau judecat, în acelasi timp ori în mod separat, pentru mai multe infractiuni concurente, chiar dacã a fost condamnat pentru o altã faptã decât cea care a determinat dispunerea mãsurii preventive.
(2) Perioada în care o persoanã a fost supusã unei mãsuri preventive privative de libertate se scade si în caz de condamnare la pedeapsa amenzii, prin înlãturarea în tot sau în parte a zilelor-amendã.
(3) În cazul amenzii care însoteste pedeapsa închisorii, perioada în care o persoanã a fost supusã unei mãsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii.
ART. 73
Computarea pedepselor si mãsurilor preventive executate în afara tãrii
(1) În cazul infractiunilor sãvârsite în conditiile art. 8, art. 9, art. 10 sau art. 11, partea din pedeapsã, precum si durata mãsurilor preventive privative de libertate executate în afara teritoriului tãrii se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeasi infractiune în România.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplicã în mod corespunzãtor si în cazul în care pedeapsa executatã în afara tãrii este amenda.

CAP. V
Individualizarea pedepselor

SECTIUNEA 1
Dispozitii generale

ART. 74
Criteriile generale de individualizare a pedepsei
(1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infractiunii sãvârsite si cu periculozitatea infractorului, care se evalueazã dupã urmãtoarele criterii:
a) împrejurãrile si modul de comitere a infractiunii, precum si mijloacele folosite;
b) starea de pericol creatã pentru valoarea ocrotitã;
c) natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunii;
d) motivul sãvârsirii infractiunii si scopul urmãrit;
e) natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita dupã sãvârsirea infractiunii si în cursul procesului penal;
g) nivelul de educatie, vârsta, starea de sãnãtate, situatia familialã si socialã.
(2) Când pentru infractiunea sãvârsitã legea prevede pedepse alternative, se tine seama de criteriile prevãzute în alin. (1) si pentru alegerea uneia dintre acestea.

SECTIUNEA a 2-a
Circumstantele atenuante si circumstantele agravante

ART. 75
Circumstante atenuante
(1) Urmãtoarele împrejurãri constituie circumstante atenuante legale:
a) sãvârsirea infractiunii sub stãpânirea unei puternice tulburãri sau emotii, determinatã de o provocare din partea persoanei vãtãmate, produsã prin violentã, printr-o atingere gravã a demnitãtii persoanei sau printr-o altã actiune ilicitã gravã;
b) depãsirea limitelor legitimei apãrãri;
c) depãsirea limitelor stãrii de necesitate.
(2) Pot constitui circumstante atenuante judiciare:
a) eforturile depuse de infractor pentru înlãturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii;
b) împrejurãrile legate de fapta comisã, care diminueazã gravitatea infractiunii sau periculozitatea infractorului.
ART. 76
Efectele circumstantelor atenuante
(1) În cazul în care existã circumstante atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevãzute de lege pentru infractiunea sãvârsitã se reduc cu o treime.
(2) Dacã pedeapsa prevãzutã de lege este detentiunea pe viatã, în cazul retinerii circumstantelor atenuante se aplicã pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.
(3) Reducerea limitelor speciale ale pedepsei se face o singurã datã, indiferent de numãrul circumstantelor atenuante retinute.
ART. 77
Circumstante agravante
Urmãtoarele împrejurãri constituie circumstante agravante:
a) sãvârsirea faptei de trei sau mai multe persoane împreunã;
b) sãvârsirea infractiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente degradante;
c) sãvârsirea infractiunii prin metode sau mijloace de naturã sã punã în pericol alte persoane ori bunuri;
d) sãvârsirea infractiunii de cãtre un infractor major, dacã aceasta a fost comisã împreunã cu un minor;
e) sãvârsirea infractiunii profitând de starea de vãditã vulnerabilitate a persoanei vãtãmate, datoratã vârstei, stãrii de sãnãtate, infirmitãtii sau altor cauze;
f) sãvârsirea infractiunii în stare de intoxicatie voluntarã cu alcool sau cu alte substante psihoactive, când a fost provocatã în vederea comiterii infractiunii;
g) sãvârsirea infractiunii de cãtre o persoanã care a profitat de situatia prilejuitã de o calamitate, de starea de asediu sau de starea de urgentã;
h) sãvârsirea infractiunii pentru motive legate de rasã, nationalitate, etnie, limbã, religie, gen, orientare sexualã, opinie ori apartenentã politicã, avere, origine socialã, vârstã, dizabilitate, boalã cronicã necontagioasã sau infectie HIV/SIDA ori pentru alte împrejurãri de acelasi fel, considerate de fãptuitor drept cauze ale inferioritãtii unei persoane în raport cu celelalte.
ART. 78
Efectele circumstantelor agravante
(1) În cazul în care existã circumstante agravante, se poate aplica o pedeapsã pânã la maximul special. Dacã maximul special este neîndestulãtor, în cazul închisorii se poate adãuga un spor pânã la 2 ani, care nu poate depãsi o treime din acest maxim, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special.
(2) Majorarea limitelor speciale ale pedepsei se face o singurã datã, indiferent de numãrul circumstantelor agravante retinute.
ART. 79
Concursul între cauze de atenuare sau de agravare
(1) Când în cazul aceleiasi infractiuni sunt incidente douã sau mai multe dispozitii care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevãzute de lege pentru infractiunea sãvârsitã se reduc prin aplicarea succesivã a dispozitiilor privitoare la tentativã, circumstante atenuante si cazuri speciale de reducere a pedepsei, în aceastã ordine.
(2) Dacã sunt incidente douã sau mai multe dispozitii care au ca efect agravarea rãspunderii penale, pedeapsa se stabileste prin aplicarea succesivã a dispozitiilor privitoare la circumstante agravante, infractiune continuatã, concurs sau recidivã.
(3) Când în cazul aceleiasi infractiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei si una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevãzute de lege pentru infractiunea sãvârsitã se reduc conform alin. (1), dupã care limitele de pedeapsã rezultate se majoreazã conform alin. (2).

SECTIUNEA a 3-a
Renuntarea la aplicarea pedepsei

ART. 80
Conditiile renuntãrii la aplicarea pedepsei
(1) Instanta poate dispune renuntarea la aplicarea pedepsei dacã sunt întrunite urmãtoarele conditii:
a) infractiunea sãvârsitã prezintã o gravitate redusã, având în vedere natura si întinderea urmãrilor produse, mijloacele folosite, modul si împrejurãrile în care a fost comisã, motivul si scopul urmãrit;
b) în raport de persoana infractorului, de conduita avutã anterior sãvârsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlãturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitãtile sale de îndreptare, instanta apreciazã cã aplicarea unei pedepse ar fi inoportunã din cauza consecintelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.
(2) Nu se poate dispune renuntarea la aplicarea pedepsei dacã:
a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu exceptia cazurilor prevãzute în art. 42 lit. a) si lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
b) fatã de acelasi infractor s-a mai dispus renuntarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infractiunii pentru care este judecat;
c) infractorul s-a sustras de la urmãrire penalã ori judecatã sau a încercat zãdãrnicirea aflãrii adevãrului ori a identificãrii si tragerii la rãspundere penalã a autorului sau a participantilor;
d) pedeapsa prevãzutã de lege pentru infractiunea sãvârsitã este închisoarea mai mare de 3 ani.
(3) În caz de concurs de infractiuni, renuntarea la aplicarea pedepsei se poate dispune dacã pentru fiecare infractiune concurentã sunt îndeplinite conditiile prevãzute în alin. (1) si alin. (2).
ART. 81
Avertismentul
(1) Când dispune renuntarea la aplicarea pedepsei, instanta aplicã infractorului un avertisment.
(2) Avertismentul constã în prezentarea motivelor de fapt care au determinat renuntarea la aplicarea pedepsei si atentionarea infractorului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune dacã va mai comite infractiuni.
(3) În caz de concurs de infractiuni se aplicã un singur avertisment.
ART. 82
Efectele renuntãrii la aplicarea pedepsei
(1) Persoana fatã de care s-a dispus renuntarea la aplicarea pedepsei nu este supusã niciunei decãderi, interdictii sau incapacitãti ce ar putea decurge din infractiunea sãvârsitã.
(2) Renuntarea la aplicarea pedepsei nu produce efecte asupra executãrii mãsurilor de sigurantã si a obligatiilor civile prevãzute în hotãrâre.

SECTIUNEA a 4-a
Amânarea aplicãrii pedepsei

ART. 83
Conditiile amânãrii aplicãrii pedepsei
(1) Instanta poate dispune amânarea aplicãrii pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, dacã sunt întrunite urmãtoarele conditii:
a) pedeapsa stabilitã, inclusiv în cazul concursului de infractiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu exceptia cazurilor prevãzute în art. 42 lit. a) si lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
c) infractorul si-a manifestat acordul de a presta o muncã neremuneratã în folosul comunitãtii;
d) în raport de persoana infractorului, de conduita avutã anterior sãvârsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlãturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitãtile sale de îndreptare, instanta apreciazã cã aplicarea imediatã a unei pedepse nu este necesarã, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadã determinatã.
(2) Nu se poate dispune amânarea aplicãrii pedepsei dacã pedeapsa prevãzutã de lege pentru infractiunea sãvârsitã este de 7 ani sau mai mare sau dacã infractorul s-a sustras de la urmãrire penalã ori judecatã sau a încercat zãdãrnicirea aflãrii adevãrului ori a identificãrii si tragerii la rãspundere penalã a autorului sau a participantilor.
(3) Amânarea aplicãrii pedepsei închisorii atrage si amânarea aplicãrii amenzii care însoteste pedeapsa închisorii în conditiile art. 62.
(4) Este obligatorie prezentarea motivelor pe care s-a întemeiat condamnarea, precum si a celor ce au determinat amânarea aplicãrii pedepsei si atentionarea infractorului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune dacã va mai comite infractiuni sau nu va respecta mãsurile de supraveghere ori nu va executa obligatiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
ART. 84
Termenul de supraveghere
(1) Termenul de supraveghere este de 2 ani si se calculeazã de la data rãmânerii definitive a hotãrârii prin care s-a dispus amânarea aplicãrii pedepsei.
(2) Pe durata termenului de supraveghere, persoana fatã de care s-a dispus amânarea aplicãrii pedepsei trebuie sã respecte mãsurile de supraveghere si sã execute obligatiile ce îi revin, în conditiile stabilite de instantã.
ART. 85
Mãsurile de supraveghere si obligatiile
(1) Pe durata termenului de supraveghere, persoana fatã de care s-a dispus amânarea aplicãrii pedepsei trebuie sã respecte urmãtoarele mãsuri de supraveghere:
a) sã se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) sã primeascã vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
c) sã anunte, în prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depãseste 5 zile, precum si întoarcerea;
d) sã comunice schimbarea locului de muncã;
e) sã comunice informatii si documente de naturã a permite controlul mijloacelor sale de existentã.
(2) Instanta poate impune persoanei fatã de care s-a dispus amânarea aplicãrii pedepsei sã execute una sau mai multe dintre urmãtoarele obligatii:
a) sã urmeze un curs de pregãtire scolarã ori de calificare profesionalã;
b) sã presteze o muncã neremuneratã în folosul comunitãtii, pe o perioadã cuprinsã între 30 si 60 de zile, în conditiile stabilite de instantã, afarã de cazul în care, din cauza stãrii de sãnãtate, persoana nu poate presta aceastã muncã. Numãrul zilnic de ore se stabileste prin legea de executare a pedepselor;
c) sã frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socialã derulate de cãtre serviciul de probatiune sau organizate în colaborare cu institutii din comunitate;
d) sã se supunã mãsurilor de control, tratament sau îngrijire medicalã;
e) sã nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instantã, ori sã nu se apropie de acestea;
f) sã nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestãri sportive, culturale ori la alte adunãri publice, stabilite de instantã;
g) sã nu conducã anumite vehicule stabilite de instantã;
h) sã nu detinã, sã nu foloseascã si sã nu poarte nicio categorie de arme;
i) sã nu pãrãseascã teritoriul României fãrã acordul instantei;
j) sã nu ocupe sau sã nu exercite functia, profesia, meseria ori activitatea de care s-a folosit pentru sãvârsirea infractiunii.
(3) Pentru stabilirea continutului obligatiilor prevãzute în alin. (2) lit. a)-c), instanta va consulta serviciul de probatiune, care este obligat sã formuleze recomandãri în acest sens.
(4) Când stabileste obligatia prevãzutã în alin. (2) lit. e), instanta individualizeazã, în concret, continutul acestei obligatii, tinând seama de împrejurãrile cauzei.
(5) Persoana supravegheatã trebuie sã îndeplineascã integral obligatiile civile stabilite prin hotãrâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.
ART. 86
Supravegherea
(1) Pe durata termenului de supraveghere, datele prevãzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) se comunicã serviciului de probatiune.
(2) Supravegherea executãrii obligatiilor prevãzute în art. 85 alin. (2) lit. a)-c) si alin. (5) se face de serviciul de probatiune. Verificarea modului de îndeplinire a obligatiilor prevãzute în art. 85 alin. (2) lit. d)-j) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probatiune cu privire la orice încãlcare a acestora.
(3) Serviciul de probatiune va lua mãsurile necesare pentru a asigura executarea obligatiilor prevãzute în art. 85 alin. (2) lit. a)-d), într-un termen cât mai scurt de la data rãmânerii definitive a hotãrârii de condamnare.
(4) Pe durata termenului de supraveghere, serviciul de probatiune are obligatia sã sesizeze instanta, dacã:
a) au intervenit motive care justificã fie modificarea obligatiilor impuse de instantã, fie încetarea executãrii unora dintre acestea;
b) persoana supravegheatã nu respectã mãsurile de supraveghere sau nu executã, în conditiile stabilite, obligatiile ce îi revin;
c) persoana supravegheatã nu a îndeplinit obligatiile civile stabilite prin hotãrâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.
ART. 87
Modificarea sau încetarea obligatiilor
(1) Dacã pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justificã fie impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor în mod corespunzãtor, pentru a asigura persoanei supravegheate sanse sporite de îndreptare.
(2) Instanta dispune încetarea executãrii unora dintre obligatiile pe care le-a impus, atunci când apreciazã cã mentinerea acestora nu mai este necesarã.
ART. 88
Revocarea amânãrii aplicãrii pedepsei
(1) Dacã pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheatã, cu rea-credintã, nu respectã mãsurile de supraveghere sau nu executã obligatiile impuse, instanta revocã amânarea si dispune aplicarea si executarea pedepsei.
(2) În cazul când, pânã la expirarea termenului de supraveghere, persoana supravegheatã nu îndeplineste integral obligatiile civile stabilite prin hotãrâre, instanta revocã amânarea si dispune aplicarea si executarea pedepsei, afarã de cazul când persoana dovedeste cã nu a avut nicio posibilitate sã le îndeplineascã.
(3) Dacã dupã amânarea aplicãrii pedepsei persoana supravegheatã a sãvârsit o nouã infractiune, cu intentie sau intentie depãsitã, descoperitã în termenul de supraveghere, pentru care s-a pronuntat o condamnare chiar dupã expirarea acestui termen, instanta revocã amânarea si dispune aplicarea si executarea pedepsei. Pedeapsa aplicatã ca urmare a revocãrii amânãrii si pedeapsa pentru noua infractiune se calculeazã conform dispozitiilor privitoare la concursul de infractiuni.
(4) Dacã infractiunea ulterioarã este sãvârsitã din culpã, instanta poate mentine sau revoca amânarea aplicãrii pedepsei. În cazul revocãrii, dispozitiile alin. (3) se aplicã în mod corespunzãtor.
ART. 89
Anularea amânãrii aplicãrii pedepsei
(1) Dacã pe parcursul termenului de supraveghere se descoperã cã persoana supravegheatã mai sãvârsise o infractiune pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii prin care s-a dispus amânarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar dupã expirarea acestui termen, amânarea se anuleazã, aplicându-se, dupã caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidivã sau pluralitate intermediarã.
(2) În caz de concurs de infractiuni, instanta poate dispune amânarea aplicãrii pedepsei rezultante dacã sunt îndeplinite conditiile prevãzute în art. 83. Dacã se dispune amânarea aplicãrii pedepsei, termenul de supraveghere se calculeazã de la data rãmânerii definitive a hotãrârii prin care s-a pronuntat anterior amânarea aplicãrii pedepsei.
ART. 90
Efectele amânãrii aplicãrii pedepsei
(1) Persoanei fatã de care s-a dispus amânarea aplicãrii pedepsei nu i se mai aplicã pedeapsa si nu este supusã niciunei decãderi, interdictii sau incapacitãti ce ar putea decurge din infractiunea sãvârsitã, dacã nu a sãvârsit din nou o infractiune pânã la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânãrii si nu s-a descoperit o cauzã de anulare.
(2) Amânarea aplicãrii pedepsei nu produce efecte asupra executãrii mãsurilor de sigurantã si a obligatiilor civile prevãzute în hotãrâre.

SECTIUNEA a 5-a
Suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere

ART. 91
Conditiile suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere
(1) Instanta poate dispune suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere dacã sunt întrunite urmãtoarele conditii:
a) pedeapsa aplicatã, inclusiv în caz de concurs de infractiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu exceptia cazurilor prevãzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
c) infractorul si-a manifestat acordul de a presta o muncã neremuneratã în folosul comunitãtii;
d) în raport de persoana infractorului, de conduita avutã anterior sãvârsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlãturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitãtile sale de îndreptare, instanta apreciazã cã aplicarea pedepsei este suficientã si, chiar fãrã executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infractiuni, însã este necesarã supravegherea conduitei sale pentru o perioadã determinatã.
(2) Când pedeapsa închisorii este însotitã de pedeapsa amenzii aplicate în conditiile art. 62, amenda se executã chiar dacã executarea pedepsei închisorii a fost suspendatã sub supraveghere.
(3) Nu se poate dispune suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere, dacã:
a) pedeapsa aplicatã este numai amenda;
b) aplicarea pedepsei a fost initial amânatã, dar ulterior amânarea a fost revocatã;
c) infractorul s-a sustras de la urmãrire penalã ori judecatã sau a încercat zãdãrnicirea aflãrii adevãrului ori a identificãrii si tragerii la rãspundere penalã a autorului sau a participantilor.
(4) Este obligatorie prezentarea motivelor pe care s-a întemeiat condamnarea, precum si a celor ce au determinat suspendarea executãrii pedepsei si atentionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune dacã va mai comite infractiuni sau nu va respecta mãsurile de supraveghere ori nu va executa obligatiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
ART. 92
Termenul de supraveghere
(1) Durata suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere constituie termen de supraveghere pentru condamnat si este cuprinsã între 2 si 4 ani, fãrã a putea fi însã mai micã decât durata pedepsei aplicate.
(2) Termenul de supraveghere se calculeazã de la data când hotãrârea prin care s-a pronuntat suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere a rãmas definitivã.
(3) Pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie sã respecte mãsurile de supraveghere si sã execute obligatiile ce îi revin, în conditiile stabilite de instantã.
ART. 93
Mãsurile de supraveghere si obligatiile
(1) Pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie sã respecte urmãtoarele mãsuri de supraveghere:
a) sã se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) sã primeascã vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
c) sã anunte, în prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depãseste 5 zile;
d) sã comunice schimbarea locului de muncã;
e) sã comunice informatii si documente de naturã a permite controlul mijloacelor sale de existentã.
(2) Instanta impune condamnatului sã execute una sau mai multe dintre urmãtoarele obligatii:
a) sã urmeze un curs de pregãtire scolarã ori de calificare profesionalã;
b) sã frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socialã derulate de cãtre serviciul de probatiune sau organizate în colaborare cu institutii din comunitate;
c) sã se supunã mãsurilor de control, tratament sau îngrijire medicalã;
d) sã nu pãrãseascã teritoriul României, fãrã acordul instantei.
(3) Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncã neremuneratã în folosul comunitãtii pe o perioadã cuprinsã între 60 si 120 de zile, în conditiile stabilite de instantã, afarã de cazul în care, din cauza stãrii de sãnãtate, nu poate presta aceastã muncã. Numãrul zilnic de ore se stabileste prin legea de executare a pedepselor.
(4) Pentru stabilirea continutului obligatiilor prevãzute în alin. (2) lit. a) si lit. b), precum si în alin. (3), instanta va consulta serviciul de probatiune, care este obligat sã formuleze recomandãri în acest sens.
(5) Condamnatul trebuie sã îndeplineascã integral obligatiile civile stabilite prin hotãrârea de condamnare, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.
ART. 94
Supravegherea condamnatului
(1) Pe durata termenului de supraveghere, datele prevãzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) se comunicã serviciului de probatiune.
(2) Supravegherea executãrii obligatiilor prevãzute în art. 93 alin. (2) lit. a) si lit. b), alin. (3) si alin. (5) se face de serviciul de probatiune. Verificarea modului de îndeplinire a obligatiilor prevãzute în art. 93 alin. (2) lit. c) si lit. d) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probatiune cu privire la orice încãlcare a acestora.
(3) Serviciul de probatiune va lua mãsurile necesare pentru a asigura executarea obligatiilor prevãzute în art. 93 alin. (2) lit. a) si lit. b), precum si alin. (3) într-un termen cât mai scurt de la data rãmânerii definitive a hotãrârii de condamnare.
(4) Pe durata termenului de supraveghere, serviciul de probatiune are obligatia sã sesizeze instanta, dacã:
a) au intervenit motive care justificã fie modificarea obligatiilor impuse de instantã, fie încetarea executãrii unora dintre acestea;
b) persoana supravegheatã nu respectã mãsurile de supraveghere sau nu executã, în conditiile stabilite, obligatiile care îi revin;
c) persoana supravegheatã nu a îndeplinit obligatiile civile stabilite prin hotãrâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.
ART. 95
Modificarea sau încetarea obligatiilor
(1) Dacã pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justificã fie impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor în mod corespunzãtor, pentru a asigura condamnatului sanse mai mari de îndreptare.
(2) Instanta dispune încetarea executãrii unora dintre obligatiile pe care le-a impus, când apreciazã cã mentinerea acestora nu mai este necesarã.
ART. 96
Revocarea suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere
(1) Dacã pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheatã, cu rea-credintã, nu respectã mãsurile de supraveghere sau nu executã obligatiile impuse ori stabilite de lege, instanta revocã suspendarea si dispune executarea pedepsei.
(2) Dacã pânã la expirarea termenului de supraveghere persoana supravegheatã nu îndeplineste integral obligatiile civile stabilite prin hotãrâre, instanta revocã suspendarea si dispune executarea pedepsei, afarã de cazul în care persoana dovedeste cã nu a avut nicio posibilitate sã le îndeplineascã.
(3) Dacã pedeapsa amenzii care a însotit pedeapsa închisorii în conditiile art. 62 nu a fost executatã si a fost înlocuitã cu pedeapsa închisorii potrivit art. 63 alin. (2) sau art. 64 alin. (5) si alin. (6), instanta revocã suspendarea si dispune executarea pedepsei, la care se adaugã pedeapsa închisorii care a înlocuit amenda.
(4) Dacã pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a sãvârsit o nouã infractiune, descoperitã pânã la împlinirea termenului si pentru care s-a pronuntat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar dupã expirarea acestui termen, instanta revocã suspendarea si dispune executarea pedepsei.
(5) Pedeapsa principalã pentru noua infractiune se stabileste si se executã, dupã caz, potrivit dispozitiilor referitoare la recidivã sau la pluralitatea intermediarã.
(6) Dacã infractiunea ulterioarã este sãvârsitã din culpã, instanta poate mentine sau revoca suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere. În cazul revocãrii, dispozitiile alin. (1), alin. (4) si alin. (5) se aplicã în mod corespunzãtor.
ART. 97
Anularea suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere
(1) Dacã pe parcursul termenului de supraveghere se descoperã cã persoana condamnatã mai sãvârsise o infractiune pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii prin care s-a dispus suspendarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar dupã expirarea acestui termen, suspendarea se anuleazã, aplicându-se, dupã caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidivã sau pluralitate intermediarã.
(2) În caz de concurs de infractiuni sau pluralitate intermediarã, instanta poate dispune suspendarea executãrii pedepsei rezultante, dacã sunt îndeplinite conditiile prevãzute în art. 91. Dacã se dispune suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere, termenul de supraveghere se calculeazã de la data rãmânerii definitive a hotãrârii de condamnare prin care s-a pronuntat anterior suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere.
ART. 98
Efectele suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere
(1) Dacã pânã la expirarea termenului de supraveghere condamnatul nu a sãvârsit o nouã infractiune, nu s-a dispus revocarea suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere si nu s-a descoperit o cauzã de anulare, pedeapsa se considerã executatã.
(2) Suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere nu produce efecte asupra mãsurilor de sigurantã si a obligatiilor civile prevãzute în hotãrârea de condamnare.

SECTIUNEA a 6-a
Liberarea conditionatã

ART. 99
Conditiile liberãrii conditionate în cazul detentiunii pe viatã
(1) Liberarea conditionatã în cazul detentiunii pe viatã poate fi dispusã, dacã:
a) cel condamnat a executat efectiv 20 de ani de detentiune;
b) cel condamnat a avut o bunã conduitã pe toatã durata executãrii pedepsei;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotãrârea de condamnare, afarã de cazul când dovedeste cã nu a avut nicio posibilitate sã le îndeplineascã;
d) instanta are convingerea cã persoana condamnatã s-a îndreptat si se poate reintegra în societate.
(2) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberãrii conditionate si atentionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune, dacã va mai comite infractiuni sau nu va respecta mãsurile de supraveghere ori dacã nu va executa obligatiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
(3) De la data liberãrii conditionate, condamnatul este supus unui termen de supraveghere de 10 ani.
ART. 100
Conditiile liberãrii conditionate în cazul pedepsei închisorii
(1) Liberarea conditionatã în cazul închisorii poate fi dispusã, dacã:
a) cel condamnat a executat cel putin douã treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depãseste 10 ani, sau cel putin trei pãtrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se aflã în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotãrârea de condamnare, afarã de cazul când dovedeste cã nu a avut nicio posibilitate sã le îndeplineascã;
d) instanta are convingerea cã persoana condamnatã s-a îndreptat si se poate reintegra în societate.
(2) În cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea conditionatã, dupã executarea efectivã a jumãtate din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu depãseste 10 ani, sau a cel putin douã treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacã sunt îndeplinite conditiile prevãzute în alin. (1) lit. b)-d).
(3) În calculul fractiunilor de pedeapsã prevãzute în alin. (1) se tine seama de partea din durata pedepsei ce poate fi consideratã, potrivit legii, ca executatã pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea conditionatã nu poate fi dispusã înainte de executarea efectivã a cel putin jumãtate din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depãseste 10 ani, si a cel putin douã treimi, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
(4) În calculul fractiunilor de pedeapsã prevãzute în alin. (2) se tine seama de partea din durata pedepsei ce poate fi consideratã, potrivit legii, ca executatã pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea conditionatã nu poate fi dispusã înainte de executarea efectivã a cel putin o treime din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depãseste 10 ani, si a cel putin jumãtate, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
(5) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberãrii conditionate si atentionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune, dacã va mai comite infractiuni sau nu va respecta mãsurile de supraveghere ori nu va executa obligatiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
(6) Intervalul cuprins între data liberãrii conditionate si data împlinirii duratei pedepsei constituie termen de supraveghere pentru condamnat.
ART. 101
Mãsurile de supraveghere si obligatiile
(1) Dacã restul de pedeapsã rãmas neexecutat la data liberãrii este de 2 ani sau mai mare, condamnatul trebuie sã respecte urmãtoarele mãsuri de supraveghere:
a) sã se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) sã primeascã vizitele persoanei desemnate cu supravegherea sa;
c) sã anunte, în prealabil, orice schimbare a locuintei si orice deplasare care depãseste 5 zile;
d) sã comunice schimbarea locului de muncã;
e) sã comunice informatii si documente de naturã a permite controlul mijloacelor sale de existentã.
(2) În cazul prevãzut în alin. (1), instanta poate impune condamnatului sã execute una sau mai multe dintre urmãtoarele obligatii:
a) sã urmeze un curs de pregãtire scolarã ori de calificare profesionalã;
b) sã frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socialã derulate de cãtre serviciul de probatiune sau organizate în colaborare cu institutii din comunitate;
c) sã nu pãrãseascã teritoriul României;
d) sã nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestãri sportive, culturale ori la alte adunãri publice, stabilite de instantã;
e) sã nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participantii la sãvârsirea infractiunii sau cu alte persoane, stabilite de instantã, ori sã nu se apropie de acestea;
f) sã nu conducã anumite vehicule stabilite de instantã;
g) sã nu detinã, sã nu foloseascã si sã nu poarte nicio categorie de arme.
(3) Obligatiile prevãzute în alin. (2) lit. c)-g) pot fi impuse în mãsura în care nu au fost aplicate în continutul pedepsei complementare a interzicerii exercitãrii unor drepturi.
(4) Când stabileste obligatia prevãzutã în alin. (2) lit. e), instanta individualizeazã, în concret, continutul acestei obligatii, tinând seama de împrejurãrile cauzei.
(5) Mãsurile de supraveghere si obligatiile prevãzute în alin. (2) lit. a) si lit. b) se executã din momentul acordãrii liberãrii, pe o perioadã egalã cu o treime din durata termenului de supraveghere, dar nu mai mult de 2 ani, iar obligatiile prevãzute în alin. (2) lit. c)-g) se executã pe toatã durata termenului de supraveghere.
(6) Pentru stabilirea continutului obligatiilor prevãzute în alin. (2) lit. a) si lit. b), instanta va consulta serviciul de probatiune, care este obligat sã formuleze recomandãri în acest sens.
ART. 102
Supravegherea condamnatului
(1) Pe durata supravegherii, datele prevãzute în art. 101 alin. (1) lit. c)-e) se comunicã serviciului de probatiune.
(2) Supravegherea executãrii obligatiilor prevãzute în art. 101 alin. (2) lit. a) si lit. b) se face de serviciul de probatiune. Verificarea modului de îndeplinire a obligatiilor prevãzute în art. 101 alin. (2) lit. c)-g) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probatiune cu privire la orice încãlcare a acestora.
(3) Supravegherea executãrii obligatiilor prevãzute în art. 101 alin. (2) lit. d) si lit. e) poate fi realizatã si printr-un sistem electronic de supraveghere, în conditiile prevãzute de legea specialã.
(4) Pe durata supravegherii, serviciul de probatiune are obligatia sã sesizeze instanta, dacã:
a) au intervenit motive care justificã fie modificarea obligatiilor impuse de instantã, fie încetarea executãrii unora dintre acestea;
b) persoana supravegheatã nu respectã mãsurile de supraveghere sau nu executã, în conditiile stabilite, obligatiile ce îi revin.
ART. 103
Modificarea sau încetarea obligatiilor
(1) Dacã pe durata supravegherii au intervenit motive care justificã fie impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor în mod corespunzãtor, pentru a asigura condamnatului sanse mai mari de reintegrare socialã.
(2) Instanta dispune încetarea executãrii unora dintre obligatiile pe care le-a impus, când apreciazã cã mentinerea acestora nu mai este necesarã.
ART. 104
Revocarea liberãrii conditionate
(1) Dacã pe durata supravegherii persoana condamnatã, cu rea-credintã, nu respectã mãsurile de supraveghere sau nu executã obligatiile impuse, instanta revocã liberarea si dispune executarea restului de pedeapsã.
(2) Dacã dupã acordarea liberãrii cel condamnat a sãvârsit o nouã infractiune, care a fost descoperitã în termenul de supraveghere si pentru care s-a pronuntat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar dupã expirarea acestui termen, instanta revocã liberarea si dispune executarea restului de pedeapsã. Pedeapsa pentru noua infractiune se stabileste si se executã, dupã caz, potrivit dispozitiilor de la recidivã sau pluralitate intermediarã.
(3) Dispozitiile alin. (1) si alin. (2) se aplicã în mod corespunzãtor si în cazul liberãrii conditionate din executarea pedepsei detentiunii pe viatã.
ART. 105
Anularea liberãrii conditionate
(1) Dacã pe parcursul termenului de supraveghere se descoperã cã persoana condamnatã mai sãvârsise o infractiune pânã la acordarea liberãrii, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar dupã expirarea acestui termen, liberarea se anuleazã, aplicându-se, dupã caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidivã sau pluralitate intermediarã.
(2) În cazul în care, în raport de pedeapsa rezultatã, sunt îndeplinite conditiile prevãzute în art. 99 sau art. 100, instanta poate acorda liberarea conditionatã. Dacã s-a dispus liberarea, termenul de supraveghere se calculeazã de la data acordãrii primei liberãri.
(3) Când, dupã anulare, instanta dispune executarea pedepsei rezultante, partea din durata pedepsei complementare a interzicerii exercitãrii unor drepturi neexecutatã la data anulãrii liberãrii se va executa dupã executarea pedepsei închisorii.
ART. 106
Efectele liberãrii conditionate
Dacã pânã la expirarea termenului de supraveghere condamnatul nu a sãvârsit din nou o infractiune, nu s-a dispus revocarea liberãrii conditionate si nu s-a descoperit o cauzã de anulare, pedeapsa se considerã executatã.

TITLUL IV
Mãsurile de sigurantã

CAP. I
Dispozitii generale

ART. 107
Scopul mãsurilor de sigurantã
(1) Mãsurile de sigurantã au ca scop înlãturarea unei stãri de pericol si preîntâmpinarea sãvârsirii faptelor prevãzute de legea penalã.
(2) Mãsurile de sigurantã se iau fatã de persoana care a comis o faptã prevãzutã de legea penalã, nejustificatã.
(3) Mãsurile de sigurantã se pot lua si în situatia în care fãptuitorului nu i se aplicã o pedeapsã.
ART. 108
Categoriile mãsurilor de sigurantã
Mãsurile de sigurantã sunt:
a) obligarea la tratament medical;
b) internarea medicalã;
c) interzicerea ocupãrii unei functii sau a exercitãrii unei profesii;
d) confiscarea specialã.

CAP. II
Regimul mãsurilor de sigurantã

ART. 109
Obligarea la tratament medical
(1) Dacã fãptuitorul, din cauza unei boli, inclusiv cea provocatã de consumul cronic de alcool sau de alte substante psihoactive, prezintã pericol pentru societate, poate fi obligat sã urmeze un tratament medical pânã la însãnãtosire sau pânã la obtinerea unei ameliorãri care sã înlãture starea de pericol.
(2) Când persoana fatã de care s-a luat aceastã mãsurã nu urmeazã tratamentul, se poate dispune internarea medicalã.
(3) Dacã persoana obligatã la tratament este condamnatã la o pedeapsã privativã de libertate, tratamentul se efectueazã si în timpul executãrii pedepsei.
ART. 110
Internarea medicalã
Când fãptuitorul este bolnav psihic, consumator cronic de substante psihoactive sau suferã de o boalã infectocontagioasã si prezintã pericol pentru societate, se poate lua mãsura internãrii într-o unitate sanitarã de specialitate, pânã la însãnãtosire sau pânã la obtinerea unei ameliorãri care sã înlãture starea de pericol.
ART. 111
Interzicerea ocupãrii unei functii sau a exercitãrii unei profesii
(1) Când fãptuitorul a sãvârsit fapta datoritã incapacitãtii, nepregãtirii sau altor cauze care îl fac inapt pentru ocuparea unei anumite functii, pentru exercitarea unei profesii sau meserii ori pentru desfãsurarea unei alte activitãti, se poate lua mãsura interzicerii exercitãrii dreptului de a ocupa acea functie ori de a exercita acea profesie, meserie sau activitate.
(2) Mãsura de sigurantã poate fi revocatã la cerere, dupã trecerea unui termen de cel putin un an, dacã se constatã cã temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O nouã cerere nu se poate face decât dupã trecerea unui termen de cel putin un an de la data respingerii cererii anterioare.
ART. 112
Confiscarea specialã
(1) Sunt supuse confiscãrii speciale:
a) bunurile produse prin sãvârsirea faptei prevãzute de legea penalã;
b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la sãvârsirea unei fapte prevãzute de legea penalã, dacã sunt ale fãptuitorului sau dacã, apartinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;
c) bunurile folosite, imediat dupã sãvârsirea faptei, pentru a asigura scãparea fãptuitorului sau pãstrarea folosului ori a produsului obtinut, dacã sunt ale fãptuitorului sau dacã, apartinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;
d) bunurile care au fost date pentru a determina sãvârsirea unei fapte prevãzute de legea penalã sau pentru a rãsplãti pe fãptuitor;
e) bunurile dobândite prin sãvârsirea faptei prevãzute de legea penalã, dacã nu sunt restituite persoanei vãtãmate si în mãsura în care nu servesc la despãgubirea acesteia;
f) bunurile a cãror detinere este interzisã de legea penalã.
(2) În cazul prevãzut în alin. (1) lit. b) si lit. c), dacã valoarea bunurilor supuse confiscãrii este vãdit disproportionatã fatã de natura si gravitatea faptei, se dispune confiscarea în parte, prin echivalent bãnesc, tinând seama de urmarea produsã sau care s-ar fi putut produce si de contributia bunului la aceasta. Dacã bunurile au fost produse, modificate sau adaptate în scopul sãvârsirii faptei prevãzute de legea penalã, se dispune confiscarea lor în întregime.
(3) În cazurile prevãzute în alin. (1) lit. b) si lit. c), dacã bunurile nu pot fi confiscate, întrucât nu apartin infractorului, iar persoana cãreia îi apartin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se va confisca echivalentul în bani al acestora, cu aplicarea dispozitiilor alin. (2).
(4) Dispozitiile alin. (1) lit. b) nu se aplicã în cazul faptelor sãvârsite prin presã.
(5) Dacã bunurile supuse confiscãrii potrivit alin. (1) lit. b)-e) nu se gãsesc, în locul lor se confiscã bani si bunuri pânã la concurenta valorii acestora.
(6) Se confiscã, de asemenea, bunurile si banii obtinuti din exploatarea bunurilor supuse confiscãrii, precum si bunurile produse de acestea, cu exceptia bunurilor prevãzute în alin. (1) lit. b) si lit. c).

TITLUL V
Minoritatea

CAP. I
Regimul rãspunderii penale a minorului

ART. 113
Limitele rãspunderii penale
(1) Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu rãspunde penal.
(2) Minorul care are vârsta între 14 si 16 ani rãspunde penal numai dacã se dovedeste cã a sãvârsit fapta cu discernãmânt.
(3) Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani rãspunde penal potrivit legii.
ART. 114
Consecintele rãspunderii penale
(1) Fatã de minorul care, la data sãvârsirii infractiunii, avea vârsta cuprinsã între 14 si 18 ani se ia o mãsurã educativã neprivativã de libertate.
(2) Fatã de minorul prevãzut în alin. (1) se poate lua o mãsurã educativã privativã de libertate în urmãtoarele cazuri:
a) dacã a mai sãvârsit o infractiune, pentru care i s-a aplicat o mãsurã educativã ce a fost executatã ori a cãrei executare a început înainte de comiterea infractiunii pentru care este judecat;
b) atunci când pedeapsa prevãzutã de lege pentru infractiunea sãvârsitã este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detentiunea pe viatã.
ART. 115
Mãsurile educative
(1) Mãsurile educative sunt neprivative de libertate sau privative de libertate.
1. Mãsurile educative neprivative de libertate sunt:
a) stagiul de formare civicã;
b) supravegherea;
c) consemnarea la sfârsit de sãptãmânã;
d) asistarea zilnicã.
2. Mãsurile educative privative de libertate sunt:
a) internarea într-un centru educativ;
b) internarea într-un centru de detentie.
(2) Alegerea mãsurii educative care urmeazã sã fie luatã fatã de minor se face, în conditiile art. 114, potrivit criteriilor prevãzute în art. 74.
ART. 116
Referatul de evaluare
(1) În vederea efectuãrii evaluãrii minorului, potrivit criteriilor prevãzute în art. 74, instanta va solicita serviciului de probatiune întocmirea unui referat care va cuprinde si propuneri motivate referitoare la natura si durata programelor de reintegrare socialã pe care minorul ar trebui sã le urmeze, precum si la alte obligatii ce pot fi impuse acestuia de cãtre instantã.
(2) Referatul de evaluare privind respectarea conditiilor de executare a mãsurii educative sau a obligatiilor impuse se întocmeste în toate cazurile în care instanta dispune asupra mãsurilor educative ori asupra modificãrii sau încetãrii executãrii obligatiilor impuse, precum si la terminarea executãrii mãsurii educative.

CAP. II
Regimul mãsurilor educative neprivative de libertate

ART. 117
Stagiul de formare civicã
(1) Mãsura educativã a stagiului de formare civicã constã în obligatia minorului de a participa la un program cu o duratã de cel mult 4 luni, pentru a-l ajuta sã înteleagã consecintele legale si sociale la care se expune în cazul sãvârsirii de infractiuni si pentru a-l responsabiliza cu privire la comportamentul sãu viitor.
(2) Organizarea, asigurarea participãrii si supravegherea minorului, pe durata cursului de formare civicã, se fac sub coordonarea serviciului de probatiune, fãrã a afecta programul scolar sau profesional al minorului.
ART. 118
Supravegherea
Mãsura educativã a supravegherii constã în controlarea si îndrumarea minorului în cadrul programului sãu zilnic, pe o duratã cuprinsã între douã si 6 luni, sub coordonarea serviciului de probatiune, pentru a asigura participarea la cursuri scolare sau de formare profesionalã si prevenirea desfãsurãrii unor activitãti sau intrarea în legãturã cu anumite persoane care ar putea afecta procesul de îndreptare a acestuia.
ART. 119
Consemnarea la sfârsit de sãptãmânã
(1) Mãsura educativã a consemnãrii la sfârsit de sãptãmânã constã în obligatia minorului de a nu pãrãsi locuinta în zilele de sâmbãtã si duminicã, pe o duratã cuprinsã între 4 si 12 sãptãmâni, afarã de cazul în care, în aceastã perioadã, are obligatia de a participa la anumite programe ori de a desfãsura anumite activitãti impuse de instantã.
(2) Supravegherea se face sub coordonarea serviciului de probatiune.
ART. 120
Asistarea zilnicã
(1) Mãsura educativã a asistãrii zilnice constã în obligatia minorului de a respecta un program stabilit de serviciul de probatiune, care contine orarul si conditiile de desfãsurare a activitãtilor, precum si interdictiile impuse minorului.
(2) Mãsura educativã a asistãrii zilnice se ia pe o duratã cuprinsã între 3 si 6 luni, iar supravegherea se face sub coordonarea serviciului de probatiune.
ART. 121
Obligatii ce pot fi impuse minorului
(1) Pe durata executãrii mãsurilor educative neprivative de libertate, instanta poate impune minorului una sau mai multe dintre urmãtoarele obligatii:
a) sã urmeze un curs de pregãtire scolarã sau formare profesionalã;
b) sã nu depãseascã, fãrã acordul serviciului de probatiune, limita teritorialã stabilitã de instantã;
c) sã nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestãri sportive, culturale ori la alte adunãri publice, stabilite de instantã;
d) sã nu se apropie si sã nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participantii la sãvârsirea infractiunii ori cu alte persoane stabilite de instantã;
e) sã se prezinte la serviciul de probatiune la datele fixate de acesta;
f) sã se supunã mãsurilor de control, tratament sau îngrijire medicalã.
(2) Când stabileste obligatia prevãzutã în alin. (1) lit. d), instanta individualizeazã, în concret, continutul acestei obligatii, tinând seama de împrejurãrile cauzei.
(3) Supravegherea executãrii obligatiilor impuse de instantã se face sub coordonarea serviciului de probatiune.
(4) Pe durata executãrii mãsurii educative neprivative de libertate, serviciul de probatiune are obligatia sã sesizeze instanta, dacã:
a) au intervenit motive care justificã fie modificarea obligatiilor impuse de instantã, fie încetarea executãrii unora dintre acestea;
b) persoana supravegheatã nu respectã conditiile de executare a mãsurii educative sau nu executã, în conditiile stabilite, obligatiile ce îi revin.
ART. 122
Modificarea sau încetarea obligatiilor
(1) Dacã, pe parcursul supravegherii, au intervenit motive care justificã fie impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor în mod corespunzãtor, pentru a asigura persoanei supravegheate sanse mai mari de îndreptare.
(2) Instanta dispune încetarea executãrii unora dintre obligatiile pe care le-a impus, când apreciazã cã mentinerea acestora nu mai este necesarã.
ART. 123
Prelungirea sau înlocuirea mãsurilor educative neprivative de libertate
(1) Dacã minorul nu respectã, cu rea-credintã, conditiile de executare a mãsurii educative sau a obligatiilor impuse, instanta dispune:
a) prelungirea mãsurii educative, fãrã a putea depãsi maximul prevãzut de lege pentru aceasta;
b) înlocuirea mãsurii luate cu o altã mãsurã educativã neprivativã de libertate mai severã;
c) înlocuirea mãsurii luate cu internarea într-un centru educativ, în cazul în care, initial, s-a luat mãsura educativã neprivativã de libertate cea mai severã, pe durata sa maximã.
(2) În cazurile prevãzute în alin. (1) lit. a) si lit. b), dacã nici de aceastã datã nu sunt respectate conditiile de executare a mãsurii educative sau a obligatiilor impuse, instanta înlocuieste mãsura educativã neprivativã de libertate cu mãsura internãrii într-un centru educativ.
(3) Dacã minorul aflat în executarea unei mãsuri educative neprivative de libertate sãvârseste o nouã infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurentã sãvârsitã anterior, instanta dispune:
a) prelungirea mãsurii educative luate initial, fãrã a putea depãsi maximul prevãzut de lege pentru aceasta;
b) înlocuirea mãsurii luate initial cu o altã mãsurã educativã neprivativã de libertate mai severã;
c) înlocuirea mãsurii luate initial cu o mãsurã educativã privativã de libertate.
(4) În cazurile prevãzute în alin. (1) lit. a) si lit. b), precum si în alin. (3) lit. a) si lit. b), instanta poate impune noi obligatii în sarcina minorului ori sporeste conditiile de executare a celor existente.

CAP. III
Regimul mãsurilor educative privative de libertate

ART. 124
Internarea într-un centru educativ
(1) Mãsura educativã a internãrii într-un centru educativ constã în internarea minorului într-o institutie specializatã în recuperarea minorilor, unde va urma un program de pregãtire scolarã si formare profesionalã potrivit aptitudinilor sale, precum si programe de reintegrare socialã.
(2) Internarea se dispune pe o perioadã cuprinsã între unu si 3 ani.
(3) Dacã în perioada internãrii minorul sãvârseste o nouã infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurentã sãvârsitã anterior, instanta poate mentine mãsura internãrii într-un centru educativ, prelungind durata acesteia, fãrã a depãsi maximul prevãzut de lege, sau o poate înlocui cu mãsura internãrii într-un centru de detentie.
(4) În cazul în care pe durata internãrii minorul a dovedit interes constant pentru însusirea cunostintelor scolare si profesionale si a fãcut progrese evidente în vederea reintegrãrii sociale, dupã executarea a cel putin jumãtate din durata internãrii, instanta poate dispune:
a) înlocuirea internãrii cu mãsura educativã a asistãrii zilnice pe o perioadã egalã cu durata internãrii neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dacã persoana internatã nu a împlinit vârsta de 18 ani;
b) liberarea din centrul educativ, dacã persoana internatã a împlinit vârsta de 18 ani.
(5) Odatã cu înlocuirea sau liberarea instanta impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligatiile prevãzute în art. 121 pânã la împlinirea duratei mãsurii internãrii.
(6) Dacã minorul nu respectã, cu rea-credintã, conditiile de executare a mãsurii asistãrii zilnice sau obligatiile impuse, instanta revine asupra înlocuirii sau liberãrii si dispune executarea restului rãmas neexecutat din durata mãsurii internãrii într-un centru educativ.
(7) În cazul sãvârsirii, pânã la împlinirea duratei internãrii, a unei noi infractiuni de cãtre o persoanã care nu a împlinit vârsta de 18 ani si fatã de care s-a dispus înlocuirea mãsurii internãrii într-un centru educativ cu mãsura asistãrii zilnice, instanta revine asupra înlocuirii si dispune:
a) executarea restului rãmas din durata mãsurii internãrii initiale, cu posibilitatea prelungirii duratei acesteia pânã la maximul prevãzut de lege;
b) internarea într-un centru de detentie.
ART. 125
Internarea într-un centru de detentie
(1) Mãsura educativã a internãrii într-un centru de detentie constã în internarea minorului într-o institutie specializatã în recuperarea minorilor, cu regim de pazã si supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare socialã, precum si programe de pregãtire scolarã si formare profesionalã potrivit aptitudinilor sale.
(2) Internarea se dispune pe o perioadã cuprinsã între 2 si 5 ani, afarã de cazul în care pedeapsa prevãzutã de lege pentru infractiunea sãvârsitã este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detentiunea pe viatã, când internarea se ia pe o perioadã cuprinsã între 5 si 15 ani.
(3) Dacã în perioada internãrii minorul sãvârseste o nouã infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurentã sãvârsitã anterior, instanta prelungeste mãsura internãrii, fãrã a depãsi maximul prevãzut în alin. (2), determinat în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevãzute de lege pentru infractiunile sãvârsite. Din durata mãsurii educative se scade perioada executatã pânã la data hotãrârii.
(4) În cazul în care pe durata internãrii minorul a dovedit interes constant pentru însusirea cunostintelor scolare si profesionale si a fãcut progrese evidente în vederea reintegrãrii sociale, dupã executarea a cel putin jumãtate din durata internãrii, instanta poate dispune:
a) înlocuirea internãrii cu mãsura educativã a asistãrii zilnice pe o perioadã egalã cu durata internãrii neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dacã persoana internatã nu a împlinit vârsta de 18 ani;
b) liberarea din centrul de detentie, dacã persoana internatã a împlinit vârsta de 18 ani.
(5) Odatã cu înlocuirea sau liberarea, instanta impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligatiile prevãzute în art. 121, pânã la împlinirea duratei mãsurii internãrii.
(6) Dacã minorul nu respectã, cu rea-credintã, conditiile de executare a mãsurii asistãrii zilnice sau obligatiile impuse, instanta revine asupra înlocuirii sau liberãrii si dispune executarea restului rãmas neexecutat din durata mãsurii internãrii într-un centru de detentie.
(7) În cazul sãvârsirii, pânã la împlinirea duratei internãrii, a unei noi infractiuni de cãtre o persoanã care nu a împlinit vârsta de 18 ani si fatã de care s-a dispus înlocuirea mãsurii internãrii într-un centru de detentie cu mãsura asistãrii zilnice, instanta revine asupra înlocuirii si dispune:
a) executarea restului rãmas din durata mãsurii internãrii într-un centru de detentie;
b) prelungirea duratei acestei internãri în conditiile prevãzute în alin. (3).
ART. 126
Schimbarea regimului de executare
Dacã în cursul executãrii unei mãsuri educative privative de libertate persoana internatã, care a împlinit vârsta de 18 ani, are un comportament prin care influenteazã negativ sau împiedicã procesul de recuperare si reintegrare a celorlalte persoane internate, instanta poate dispune continuarea executãrii mãsurii educative într-un penitenciar.
ART. 127
Calculul duratei mãsurilor educative
În cazul mãsurilor educative privative de libertate, dispozitiile art. 71-73 se aplicã în mod corespunzãtor.

CAP. IV
Dispozitii comune

ART. 128
Efectele cauzelor de atenuare si agravare
În cazul infractiunilor sãvârsite în timpul minoritãtii, cauzele de atenuare si agravare sunt avute în vedere la alegerea mãsurii educative si produc efecte între limitele prevãzute de lege pentru fiecare mãsurã educativã.
ART. 129
Pluralitatea de infractiuni
(1) În caz de concurs de infractiuni sãvârsite în timpul minoritãtii se stabileste si se ia o singurã mãsurã educativã pentru toate faptele, în conditiile art. 114, tinând seama de criteriile prevãzute în art. 74.
(2) În cazul sãvârsirii a douã infractiuni, dintre care una în timpul minoritãtii si una dupã majorat, pentru infractiunea comisã în timpul minoritãtii se ia o mãsurã educativã, iar pentru infractiunea sãvârsitã dupã majorat se stabileste o pedeapsã, dupã care:
a) dacã mãsura educativã este neprivativã de libertate, se executã numai pedeapsa;
b) dacã mãsura educativã este privativã de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplicã pedeapsa închisorii, care se majoreazã cu o duratã egalã cu cel putin o pãtrime din durata mãsurii educative ori din restul rãmas neexecutat din aceasta la data sãvârsirii infractiunii comise dupã majorat;
c) dacã pedeapsa aplicatã pentru infractiunea sãvârsitã dupã majorat este detentiunea pe viatã, se executã numai aceastã pedeapsã;
d) dacã mãsura educativã este privativã de libertate, iar pedeapsa este amenda, se executã mãsura educativã, a cãrei duratã se majoreazã cu cel mult 6 luni, fãrã a depãsi maximul prevãzut de lege pentru aceasta.
(3) În cazul prevãzut în alin. (2) lit. b), din durata pedepsei aplicate se scade ceea ce s-a executat din momentul sãvârsirii infractiunii comise dupã majorat pânã la data judecãrii.
(4) În cazul sãvârsirii dupã majorat a douã sau mai multor infractiuni concurente se aplicã mai întâi regulile referitoare la concursul de infractiuni, dupã care se face aplicarea dispozitiilor alin. (2).
(5) Pedeapsa stabilitã potrivit dispozitiilor alin. (2) lit. b) nu poate face obiectul amânãrii aplicãrii pedepsei sau al suspendãrii executãrii sub supraveghere.
ART. 130
Descoperirea unei infractiuni sãvârsite în timpul minoritãtii
Dacã pe durata termenului de supraveghere al amânãrii aplicãrii pedepsei, al suspendãrii sub supraveghere ori al liberãrii conditionate se descoperã cã persoana supravegheatã mai sãvârsise o infractiune în timpul minoritãtii pentru care s-a luat, chiar dupã expirarea acestui termen, o mãsurã educativã privativã de libertate, amânarea, suspendarea sau liberarea se anuleazã, aplicându-se în mod corespunzãtor dispozitiile art. 129 alin. (2)-(4).
ART. 131
Prescriptia rãspunderii penale a minorilor
Termenele de prescriptie a rãspunderii penale, prevãzute în art. 154, se reduc la jumãtate pentru cei care la data sãvârsirii infractiunii erau minori si se întrerup sau se suspendã în conditiile prevãzute de lege pentru majori.
ART. 132
Prescriptia executãrii mãsurilor educative
(1) Mãsurile educative neprivative de libertate se prescriu într-un termen de 2 ani de la data rãmânerii definitive a hotãrârii prin care au fost luate.
(2) Mãsurile educative privative de libertate se prescriu într-un termen egal cu durata mãsurii educative luate, dar nu mai putin de 2 ani.
(3) Termenele de prescriptie a executãrii mãsurilor educative se întrerup si se suspendã în conditiile prevãzute de lege pentru majori.
(4) În cazul înlocuirii mãsurilor educative, executarea se prescrie în raport cu mãsura educativã mai grea si curge de la data rãmânerii definitive a hotãrârii prin care s-a dispus înlocuirea.
ART. 133
Efectele mãsurilor educative
Mãsurile educative nu atrag interdictii, decãderi sau incapacitãti.
ART. 134
Minorul devenit major
(1) Dispozitiile prezentului titlu se aplicã si majorilor care, la data sãvârsirii infractiunii, aveau vârsta cuprinsã între 14 si 18 ani.
(2) Când, la data pronuntãrii hotãrârii prin care s-a luat o mãsurã educativã privativã de libertate, infractorul a împlinit vârsta de 18 ani, instanta, tinând seama de posibilitãtile sale de îndreptare, de vârsta acestuia, precum si de celelalte criterii prevãzute în art. 74, poate dispune executarea mãsurii educative într-un penitenciar.

TITLUL VI
Rãspunderea penalã a persoanei juridice

CAP. I
Dispozitii generale

ART. 135
Conditiile rãspunderii penale a persoanei juridice
(1) Persoana juridicã, cu exceptia statului si a autoritãtilor publice, rãspunde penal pentru infractiunile sãvârsite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice.
(2) Institutiile publice nu rãspund penal pentru infractiunile sãvârsite în exercitarea unei activitãti ce nu poate face obiectul domeniului privat.
(3) Rãspunderea penalã a persoanei juridice nu exclude rãspunderea penalã a persoanei fizice care a contribuit la sãvârsirea aceleiasi fapte.
ART. 136
Pedepsele aplicabile persoanei juridice
(1) Pedepsele aplicabile persoanei juridice sunt principale si complementare.
(2) Pedeapsa principalã este amenda.
(3) Pedepsele complementare sunt:
a) dizolvarea persoanei juridice;
b) suspendarea activitãtii sau a uneia dintre activitãtile persoanei juridice pe o duratã de la 3 luni la 3 ani;
c) închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o duratã de la 3 luni la 3 ani;
d) interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice pe o duratã de la unu la 3 ani;
e) plasarea sub supraveghere judiciarã;
f) afisarea sau publicarea hotãrârii de condamnare.
ART. 137
Stabilirea amenzii pentru persoana juridicã
(1) Amenda constã în suma de bani pe care persoana juridicã este condamnatã sã o plãteascã statului.
(2) Cuantumul amenzii se stabileste prin sistemul zilelor-amendã. Suma corespunzãtoare unei zile-amendã, cuprinsã între 100 si 5.000 lei, se înmulteste cu numãrul zilelor-amendã, care este cuprins între 30 de zile si 600 de zile.
(3) Instanta stabileste numãrul zilelor-amendã tinând cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzãtoare unei zile-amendã se determinã tinând seama de cifra de afaceri, în cazul persoanei juridice cu scop lucrativ, respectiv de valoarea activului patrimonial în cazul altor persoane juridice, precum si de celelalte obligatii ale persoanei juridice.
(4) Limitele speciale ale zilelor-amendã sunt cuprinse între:
a) 60 si 180 de zile-amendã, când legea prevede pentru infractiunea sãvârsitã numai pedeapsa amenzii;
b) 120 si 240 de zile-amendã, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 5 ani, unicã sau alternativ cu pedeapsa amenzii;
c) 180 si 300 de zile-amendã, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani;
d) 240 si 420 de zile-amendã, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 20 de ani;
e) 360 si 510 de zile-amendã, când legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani sau detentiunea pe viatã.
(5) Când prin infractiunea sãvârsitã persoana juridicã a urmãrit obtinerea unui folos patrimonial, limitele speciale ale zilelor-amendã prevãzute de lege pentru infractiunea comisã se pot majora cu o treime, fãrã a se depãsi maximul general al amenzii. La stabilirea amenzii se va tine seama de valoarea folosului patrimonial obtinut sau urmãrit.

CAP. II
Regimul pedepselor complementare aplicate persoanei juridice

ART. 138
Aplicarea si executarea pedepselor complementare în cazul persoanei juridice
(1) Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare se dispune atunci când instanta constatã cã, fatã de natura si gravitatea infractiunii, precum si de împrejurãrile cauzei, aceste pedepse sunt necesare.
(2) Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare este obligatorie când legea prevede aceastã pedeapsã.
(3) Pedepsele complementare prevãzute în art. 136 alin. (3) lit. b)-f) se pot aplica în mod cumulativ.
(4) Executarea pedepselor complementare începe dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare.
ART. 139
Dizolvarea persoanei juridice
(1) Pedeapsa complementarã a dizolvãrii persoanei juridice se aplicã atunci când:
a) persoana juridicã a fost constituitã în scopul sãvârsirii de infractiuni;
b) obiectul sãu de activitate a fost deturnat în scopul comiterii de infractiuni, iar pedeapsa prevãzutã de lege pentru infractiunea sãvârsitã este închisoarea mai mare de 3 ani.
(2) În caz de neexecutare, cu rea-credintã, a uneia dintre pedepsele complementare prevãzute în art. 136 alin. (3) lit. b)-e), instanta dispune dizolvarea persoanei juridice.
(3) Pedeapsa complementarã a dizolvãrii persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare, potrivit legii, iar o copie a dispozitivului hotãrârii definitive de condamnare prin care s-a aplicat aceastã pedeapsã va fi comunicatã, de îndatã, instantei civile competente, care va proceda la desemnarea lichidatorului.
ART. 140
Suspendarea activitãtii persoanei juridice
(1) Pedeapsa complementarã a suspendãrii activitãtii persoanei juridice constã în interzicerea desfãsurãrii activitãtii sau a uneia dintre activitãtile persoanei juridice în realizarea cãreia a fost sãvârsitã infractiunea.
(2) În caz de neexecutare, cu rea-credintã, a pedepsei complementare prevãzute în art. 136 alin. (3) lit. f), instanta dispune suspendarea activitãtii sau a uneia dintre activitãtile persoanei juridice pânã la punerea în executare a pedepsei complementare, dar nu mai mult de 3 luni.
(3) Dacã pânã la împlinirea termenului prevãzut în alin. (2) pedeapsa complementarã nu a fost pusã în executare, instanta dispune dizolvarea persoanei juridice.
ART. 141
Neaplicarea dizolvãrii sau suspendãrii activitãtii persoanei juridice
(1) Pedepsele complementare prevãzute în art. 136 alin. (3) lit. a) si lit. b) nu pot fi aplicate institutiilor publice, partidelor politice, sindicatelor, patronatelor si organizatiilor religioase ori apartinând minoritãtilor nationale, constituite potrivit legii.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplicã si persoanelor juridice care îsi desfãsoarã activitatea în domeniul presei.
ART. 142
Închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice
(1) Pedeapsa complementarã a închiderii unor puncte de lucru ale persoanei juridice constã în închiderea unuia sau mai multora dintre punctele de lucru apartinând persoanei juridice cu scop lucrativ, în care s-a desfãsurat activitatea în realizarea cãreia a fost sãvârsitã infractiunea.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplicã persoanelor juridice care îsi desfãsoarã activitatea în domeniul presei.
ART. 143
Interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice
Pedeapsa complementarã a interzicerii de a participa la procedurile de achizitii publice constã în interzicerea de a participa, direct sau indirect, la procedurile pentru atribuirea contractelor de achizitii publice, prevãzute de lege.
ART. 144
Plasarea sub supraveghere judiciarã
(1) Plasarea sub supraveghere judiciarã constã în desemnarea de cãtre instantã a unui administrator judiciar sau a unui mandatar judiciar care va supraveghea, pe o perioadã de la unu la 3 ani, desfãsurarea activitãtii ce a ocazionat sãvârsirea infractiunii.
(2) Administratorul judiciar sau mandatarul judiciar are obligatia de a sesiza instanta atunci când constatã cã persoana juridicã nu a luat mãsurile necesare în vederea prevenirii comiterii de noi infractiuni. În cazul în care instanta constatã cã sesizarea este întemeiatã, dispune înlocuirea acestei pedepse cu pedeapsa prevãzutã în art. 140.
(3) Plasarea sub supraveghere judiciarã nu se aplicã în cazul persoanelor juridice mentionate în art. 141.
ART. 145
Afisarea sau publicarea hotãrârii de condamnare
(1) Afisarea hotãrârii definitive de condamnare sau publicarea acesteia se realizeazã pe cheltuiala persoanei juridice condamnate.
(2) Prin afisarea sau publicarea hotãrârii de condamnare nu poate fi dezvãluitã identitatea altor persoane.
(3) Afisarea hotãrârii de condamnare se realizeazã în extras, în forma si locul stabilite de instantã, pentru o perioadã cuprinsã între o lunã si 3 luni.
(4) Publicarea hotãrârii de condamnare se face în extras si în forma stabilitã de instantã, prin intermediul presei scrise sau audiovizuale ori prin alte mijloace de comunicare audiovizualã, desemnate de instantã.
(5) Dacã publicarea se face prin presa scrisã sau audiovizualã, instanta stabileste numãrul aparitiilor, care nu poate fi mai mare de 10, iar în cazul publicãrii prin alte mijloace audiovizuale durata acesteia nu poate depãsi 3 luni.

CAP. III
Dispozitii comune

ART. 146
Recidiva în cazul persoanei juridice
(1) Existã recidivã pentru persoana juridicã atunci când, dupã rãmânerea definitivã a unei hotãrâri de condamnare si pânã la reabilitare, persoana juridicã sãvârseste din nou o infractiune, cu intentie sau cu intentie depãsitã.
(2) În caz de recidivã, limitele speciale ale pedepsei prevãzute de lege pentru noua infractiune se majoreazã cu jumãtate, fãrã a depãsi maximul general al pedepsei amenzii.
(3) Dacã amenda anterioarã nu a fost executatã, în tot sau în parte, amenda stabilitã pentru noua infractiune, potrivit alin. (2), se adaugã la pedeapsa anterioarã sau la restul rãmas neexecutat din aceasta.
(4) Dispozitiile art. 42 se aplicã în mod corespunzãtor.
ART. 147
Atenuarea si agravarea rãspunderii penale a persoanei juridice
(1) În caz de concurs de infractiuni, de pluralitate intermediarã sau de cauze de atenuare ori agravare a rãspunderii penale, persoanei juridice i se aplicã regimul amenzii prevãzut de lege pentru persoana fizicã.
(2) În caz de pluralitate de infractiuni, pedepsele complementare de naturã diferitã, cu exceptia dizolvãrii, sau cele de aceeasi naturã, dar cu continut diferit, se cumuleazã, iar dintre pedepsele complementare de aceeasi naturã si cu acelasi continut se aplicã cea mai grea.
(3) În caz de pluralitate de infractiuni, mãsurile de sigurantã luate conform art. 112 se cumuleazã.
ART. 148
Prescriptia rãspunderii penale
Rãspunderea penalã a persoanei juridice se prescrie în conditiile prevãzute de lege pentru persoana fizicã, dispozitiile art. 153-156 aplicându-se în mod corespunzãtor.
ART. 149
Prescriptia executãrii pedepsei
(1) Termenul de prescriptie a executãrii pedepsei amenzii aplicate persoanei juridice este de 5 ani.
(2) Executarea pedepselor complementare aplicate persoanelor juridice se prescrie într-un termen de 3 ani, care curge de la data la care pedeapsa amenzii a fost executatã sau consideratã ca executatã.
(3) Dispozitiile art. 161, art. 162 alin. (2), art. 163 si art. 164 se aplicã în mod corespunzãtor.
ART. 150
Reabilitarea persoanei juridice
Reabilitarea persoanei juridice are loc de drept dacã, în decurs de 3 ani de la data la care pedeapsa amenzii sau pedeapsa complementarã a fost executatã sau consideratã ca executatã, aceasta nu a mai sãvârsit nicio altã infractiune.
ART. 151
Efectele comasãrii si divizãri persoanei juridice
(1) În cazul pierderii personalitãtii juridice prin fuziune, absorbtie sau divizare intervenitã dupã comiterea infractiunii, rãspunderea penalã si consecintele acesteia se vor angaja:
a) în sarcina persoanei juridice create prin fuziune;
b) în sarcina persoanei juridice absorbante;
c) în sarcina persoanelor juridice care au fost create prin divizare sau care au dobândit fractiuni din patrimoniul persoanei divizate.
(2) În cazul prevãzut la alin. (1), la individualizarea pedepsei se va tine seama de cifra de afaceri, respectiv de valoarea activului patrimonial al persoanei juridice care a comis infractiunea, precum si de partea din patrimoniul acesteia care a fost transmisã fiecãrei persoane juridice participante la operatiune.

TITLUL VII
Cauzele care înlãturã rãspunderea penalã

ART. 152
Efectele amnistiei
(1) Amnistia înlãturã rãspunderea penalã pentru infractiunea sãvârsitã. Dacã intervine dupã condamnare, ea înlãturã si executarea pedepsei pronuntate, precum si celelalte consecinte ale condamnãrii. Amenda încasatã anterior amnistiei nu se restituie.
(2) Amnistia nu are efecte asupra mãsurilor de sigurantã si asupra drepturilor persoanei vãtãmate.
ART. 153
Prescriptia rãspunderii penale
(1) Prescriptia înlãturã rãspunderea penalã.
(2) Prescriptia nu înlãturã rãspunderea penalã în cazul infractiunilor de genocid, contra umanitãtii si de rãzboi.
ART. 154
Termenele de prescriptie a rãspunderii penale
(1) Termenele de prescriptie a rãspunderii penale sunt:
a) 15 ani, când legea prevede pentru infractiunea sãvârsitã pedeapsa detentiunii pe viatã sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;
b) 10 ani, când legea prevede pentru infractiunea sãvârsitã pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depãseste 20 de ani;
c) 8 ani, când legea prevede pentru infractiunea sãvârsitã pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depãseste 10 ani;
d) 5 ani, când legea prevede pentru infractiunea sãvârsitã pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depãseste 5 ani;
e) 3 ani, când legea prevede pentru infractiunea sãvârsitã pedeapsa închisorii care nu depãseste un an sau amenda.
(2) Termenele prevãzute în prezentul articol încep sã curgã de la data sãvârsirii infractiunii. În cazul infractiunilor continue termenul curge de la data încetãrii actiunii sau inactiunii, în cazul infractiunilor continuate, de la data sãvârsirii ultimei actiuni sau inactiuni, iar în cazul infractiunilor de obicei, de la data sãvârsirii ultimului act.
(3) În cazul infractiunilor progresive, termenul de prescriptie a rãspunderii penale începe sã curgã de la data sãvârsirii actiunii sau inactiunii si se calculeazã în raport cu pedeapsa corespunzãtoare rezultatului definitiv produs.
(4) În cazul infractiunilor contra libertãtii si integritãtii sexuale, sãvârsite fatã de un minor, termenul de prescriptie începe sã curgã de la data la care acesta a devenit major. Dacã minorul a decedat înainte de împlinirea majoratului, termenul de prescriptie începe sã curgã de la data decesului.
ART. 155
Întreruperea cursului prescriptiei rãspunderii penale
(1) Cursul termenului prescriptiei rãspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricãrui act de procedurã în cauzã.
(2) Dupã fiecare întrerupere începe sã curgã un nou termen de prescriptie.
(3) Întreruperea cursului prescriptiei produce efecte fatã de toti participantii la infractiune, chiar dacã actul de întrerupere priveste numai pe unii dintre ei.
(4) Termenele prevãzute în art. 154, dacã au fost depãsite cu încã o jumãtate, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni.
(5) Admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal face sã curgã un nou termen de prescriptie a rãspunderii penale.
ART. 156
Suspendarea cursului prescriptiei rãspunderii penale
(1) Cursul termenului prescriptiei rãspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispozitie legalã sau o împrejurare de neprevãzut ori de neînlãturat împiedicã punerea în miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal.
(2) Prescriptia îsi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.
ART. 157
Lipsa plângerii prealabile
(1) În cazul infractiunilor pentru care punerea în miscare a actiunii penale este conditionatã de introducerea unei plângeri prealabile de cãtre persoana vãtãmatã, lipsa acestei plângeri înlãturã rãspunderea penalã.
(2) Fapta care a adus o vãtãmare mai multor persoane atrage rãspunderea penalã, chiar dacã plângerea prealabilã s-a fãcut numai de cãtre una dintre ele.
(3) Fapta atrage rãspunderea penalã a tuturor persoanelor fizice sau juridice care au participat la sãvârsirea acesteia, chiar dacã plângerea prealabilã s-a fãcut numai cu privire la una dintre acestea.
(4) În cazul în care cel vãtãmat este o persoanã lipsitã de capacitate de exercitiu ori cu capacitatea de exercitiu restrânsã sau o persoanã juridicã ce este reprezentatã de fãptuitor, actiunea penalã se poate pune în miscare si din oficiu.
(5) Dacã persoana vãtãmatã a decedat sau în cazul persoanei juridice aceasta a fost lichidatã, înainte de expirarea termenului prevãzut de lege pentru introducerea plângerii, actiunea penalã poate fi pusã în miscare din oficiu.
ART. 158
Retragerea plângerii prealabile
(1) Retragerea plângerii prealabile poate interveni pânã la pronuntarea unei hotãrâri definitive, în cazul infractiunilor pentru care punerea în miscare a actiunii penale este conditionatã de introducerea unei plângeri prealabile.
(2) Retragerea plângerii prealabile înlãturã rãspunderea penalã a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasã.
(3) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu, retragerea plângerii prealabile se face numai de reprezentantii lor legali. În cazul persoanelor cu capacitate de exercitiu restrânsã, retragerea se face cu încuviintarea persoanelor prevãzute de lege.
(4) În cazul infractiunilor pentru care punerea în miscare a actiunii penale este conditionatã de introducerea unei plângeri prealabile, dar actiunea penalã a fost pusã în miscare din oficiu în conditiile legii, retragerea plângerii produce efecte numai dacã este însusitã de procuror.
ART. 159
Împãcarea
(1) Împãcarea poate interveni în cazul în care punerea în miscare a actiunii penale s-a fãcut din oficiu, dacã legea o prevede în mod expres.
(2) Împãcarea înlãturã rãspunderea penalã si stinge actiunea civilã.
(3) Împãcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit si dacã are loc pânã la citirea actului de sesizare a instantei.
(4) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu, împãcarea se face numai de reprezentantii lor legali, iar persoanele cu capacitate de exercitiu restrânsã se pot împãca cu încuviintarea persoanelor prevãzute de lege.
(5) În cazul persoanei juridice, împãcarea se realizeazã de reprezentantul sãu legal sau conventional ori de cãtre persoana desemnatã în locul acestuia. Împãcarea intervenitã între persoana juridicã ce a sãvârsit infractiunea si persoana vãtãmatã nu produce efecte fatã de persoanele fizice care au participat la comiterea aceleiasi fapte.
(6) În cazul în care infractiunea este sãvârsitã de reprezentantul persoanei juridice vãtãmate, dispozitiile art. 158 alin. (4) se aplicã în mod corespunzãtor.

TITLUL VIII
Cauzele care înlãturã sau modificã executarea pedepsei

ART. 160
Efectele gratierii
(1) Gratierea are ca efect înlãturarea, în totul sau în parte, a executãrii pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai usoarã.
(2) Gratierea nu are efecte asupra pedepselor complementare si mãsurilor educative neprivative de libertate, în afarã de cazul când se dispune altfel prin actul de gratiere.
(3) Gratierea nu are efect asupra mãsurilor de sigurantã si asupra drepturilor persoanei vãtãmate.
(4) Gratierea nu are efecte asupra pedepselor a cãror executare este suspendatã sub supraveghere, în afarã de cazul în care se dispune altfel prin actul de gratiere.
ART. 161
Prescriptia executãrii pedepsei
(1) Prescriptia înlãturã executarea pedepsei principale.
(2) Prescriptia nu înlãturã executarea pedepselor principale pronuntate pentru infractiunile de genocid, contra umanitãtii si de rãzboi.
ART. 162
Termenele de prescriptie a executãrii pedepsei
(1) Termenele de prescriptie a executãrii pedepsei pentru persoana fizicã sunt:
a) 20 de ani, când pedeapsa care urmeazã a fi executatã este detentiunea pe viatã sau închisoarea mai mare de 15 ani;
b) 5 ani, plus durata pedepsei ce urmeazã a fi executatã, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea;
c) 3 ani, în cazul când pedeapsa este amenda.
(2) Termenele prevãzute în alin. (1) se socotesc de la data când hotãrârea de condamnare a rãmas definitivã.
(3) În cazul revocãrii sau anulãrii amânãrii aplicãrii pedepsei, suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere ori liberãrii conditionate, termenul de prescriptie începe sã curgã de la data când hotãrârea de revocare sau anulare a rãmas definitivã.
(4) În cazul revocãrii liberãrii conditionate, în conditiile art. 104 alin. (1), termenul de prescriptie începe sã curgã de la data când hotãrârea de revocare a rãmas definitivã si se calculeazã în raport cu restul de pedeapsã neexecutat.
(5) În cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, termenul de prescriptie curge de la data când hotãrârea de înlocuire a rãmas definitivã si se calculeazã în raport cu durata pedepsei închisorii.
(6) Pedepsele complementare aplicate persoanei fizice si mãsurile de sigurantã nu se prescriu.
(7) Prin pedeapsa ce se executã se întelege pedeapsa stabilitã de instantã, tinându-se cont de cauzele ulterioare de modificare a acesteia.
ART. 163
Întreruperea cursului prescriptiei executãrii pedepsei
(1) Cursul termenului de prescriptie a executãrii pedepsei se întrerupe prin începerea executãrii pedepsei. Sustragerea de la executare, dupã începerea executãrii pedepsei, face sã curgã un nou termen de prescriptie de la data sustragerii.
(2) Cursul termenului de prescriptie a executãrii se întrerupe si prin sãvârsirea din nou a unei infractiuni.
(3) Cursul termenului de prescriptie a executãrii pedepsei amenzii se întrerupe si prin înlocuirea obligatiei de platã a amenzii cu obligatia de a presta o muncã neremuneratã în folosul comunitãtii.
ART. 164
Suspendarea cursului prescriptiei executãrii pedepsei
(1) Cursul termenului prescriptiei executãrii pedepsei este suspendat în cazurile si conditiile prevãzute în Codul de procedurã penalã.
(2) Prescriptia îsi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.

TITLUL IX
Cauzele care înlãturã consecintele condamnãrii

ART. 165
Reabilitarea de drept
Reabilitarea are loc de drept în cazul condamnãrii la pedeapsa amenzii, la pedeapsa închisorii care nu depãseste 2 ani sau la pedeapsa închisorii a cãrei executare a fost suspendatã sub supraveghere, dacã în decurs de 3 ani condamnatul nu a sãvârsit o altã infractiune.
ART. 166
Reabilitarea judecãtoreascã
(1) Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instantã, dupã împlinirea urmãtoarelor termene:
a) 4 ani, în cazul condamnãrii la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depãseste 5 ani;
b) 5 ani, în cazul condamnãrii la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depãseste 10 ani;
c) 7 ani, în cazul condamnãrii la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani sau în cazul pedepsei detentiunii pe viatã, comutatã sau înlocuitã cu pedeapsa închisorii;
d) 10 ani, în cazul condamnãrii la pedeapsa detentiunii pe viatã, consideratã executatã ca urmare a gratierii, a împlinirii termenului de prescriptie a executãrii pedepsei sau a liberãrii conditionate.
(2) Condamnatul decedat pânã la împlinirea termenului de reabilitare poate fi reabilitat dacã instanta, evaluând comportarea condamnatului pânã la deces, apreciazã cã meritã acest beneficiu.
ART. 167
Calculul termenului de reabilitare
(1) Termenele prevãzute în art. 165 si art. 166 se socotesc de la data când a luat sfârsit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.
(2) Pentru cei condamnati la pedeapsa amenzii, termenul curge din momentul în care amenda a fost achitatã integral sau executarea ei s-a stins în orice alt mod.
(3) În caz de gratiere totalã sau de gratiere a restului de pedeapsã, termenul curge de la data actului de gratiere, dacã la acea datã hotãrârea de condamnare era definitivã, sau de la data rãmânerii definitive a hotãrârii de condamnare, dacã actul de gratiere se referã la infractiuni în curs de judecatã.
(4) În caz de suspendare sub supraveghere a executãrii pedepsei, termenul curge de la data împlinirii termenului de supraveghere.
(5) În cazul condamnãrilor succesive, termenul de reabilitare se calculeazã în raport cu pedeapsa cea mai grea si curge de la data executãrii ultimei pedepse.
ART. 168
Conditiile reabilitãrii judecãtoresti
Cererea de reabilitare judecãtoreascã se admite dacã cel condamnat întruneste urmãtoarele conditii:
a) nu a sãvârsit o altã infractiune în intervalul de timp prevãzut în art. 166;
b) a achitat integral cheltuielile de judecatã si si-a îndeplinit obligatiile civile stabilite prin hotãrârea de condamnare, afarã de cazul când acesta dovedeste cã nu a avut posibilitatea sã le îndeplineascã sau când partea civilã a renuntat la despãgubiri.
ART. 169
Efectele reabilitãrii de drept sau judecãtoresti
(1) Reabilitarea face sã înceteze decãderile si interdictiile, precum si incapacitãtile care rezultã din condamnare.
(2) Reabilitarea nu are ca urmare obligatia de reintegrare în functia din care condamnatul a fost scos în urma condamnãrii ori de redare a gradului militar pierdut.
(3) Reabilitarea nu are efecte asupra mãsurilor de sigurantã.
ART. 170
Reînnoirea cererii de reabilitare judecãtoreascã
(1) În caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate introduce o nouã cerere decât dupã un termen de un an, care se socoteste de la data respingerii cererii prin hotãrâre definitivã.
(2) Conditiile prevãzute în art. 168 trebuie sã fie îndeplinite si pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere.
(3) Cererea respinsã ca urmare a neîndeplinirii unor conditii de formã poate fi reînnoitã potrivit Codului de procedurã penalã.
ART. 171
Anularea reabilitãrii
Reabilitarea judecãtoreascã va fi anulatã când, dupã acordarea ei, s-a descoperit cã cel reabilitat mai sãvârsise o infractiune care, dacã ar fi fost cunoscutã, ar fi condus la respingerea cererii de reabilitare.

TITLUL X
Întelesul unor termeni sau expresii în legea penalã

ART. 172
Dispozitii generale
Ori de câte ori legea penalã foloseste un termen sau o expresie dintre cele arãtate în prezentul titlu, întelesul acesteia este cel prevãzut în articolele urmãtoare, afarã de cazul când legea penalã dispune altfel.
ART. 173
Legea penalã
Prin lege penalã se întelege orice dispozitie cu caracter penal cuprinsã în legi organice, ordonante de urgentã sau alte acte normative care la data adoptãrii lor aveau putere de lege.
ART. 174
Sãvârsirea unei infractiuni
Prin sãvârsirea unei infractiuni sau comiterea unei infractiuni se întelege sãvârsirea oricãreia dintre faptele pe care legea le pedepseste ca infractiune consumatã sau ca tentativã, precum si participarea la comiterea acestora în calitate de coautor, instigator sau complice.
ART. 175
Functionar public
(1) Functionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fãrã o remuneratie:
a) exercitã atributii si responsabilitãti, stabilite în temeiul legii, în scopul realizãrii prerogativelor puterii legislative, executive sau judecãtoresti;
b) exercitã o functie de demnitate publicã sau o functie publicã de orice naturã;
c) exercitã, singurã sau împreunã cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat ori al unei persoane juridice declarate ca fiind de utilitate publicã, atributii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.
(2) De asemenea, este consideratã functionar public, în sensul legii penale, persoana care exercitã un serviciu de interes public pentru care a fost învestitã de autoritãtile publice sau care este supusã controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.
ART. 176
Public
Prin termenul public se întelege tot ce priveste autoritãtile publice, institutiile publice sau alte persoane juridice care administreazã sau exploateazã bunurile proprietate publicã.
ART. 177
Membru de familie
(1) Prin membru de familie se întelege:
a) ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude;
b) sotul;
c) persoanele care au stabilit relatii asemãnãtoare acelora dintre soti sau dintre pãrinti si copii, în cazul în care convietuiesc.
(2) Dispozitiile din legea penalã privitoare la membru de familie, în limitele prevãzute în alin. (1) lit. a), se aplicã, în caz de adoptie, si persoanei adoptate ori descendentilor acesteia în raport cu rudele firesti.
ART. 178
Informatii secrete de stat si înscrisuri oficiale
(1) Informatii secrete de stat sunt informatiile clasificate astfel, potrivit legii.
(2) Înscris oficial este orice înscris care emanã de la o persoanã juridicã dintre cele la care se referã art. 176 ori de la persoana prevãzutã în art. 175 alin. (2) sau care apartine unor asemenea persoane.
ART. 179
Arme
(1) Arme sunt instrumentele, dispozitivele sau piesele declarate astfel prin dispozitii legale.
(2) Sunt asimilate armelor orice alte obiecte de naturã a putea fi folosite ca arme si care au fost întrebuintate pentru atac.
ART. 180
Instrument de platã electronicã
Prin instrument de platã electronicã se întelege un instrument care permite titularului sã efectueze retrageri de numerar, încãrcarea si descãrcarea unui instrument de monedã electronicã, precum si transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate si executate de cãtre institutii financiare.
ART. 181
Sistem informatic si date informatice
(1) Prin sistem informatic se întelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate în relatie functionalã, dintre care unul sau mai multe asigurã prelucrarea automatã a datelor, cu ajutorul unui program informatic.
(2) Prin date informatice se întelege orice reprezentare a unor fapte, informatii sau concepte într-o formã care poate fi prelucratã printr-un sistem informatic.
ART. 182
Exploatarea unei persoane
Prin exploatarea unei persoane se întelege:
a) supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod fortat;
b) tinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemãnãtoare de lipsire de libertate ori de aservire;
c) obligarea la practicarea prostitutiei, la manifestãri pornografice în vederea producerii si difuzãrii de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare sexualã;
d) obligarea la practicarea cersetoriei;
e) prelevarea de organe în mod ilegal.
ART. 183
Consecinte deosebit de grave
Prin consecinte deosebit de grave se întelege o pagubã materialã mai mare de 2.000.000 lei.
ART. 184
Faptã sãvârsitã în public
Fapta se considerã sãvârsitã în public atunci când a fost comisã:
a) într-un loc care prin natura sau destinatia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacã nu este prezentã nicio persoanã;
b) în orice alt loc accesibil publicului, dacã sunt de fatã douã sau mai multe persoane;
c) într-un loc neaccesibil publicului, însã cu intentia ca fapta sã fie auzitã sau vãzutã si dacã acest rezultat s-a produs fatã de douã sau mai multe persoane;
d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu exceptia reuniunilor care pot fi considerate cã au caracter de familie, datoritã naturii relatiilor dintre persoanele participante.
ART. 185
Timp de rãzboi
Prin timp de rãzboi se întelege durata stãrii de mobilizare a fortelor armate sau durata stãrii de rãzboi.
ART. 186
Calculul timpului
(1) La calcularea timpului ziua se socoteste de 24 de ore, sãptãmâna de 7 zile, iar anul de 12 luni. Luna si anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzãtoare datei de la care au început sã curgã.
(2) Dacã limita de pedeapsã este exprimatã într-un termen pe luni care nu este divizibil cu fractia de majorare sau reducere ce ar urma sã se aplice, fractia se va aplica asupra termenului transformat în zile, dupã care durata obtinutã se transformã în luni. În acest caz, luna se socoteste de 30 de zile si se iau în calcul doar zilele întregi rezultate din aplicarea fractiei.
(3) În cazul limitelor de pedeapsã exprimate în ani se aplicã în mod corespunzãtor dispozitiile alin. (2), transformarea fãcându-se între ani si luni.
ART. 187
Pedeapsã prevãzutã de lege
Prin pedeapsã prevãzutã de lege se întelege pedeapsa prevãzutã în textul de lege care incrimineazã fapta sãvârsitã în forma consumatã, fãrã luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

PARTEA SPECIALÃ

TITLUL I
Infractiuni contra persoanei

CAP. I
Infractiuni contra vietii

ART. 188
Omorul
(1) Uciderea unei persoane se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) Tentativa se pedepseste.
ART. 189
Omorul calificat
(1) Omorul sãvârsit în vreuna dintre urmãtoarele împrejurãri:
a) cu premeditare;
b) din interes material;
c) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la rãspundere penalã sau de la executarea unei pedepse;
d) pentru a înlesni sau a ascunde sãvârsirea altei infractiuni;
e) de cãtre o persoanã care a mai comis anterior o infractiune de omor sau o tentativã la infractiunea de omor;
f) asupra a douã sau mai multor persoane;
g) asupra unei femei gravide;
h) prin cruzimi,
se pedepseste cu detentiune pe viatã sau închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) Tentativa se pedepseste.
ART. 190
Uciderea la cererea victimei
Uciderea sãvârsitã la cererea explicitã, serioasã, constientã si repetatã a victimei care suferea de o boalã incurabilã sau de o infirmitate gravã atestatã medical, cauzatoare de suferinte permanente si greu de suportat, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
ART. 191
Determinarea sau înlesnirea sinuciderii
(1) Fapta de a determina sau înlesni sinuciderea unei persoane, dacã sinuciderea a avut loc, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 7 ani.
(2) Când fapta prevãzutã în alin. (1) s-a sãvârsit fatã de un minor cu vârsta cuprinsã între 13 si 18 ani sau fatã de o persoanã cu discernãmânt diminuat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 10 ani.
(3) Determinarea sau înlesnirea sinuciderii, sãvârsitã fatã de un minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani sau fatã de o persoanã care nu a putut sã-si dea seama de consecintele actiunilor sau inactiunilor sale ori nu putea sã le controleze, dacã sinuciderea a avut loc, se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(4) Dacã actele de determinare sau înlesnire prevãzute în alin. (1)-(3) au fost urmate de o încercare de sinucidere, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumãtate.
ART. 192
Uciderea din culpã
(1) Uciderea din culpã a unei persoane se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Uciderea din culpã ca urmare a nerespectãrii dispozitiilor legale ori a mãsurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activitãti se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Când încãlcarea dispozitiilor legale ori a mãsurilor de prevedere constituie prin ea însãsi o infractiune se aplicã regulile privind concursul de infractiuni.
(3) Dacã prin fapta sãvârsitã s-a cauzat moartea a douã sau mai multor persoane, limitele speciale ale pedepsei prevãzute în alin. (1) si alin. (2) se majoreazã cu jumãtate.

CAP. II
Infractiuni contra integritãtii corporale sau sãnãtãtii

ART. 193
Lovirea sau alte violente
(1) Lovirea sau orice acte de violentã cauzatoare de suferinte fizice se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.
(2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectatã sãnãtatea unei persoane, a cãrei gravitate este evaluatã prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendã.
(3) Actiunea penalã se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
ART. 194
Vãtãmarea corporalã
(1) Fapta prevãzutã în art. 193, care a cauzat vreuna dintre urmãtoarele consecinte:
a) o infirmitate;
b) leziuni traumatice sau afectarea sãnãtãtii unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale;
c) un prejudiciu estetic grav si permanent;
d) avortul;
e) punerea în primejdie a vietii persoanei,
se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Când fapta a fost sãvârsitã în scopul producerii uneia dintre consecintele prevãzute în alin. (1) lit. a), lit. b) si lit. c), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) Tentativa la infractiunea prevãzutã în alin. (2) se pedepseste.
ART. 195
Lovirile sau vãtãmãrile cauzatoare de moarte
Dacã vreuna dintre faptele prevãzute în art. 193 si art. 194 a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani.
ART. 196
Vãtãmarea corporalã din culpã
(1) Fapta prevãzutã în art. 193 alin. (2) sãvârsitã din culpã de cãtre o persoanã aflatã sub influenta bãuturilor alcoolice ori a unei substante psihoactive sau în desfãsurarea unei activitãti ce constituie prin ea însãsi infractiune se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendã.
(2) Fapta prevãzutã în art. 194 alin. (1) sãvârsitã din culpã se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendã.
(3) Când fapta prevãzutã în alin. (2) a fost sãvârsitã ca urmare a nerespectãrii dispozitiilor legale sau a mãsurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activitãti, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
(4) Dacã urmãrile prevãzute în alin. (1)-(3) s-au produs fatã de douã sau mai multe persoane, limitele speciale ale pedepsei se majoreazã cu o treime.
(5) Dacã nerespectarea dispozitiilor legale ori a mãsurilor de prevedere sau desfãsurarea activitãtii care a condus la comiterea faptelor prevãzute în alin. (1) si alin. (3) constituie prin ea însãsi o infractiune se aplicã regulile privind concursul de infractiuni.
(6) Actiunea penalã se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
ART. 197
Relele tratamente aplicate minorului
Punerea în primejdie gravã, prin mãsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltãrii fizice, intelectuale sau morale a minorului, de cãtre pãrinti sau de orice persoanã în grija cãreia se aflã minorul, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 7 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
ART. 198
Încãierarea
(1) Participarea la o încãierare între mai multe persoane se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendã.
(2) Dacã în cursul încãierãrii s-a cauzat o vãtãmare corporalã uneia sau mai multor persoane si nu se cunoaste care dintre participanti a produs urmãrile, se aplicã tuturor pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani, cu exceptia victimei, care rãspunde potrivit alin. (1).
(3) Când prin fapta sãvârsitã în conditiile alin. (2) s-a cauzat moartea unei persoane, pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani, iar dacã s-a cauzat moartea a douã sau mai multor persoane, limitele speciale ale pedepsei se majoreazã cu o treime.
(4) Nu se pedepseste cel care a fost prins în încãierare împotriva vointei sale sau care a încercat sã-i despartã pe altii.

CAP. III
Infractiuni sãvârsite asupra unui membru de familie

ART. 199
Violenta în familie
(1) Dacã faptele prevãzute în art. 188, art. 189 si art. 193-195 sunt sãvârsite asupra unui membru de familie, maximul special al pedepsei prevãzute de lege se majoreazã cu o pãtrime.
(2) În cazul infractiunilor prevãzute în art. 193 si art. 196 sãvârsite asupra unui membru de familie, actiunea penalã poate fi pusã în miscare si din oficiu. Împãcarea înlãturã rãspunderea penalã.
ART. 200
Uciderea ori vãtãmarea nou-nãscutului sãvârsitã de cãtre mamã
(1) Uciderea copilului nou-nãscut imediat dupã nastere, dar nu mai târziu de 24 de ore, sãvârsitã de cãtre mama aflatã în stare de tulburare psihicã se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Dacã faptele prevãzute în art. 193-195 sunt sãvârsite asupra copilului nou-nãscut imediat dupã nastere, dar nu mai târziu de 24 de ore, de cãtre mama aflatã în stare de tulburare psihicã, limitele speciale ale pedepsei sunt de o lunã si, respectiv, 3 ani.

CAP. IV
Agresiuni asupra fãtului

ART. 201
Întreruperea cursului sarcinii
(1) Întreruperea cursului sarcinii sãvârsitã în vreuna dintre urmãtoarele împrejurãri:
a) în afara institutiilor medicale sau a cabinetelor medicale autorizate în acest scop;
b) de cãtre o persoanã care nu are calitatea de medic de specialitate obstetricã-ginecologie si drept de liberã practicã medicalã în aceastã specialitate;
c) dacã vârsta sarcinii a depãsit paisprezece sãptãmâni, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) Întreruperea cursului sarcinii, sãvârsitã în orice conditii, fãrã consimtãmântul femeii însãrcinate, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(3) Dacã prin faptele prevãzute în alin. (1) si alin. (2) s-a cauzat femeii însãrcinate o vãtãmare corporalã, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi, iar dacã fapta a avut ca urmare moartea femeii însãrcinate, pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(4) Când faptele au fost sãvârsite de un medic, pe lângã pedeapsa închisorii, se va aplica si interzicerea exercitãrii profesiei de medic.
(5) Tentativa la infractiunile prevãzute în alin. (1) si alin. (2) se pedepseste.
(6) Nu constituie infractiune întreruperea cursului sarcinii în scop terapeutic efectuatã de un medic de specialitate obstetricã-ginecologie, pânã la vârsta sarcinii de douãzeci si patru de sãptãmâni, sau întreruperea ulterioarã a cursului sarcinii, în scop terapeutic, în interesul mamei sau al fãtului.
(7) Nu se pedepseste femeia însãrcinatã care îsi întrerupe cursul sarcinii.
ART. 202
Vãtãmarea fãtului
(1) Vãtãmarea fãtului, în timpul nasterii, care a împiedicat instalarea vietii extrauterine se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 7 ani.
(2) Vãtãmarea fãtului, în timpul nasterii, care a cauzat ulterior copilului o vãtãmare corporalã, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani, iar dacã a avut ca urmare moartea copilului pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Vãtãmarea fãtului în timpul sarcinii, prin care s-a cauzat ulterior copilului o vãtãmare corporalã, se pedepseste cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani, iar dacã a avut ca urmare moartea copilului pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(4) Vãtãmarea fãtului sãvârsitã în timpul nasterii de cãtre mama aflatã în stare de tulburare psihicã se sanctioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1) si alin. (2), ale cãrei limite se reduc la jumãtate.
(5) Dacã faptele prevãzute în alin. (1)-(4) au fost sãvârsite din culpã, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumãtate.
(6) Nu constituie infractiune faptele prevãzute în alin. (1)-(3) sãvârsite de un medic sau de persoana autorizatã sã asiste nasterea sau sã urmãreascã sarcina, dacã acestea au fost sãvârsite în cursul actului medical, cu respectarea prevederilor specifice profesiei si au fost fãcute în interesul femeii gravide sau al fãtului, ca urmare a riscului inerent exercitãrii actului medical.
(7) Vãtãmarea fãtului în perioada sarcinii de cãtre femeia însãrcinatã nu se pedepseste.

CAP. V
Infractiuni privind obligatia de asistentã a celor în primejdie

ART. 203
Lãsarea fãrã ajutor a unei persoane aflate în dificultate
(1) Omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a anunta de îndatã autoritãtile de cãtre cel care a gãsit o persoanã a cãrei viatã, integritate corporalã sau sãnãtate este în pericol si nu are putinta de a se salva se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendã.
(2) Fapta nu constituie infractiune dacã, prin acordarea ajutorului, autorul s-ar expune unui pericol grav cu privire la viata, integritatea corporalã sau sãnãtatea sa.
ART. 204
Împiedicarea ajutorului
Împiedicarea interventiei ajutoarelor pentru salvarea unei persoane de la un pericol iminent si grav pentru viata, integritatea corporalã sau sãnãtatea acesteia se pedepseste cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendã.

CAP. VI
Infractiuni contra libertãtii persoanei

ART. 205
Lipsirea de libertate în mod ilegal
(1) Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseste cu închisoarea de la unu la 7 ani.
(2) Se considerã lipsire de libertate si rãpirea unei persoane aflate în imposibilitatea de a-si exprima vointa ori de a se apãra.
(3) Dacã fapta este sãvârsitã:
a) de cãtre o persoanã înarmatã;
b) asupra unui minor;
c) punând în pericol sãnãtatea sau viata victimei,
pedeapsa este închisoarea cuprinsã între 3 si 10 ani.
(4) Dacã fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(5) Tentativa la infractiunile prevãzute în alin. (1)-(3) se pedepseste.
ART. 206
Amenintarea
(1) Fapta de a ameninta o persoanã cu sãvârsirea unei infractiuni sau a unei fapte pãgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacã este de naturã sã îi producã o stare de temere, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendã, fãrã ca pedeapsa aplicatã sã poatã depãsi sanctiunea prevãzutã de lege pentru infractiunea care a format obiectul amenintãrii.
(2) Actiunea penalã se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
ART. 207
Santajul
(1) Constrângerea unei persoane sã dea, sã facã, sã nu facã sau sã sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã amenintarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromitãtoare pentru persoana amenintatã ori pentru un membru de familie al acesteia, în scopul prevãzut în alin. (1).
(3) Dacã faptele prevãzute în alin. (1) si alin. (2) au fost comise în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
ART. 208
Hãrtuirea
(1) Fapta celui care, în mod repetat, urmãreste, fãrã drept sau fãrã un interes legitim, o persoanã ori îi supravegheazã locuinta, locul de muncã sau alte locuri frecventate de cãtre aceasta, cauzându-i astfel o stare de temere, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendã.
(2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicãri prin mijloace de transmitere la distantã, care, prin frecventã sau continut, îi cauzeazã o temere unei persoane, se pedepseste cu închisoare de la o lunã la 3 luni sau cu amendã, dacã fapta nu constituie o infractiune mai gravã.
(3) Actiunea penalã se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.

CAP. VII
Traficul si exploatarea persoanelor vulnerabile

ART. 209
Sclavia
Punerea sau tinerea unei persoane în stare de sclavie, precum si traficul de sclavi se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
ART. 210
Traficul de persoane
(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adãpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatãrii acesteia, sãvârsitã:
a) prin constrângere, rãpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;
b) profitând de imposibilitatea de a se apãra sau de a-si exprima vointa ori de starea de vãditã vulnerabilitate a acelei persoane;
c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimtãmântului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane,
se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) Consimtãmântul persoanei victimã a traficului nu constituie cauzã justificativã.
ART. 211
Traficul de minori
(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adãpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatãrii acestuia, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) Dacã fapta a fost sãvârsitã în conditiile art. 210 alin. (1), pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(3) Consimtãmântul persoanei victimã a traficului nu constituie cauzã justificativã.
ART. 212
Supunerea la muncã fortatã sau obligatorie
Fapta de a supune o persoanã, în alte cazuri decât cele prevãzute de dispozitiile legale, la prestarea unei munci împotriva vointei sale sau la o muncã obligatorie se pedepseste cu închisoarea de la unu la 3 ani.
ART. 213
Proxenetismul
(1) Determinarea sau înlesnirea practicãrii prostitutiei ori obtinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicãrii prostitutiei de cãtre una sau mai multe persoane se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) În cazul în care determinarea la începerea sau continuarea practicãrii prostitutiei s-a realizat prin constrângere, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(3) Dacã faptele sunt sãvârsite fatã de un minor, limitele speciale ale pedepsei se majoreazã cu jumãtate.
(4) Prin practicarea prostitutiei se întelege întretinerea de acte sexuale cu diferite persoane în scopul obtinerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul.
ART. 214
Exploatarea cersetoriei
(1) Fapta persoanei care determinã un minor sau o persoanã cu dizabilitãti fizice ori psihice sã apeleze în mod repetat la mila publicului pentru a cere ajutor material sau beneficiazã de foloase patrimoniale de pe urma acestei activitãti se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã.
(2) Dacã fapta este sãvârsitã în urmãtoarele împrejurãri:
a) de pãrinte, tutore, curator ori de cãtre cel care are în îngrijire persoana care cerseste;
b) prin constrângere,
pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
ART. 215
Folosirea unui minor în scop de cersetorie
Fapta majorului care, având capacitatea de a munci, apeleazã în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor material, folosindu-se în acest scop de prezenta unui minor, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.
ART. 216
Folosirea serviciilor unei persoane exploatate
Fapta de a utiliza serviciile prevãzute în art. 182, prestate de o persoanã despre care beneficiarul stie cã este victimã a traficului de persoane ori a traficului de minori, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã, dacã fapta nu constituie o infractiune mai gravã.
ART. 217
Sanctionarea tentativei
Tentativa la infractiunile prevãzute în art. 209-211 si art. 213 alin. (2) se pedepseste.

CAP. VIII
Infractiuni contra libertãtii si integritãtii sexuale

ART. 218
Violul
(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoanã, sãvârsit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apãra ori de a-si exprima vointa sau profitând de aceastã stare, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã orice alte acte de penetrare vaginalã sau analã comise în conditiile alin. (1).
(3) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi atunci când:
a) victima se aflã în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul fãptuitorului;
b) victima este rudã în linie directã, frate sau sorã;
c) victima nu a împlinit vârsta de 16 ani;
d) fapta a fost comisã în scopul producerii de materiale pornografice;
e) fapta a avut ca urmare vãtãmarea corporalã;
f) fapta a fost sãvârsitã de douã sau mai multe persoane împreunã.
(4) Dacã fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(5) Actiunea penalã pentru fapta prevãzutã în alin. (1) si alin. (2) se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
(6) Tentativa la infractiunile prevãzute în alin. (1)-(3) se pedepseste.
ART. 219
Agresiunea sexualã
(1) Actul de naturã sexualã, altul decât cele prevãzute în art. 218, cu o persoanã, sãvârsit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apãra sau de a-si exprima vointa ori profitând de aceastã stare, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi atunci când:
a) victima se aflã în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul fãptuitorului;
b) victima este rudã în linie directã, frate sau sorã;
c) victima nu a împlinit vârsta de 16 ani;
d) fapta a fost comisã în scopul producerii de materiale pornografice;
e) fapta a avut ca urmare vãtãmarea corporalã;
f) fapta a fost sãvârsitã de douã sau mai multe persoane împreunã.
(3) Dacã fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(4) Dacã actele de agresiune sexualã au fost precedate sau urmate de sãvârsirea actelor sexuale prevãzute în art. 218 alin. (1) si alin. (2), fapta constituie viol.
(5) Actiunea penalã pentru fapta prevãzutã în alin. (1) se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
(6) Tentativa la infractiunile prevãzute în alin. (1) si alin. (2) se pedepseste.
ART. 220
Actul sexual cu un minor
(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum si orice alte acte de penetrare vaginalã sau analã comise cu un minor cu vârsta între 13 si 15 ani se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Fapta prevãzutã în alin. (1), sãvârsitã asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(3) Fapta prevãzutã în alin. (1), comisã de un major cu un minor cu vârsta între 13 si 18 ani, când majorul a abuzat de autoritatea ori influenta sa asupra victimei, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(4) Fapta prevãzutã în alin. (1)-(3) se sanctioneazã cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi, atunci când:
a) minorul este rudã în linie directã, frate sau sorã;
b) minorul se aflã în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul fãptuitorului;
c) a fost comisã în scopul producerii de materiale pornografice.
(5) Faptele prevãzute în alin. (1) si alin. (2) nu se sanctioneazã dacã diferenta de vârstã nu depãseste 3 ani.
ART. 221
Coruperea sexualã a minorilor
(1) Comiterea unui act de naturã sexualã, altul decât cel prevãzut în art. 220, împotriva unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani, precum si determinarea minorului sã suporte ori sã efectueze un astfel de act se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi, atunci când:
a) minorul este rudã în linie directã, frate sau sorã;
b) minorul se aflã în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul fãptuitorului;
c) fapta a fost comisã în scopul producerii de materiale pornografice.
(3) Actul sexual de orice naturã sãvârsit de un major în prezenta unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendã.
(4) Determinarea de cãtre un major a unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani sã asiste la comiterea unor acte cu caracter exhibitionist ori la spectacole sau reprezentatii în cadrul cãrora se comit acte sexuale de orice naturã, precum si punerea la dispozitia acestuia de materiale cu caracter pornografic se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendã.
(5) Faptele prevãzute în alin. (1) nu se sanctioneazã dacã diferenta de vârstã nu depãseste 3 ani.
ART. 222
Racolarea minorilor în scopuri sexuale
Fapta persoanei majore de a-i propune unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani sã se întâlneascã, în scopul comiterii unui act dintre cele prevãzute în art. 220 sau art. 221, inclusiv atunci când propunerea a fost fãcutã prin mijloacele de transmitere la distantã, se pedepseste cu închisoare de la o lunã la un an sau cu amendã.
ART. 223
Hãrtuirea sexualã
(1) Pretinderea în mod repetat de favoruri de naturã sexualã în cadrul unei relatii de muncã sau al unei relatii similare, dacã prin aceasta victima a fost intimidatã sau pusã într-o situatie umilitoare, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendã.
(2) Actiunea penalã se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.

CAP. IX
Infractiuni ce aduc atingere domiciliului si vietii private

ART. 224
Violarea de domiciliu
(1) Pãtrunderea fãrã drept, în orice mod, într-o locuintã, încãpere, dependintã sau loc împrejmuit tinând de acestea, fãrã consimtãmântul persoanei care le foloseste, ori refuzul de a le pãrãsi la cererea acesteia se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.
(2) În cazul în care fapta este sãvârsitã de o persoanã înarmatã, în timpul noptii ori prin folosire de calitãti mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
(3) Actiunea penalã se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
ART. 225
Violarea sediului profesional
(1) Pãtrunderea fãrã drept, în orice mod, în oricare dintre sediile unde o persoanã juridicã sau fizicã îsi desfãsoarã activitatea profesionalã ori refuzul de a le pãrãsi la cererea persoanei îndreptãtite se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.
(2) În cazul în care fapta este sãvârsitã de o persoanã înarmatã, în timpul noptii ori prin folosire de calitãti mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
(3) Actiunea penalã se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
ART. 226
Violarea vietii private
(1) Atingerea adusã vietii private, fãrã drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuintã sau încãpere ori dependintã tinând de aceasta sau a unei convorbiri private se pedepseste cu închisoare de la o lunã la 6 luni sau cu amendã.
(2) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fãrã drept, a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor prevãzute în alin. (1), cãtre o altã persoanã sau cãtre public, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.
(3) Actiunea penalã se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
(4) Nu constituie infractiune fapta sãvârsitã:
a) de cãtre cel care a participat la întâlnirea cu persoana vãtãmatã în cadrul cãreia au fost surprinse sunetele, convorbirile sau imaginile, dacã justificã un interes legitim;
b) dacã persoana vãtãmatã a actionat explicit cu intentia de a fi vãzutã ori auzitã de fãptuitor;
c) dacã fãptuitorul surprinde sãvârsirea unei infractiuni sau contribuie la dovedirea sãvârsirii unei infractiuni;
d) dacã surprinde fapte de interes public, care au semnificatie pentru viata comunitãtii si a cãror divulgare prezintã avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vãtãmate.
(5) Plasarea, fãrã drept, de mijloace tehnice de înregistrare audio sau video, în scopul sãvârsirii faptelor prevãzute în alin. (1) si alin. (2), se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
ART. 227
Divulgarea secretului profesional
(1) Divulgarea, fãrã drept, a unor date sau informatii privind viata privatã a unei persoane, de naturã sã aducã un prejudiciu unei persoane, de cãtre acela care a luat cunostintã despre acestea în virtutea profesiei ori functiei si care are obligatia pãstrãrii confidentialitãtii cu privire la aceste date, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendã.
(2) Actiunea penalã se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.

TITLUL II
Infractiuni contra patrimoniului

CAP. I
Furtul

ART. 228
Furtul
(1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia, fãrã consimtãmântul acestuia, în scopul de a si-l însusi pe nedrept, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã.
(2) Fapta constituie furt si dacã bunul apartine în întregime sau în parte fãptuitorului, dar în momentul sãvârsirii acel bun se gãsea în posesia sau detentia legitimã a altei persoane.
(3) Se considerã bunuri mobile si înscrisurile, energia electricã, precum si orice alt fel de energie care are valoare economicã.
ART. 229
Furtul calificat
(1) Furtul sãvârsit în urmãtoarele împrejurãri:
a) într-un mijloc de transport în comun;
b) în timpul noptii;
c) de o persoanã mascatã, deghizatã sau travestitã;
d) prin efractie, escaladare sau prin folosirea fãrã drept a unei chei adevãrate ori a unei chei mincinoase;
e) prin scoaterea din functiune a sistemului de alarmã ori de supraveghere, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Dacã furtul a fost sãvârsit în urmãtoarele împrejurãri:
a) asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural;
b) prin violare de domiciliu sau sediu profesional;
c) de o persoanã având asupra sa o armã, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Furtul privind urmãtoarele categorii de bunuri:
a) titei, gazolinã, condensat, etan lichid, benzinã, motorinã, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternã;
b) componente ale sistemelor de irigatii;
c) componente ale retelelor electrice;
d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situatii de urgentã publicã;
e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de interventie la incendiu, la accidente de cale feratã, rutiere, navale sau aeriene ori în caz de dezastru;
f) instalatii de sigurantã si dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian si componente ale acestora, precum si componente ale mijloacelor de transport aferente;
g) bunuri prin însusirea cãrora se pune în pericol siguranta traficului si a persoanelor pe drumurile publice;
h) cabluri, linii, echipamente si instalatii de telecomunicatii, radiocomunicatii, precum si componente de comunicatii, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
ART. 230
Furtul în scop de folosintã
(1) Furtul care are ca obiect un vehicul, sãvârsit în scopul de a-l folosi pe nedrept, se sanctioneazã cu pedeapsa prevãzutã în art. 228 sau art. 229, dupã caz, ale cãrei limite speciale se reduc cu o treime.
(2) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1) se sanctioneazã folosirea fãrã drept a unui terminal de comunicatii al altuia sau folosirea unui terminal de comunicatii racordat fãrã drept la o retea, dacã s-a produs o pagubã.
ART. 231
Pedepsirea unor furturi la plângerea prealabilã
Faptele prevãzute în prezentul capitol, sãvârsite între membrii de familie, de cãtre un minor în paguba tutorelui ori de cãtre cel care locuieste împreunã cu persoana vãtãmatã sau este gãzduit de aceasta, se pedepsesc numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
ART. 232
Sanctionarea tentativei
Tentativa la infractiunile prevãzute în prezentul capitol se pedepseste.

CAP. II
Tâlhãria si pirateria

ART. 233
Tâlhãria
Furtul sãvârsit prin întrebuintarea de violente sau amenintãri ori prin punerea victimei în stare de inconstientã sau neputintã de a se apãra, precum si furtul urmat de întrebuintarea unor astfel de mijloace pentru pãstrarea bunului furat sau pentru înlãturarea urmelor infractiunii ori pentru ca fãptuitorul sã-si asigure scãparea se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
ART. 234
Tâlhãria calificatã
(1) Tâlhãria sãvârsitã în urmãtoarele împrejurãri:
a) prin folosirea unei arme ori substante explozive, narcotice sau paralizante;
b) prin simularea de calitãti oficiale;
c) de o persoanã mascatã, deghizatã sau travestitã;
d) în timpul noptii;
e) într-un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de transport;
f) prin violare de domiciliu sau sediu profesional, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) Tâlhãria sãvârsitã în conditiile art. 229 alin. (3) se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 12 ani.
(3) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã tâlhãria care a avut ca urmare vãtãmarea corporalã.
ART. 235
Pirateria
(1) Furtul comis, prin violentã sau amenintare, de cãtre o persoanã care face parte din echipajul sau din pasagerii unei nave aflate în marea liberã, al bunurilor ce se gãsesc pe acel vas sau pe o altã navã, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 15 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1) se sanctioneazã si capturarea unei nave aflate în marea liberã sau faptul de a provoca, prin orice mijloc, naufragiul ori esuarea acesteia, în scopul de a-si însusi încãrcãtura ei sau de a tâlhãri persoanele aflate la bord.
(3) Dacã pirateria a avut ca urmare vãtãmarea corporalã, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(4) Existã piraterie si dacã fapta s-a comis pe o aeronavã sau între aeronave si nave.
ART. 236
Tâlhãria sau pirateria urmatã de moartea victimei
Dacã faptele prevãzute în art. 233-235 au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
ART. 237
Sanctionarea tentativei
Tentativa la infractiunile prevãzute în art. 233-235 se pedepseste.

CAP. III
Infractiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii

ART. 238
Abuzul de încredere
(1) Însusirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a unui bun mobil al altuia, de cãtre cel cãruia i-a fost încredintat în baza unui titlu si cu un anumit scop, ori refuzul de a-l restitui se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.
(2) Actiunea penalã se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
ART. 239
Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor
(1) Fapta debitorului de a înstrãina, ascunde, deteriora sau distruge, în tot sau în parte, valori ori bunuri din patrimoniul sãu ori de a invoca acte sau datorii fictive în scopul fraudãrii creditorilor se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã.
(2) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã fapta persoanei care, stiind cã nu va putea plãti, achizitioneazã bunuri ori servicii producând o pagubã creditorului.
(3) Actiunea penalã se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
ART. 240
Bancruta simplã
(1) Neintroducerea sau introducerea tardivã, de cãtre debitorul persoanã fizicã ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii insolventei, într-un termen care depãseste cu mai mult de 6 luni termenul prevãzut de lege de la aparitia stãrii de insolventã, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendã.
(2) Actiunea penalã se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
ART. 241
Bancruta frauduloasã
(1) Fapta persoanei care, în frauda creditorilor:
a) falsificã, sustrage sau distruge evidentele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia;
b) înfãtiseazã datorii inexistente sau prezintã în registrele debitorului, în alt act sau în situatia financiarã sume nedatorate;
c) înstrãineazã, în caz de insolventã a debitorului, o parte din active se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
(2) Actiunea penalã se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
ART. 242
Gestiunea frauduloasã
(1) Pricinuirea de pagube unei persoane, cu ocazia administrãrii sau conservãrii bunurilor acesteia, de cãtre cel care are ori trebuie sã aibã grija administrãrii sau conservãrii acelor bunuri se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã.
(2) Când fapta prevãzutã în alin. (1) a fost sãvârsitã de administratorul judiciar, de lichidatorul averii debitorului sau de un reprezentant sau prepus al acestora, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Faptele prevãzute în alin. (1) si alin. (2) sãvârsite în scopul de a dobândi un folos patrimonial se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(4) Actiunea penalã se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
ART. 243
Însusirea bunului gãsit sau ajuns din eroare la fãptuitor
(1) Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun gãsit autoritãtilor sau celui care l-a pierdut sau de a dispune de acel bun ca de al sãu se pedepseste cu închisoare de la o lunã la 3 luni sau cu amendã.
(2) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã si însusirea pe nedrept a unui bun mobil ce apartine altuia, ajuns din eroare sau în mod fortuit în posesia fãptuitorului, sau nepredarea acestuia în termen de 10 zile din momentul în care a cunoscut cã bunul nu îi apartine.
(3) Împãcarea înlãturã rãspunderea penalã.
ART. 244
Înselãciunea
(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevãratã a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasã a unei fapte adevãrate, în scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust si dacã s-a pricinuit o pagubã, se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Înselãciunea sãvârsitã prin folosirea de nume sau calitãti mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacã mijlocul fraudulos constituie prin el însusi o infractiune, se aplicã regulile privind concursul de infractiuni.
(3) Împãcarea înlãturã rãspunderea penalã.
ART. 245
Înselãciunea privind asigurãrile
(1) Distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuintare, ascunderea sau înstrãinarea unui bun asigurat împotriva distrugerii, degradãrii, uzurii, pierderii sau furtului, în scopul de a obtine, pentru sine sau pentru altul, suma asiguratã, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Fapta persoanei care, în scopul prevãzut în alin. (1), simuleazã, îsi cauzeazã sau agraveazã leziuni sau vãtãmãri corporale produse de un risc asigurat se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã.
(3) Împãcarea înlãturã rãspunderea penalã.
ART. 246
Deturnarea licitatiilor publice
Fapta de a îndepãrta, prin constrângere sau corupere, un participant de la o licitatie publicã ori întelegerea între participanti pentru a denatura pretul de adjudecare se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
ART. 247
Exploatarea patrimonialã a unei persoane vulnerabile
(1) Fapta creditorului care, cu ocazia dãrii cu împrumut de bani sau bunuri, profitând de starea de vãditã vulnerabilitate a debitorului, datoratã vârstei, stãrii de sãnãtate, infirmitãtii ori relatiei de dependentã în care debitorul se aflã fatã de el, îl face sã constituie sau sã transmitã, pentru sine sau pentru altul, un drept real ori de creantã de valoare vãdit disproportionatã fatã de aceastã prestatie se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Punerea unei persoane în stare de vãditã vulnerabilitate prin provocarea unei intoxicatii cu alcool sau cu substante psihoactive în scopul de a o determina sã consimtã la constituirea sau transmiterea unui drept real ori de creantã sau sã renunte la un drept, dacã s-a produs o pagubã, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
ART. 248
Sanctionarea tentativei
Tentativa la infractiunile prevãzute în art. 239 alin. (1), art. 241 si art. 244-247 se pedepseste.

CAP. IV
Fraude comise prin sisteme informatice si mijloace de platã electronice

ART. 249
Frauda informaticã
Introducerea, modificarea sau stergerea de date informatice, restrictionarea accesului la aceste date ori împiedicarea în orice mod a functionãrii unui sistem informatic, în scopul de a obtine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, dacã s-a cauzat o pagubã unei persoane, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
ART. 250
Efectuarea de operatiuni financiare în mod fraudulos
(1) Efectuarea unei operatiuni de retragere de numerar, încãrcare sau descãrcare a unui instrument de monedã electronicã ori de transfer de fonduri, prin utilizarea, fãrã consimtãmântul titularului, a unui instrument de platã electronicã sau a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã efectuarea uneia dintre operatiunile prevãzute în alin. (1), prin utilizarea neautorizatã a oricãror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive.
(3) Transmiterea neautorizatã cãtre altã persoanã a oricãror date de identificare, în vederea efectuãrii uneia dintre operatiunile prevãzute în alin. (1), se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
ART. 251
Acceptarea operatiunilor financiare efectuate în mod fraudulos
(1) Acceptarea unei operatiuni de retragere de numerar, încãrcare sau descãrcare a unui instrument de monedã electronicã ori de transfer de fonduri, cunoscând cã este efectuatã prin folosirea unui instrument de platã electronicã falsificat sau utilizat fãrã consimtãmântul titularului sãu, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã acceptarea uneia dintre operatiunile prevãzute în alin. (1), cunoscând cã este efectuatã prin utilizarea neautorizatã a oricãror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive.
ART. 252
Sanctionarea tentativei
Tentativa la infractiunile prevãzute în prezentul capitol se pedepseste.

CAP. V
Distrugerea si tulburarea de posesie

ART. 253
Distrugerea
(1) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuintare a unui bun apartinând altuia ori împiedicarea luãrii mãsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum si înlãturarea mãsurilor luate se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.
(2) Distrugerea unui înscris sub semnãturã privatã, care apartine în tot sau în parte altei persoane si serveste la dovedirea unui drept de naturã patrimonialã, dacã prin aceasta s-a produs o pagubã, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã.
(3) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) priveste bunuri care fac parte din patrimoniul cultural, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
(4) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuintare a unui bun, sãvârsitã prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc si dacã este de naturã sã punã în pericol alte persoane sau bunuri, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(5) Dispozitiile prevãzute în alin. (3) si alin. (4) se aplicã chiar dacã bunul apartine fãptuitorului.
(6) Pentru faptele prevãzute în alin. (1) si alin. (2) actiunea penalã se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
(7) Tentativa faptelor prevãzute în alin. (3) si alin. (4) se pedepseste.
ART. 254
Distrugerea calificatã
(1) Dacã faptele prevãzute în art. 253 au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) Dezastrul constã în distrugerea sau degradarea unor bunuri imobile ori a unor lucrãri, echipamente, instalatii sau componente ale acestora si care a avut ca urmare moartea sau vãtãmarea corporalã a douã sau mai multor persoane.
ART. 255
Distrugerea din culpã
(1) Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuintare, din culpã, a unui bun, chiar dacã acesta apartine fãptuitorului, în cazul în care fapta este sãvârsitã prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc si dacã este de naturã sã punã în pericol alte persoane sau bunuri, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendã.
(2) Dacã faptele au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani.
ART. 256
Tulburarea de posesie
(1) Ocuparea, în întregime sau în parte, fãrã drept, prin violentã sau amenintare ori prin desfiintarea sau strãmutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendã.
(2) Actiunea penalã se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.

TITLUL III
Infractiuni privind autoritatea si frontiera de stat

CAP. I
Infractiuni contra autoritãtii

ART. 257
Ultrajul
(1) Amenintarea sãvârsitã nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directã, lovirea sau alte violente, vãtãmarea corporalã, lovirile sau vãtãmãrile cauzatoare de moarte ori omorul sãvârsite împotriva unui functionar public care îndeplineste o functie ce implicã exercitiul autoritãtii de stat, aflat în exercitarea atributiilor de serviciu sau în legãturã cu exercitarea acestor atributii, se sanctioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru acea infractiune, ale cãrei limite speciale se majoreazã cu o treime.
(2) Sãvârsirea unei infractiuni împotriva unui functionar public care îndeplineste o functie ce implicã exercitiul autoritãtii de stat ori asupra bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de rãzbunare, în legãturã cu exercitarea atributiilor de serviciu, se sanctioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru acea infractiune, ale cãrei limite speciale se majoreazã cu o treime.
(3) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã faptele comise în conditiile alin. (2), dacã privesc un membru de familie al functionarului public.
(4) Faptele prevãzute în alin. (1)-(3), comise asupra unui politist sau jandarm, aflat în exercitarea atributiilor de serviciu sau în legãturã cu exercitarea acestor atributii, se sanctioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru acea infractiune, ale cãrei limite se majoreazã cu jumãtate.
ART. 258
Uzurparea de calitãti oficiale
(1) Folosirea fãrã drept a unei calitãti oficiale care implicã exercitiul autoritãtii de stat, însotitã sau urmatã de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã.
(2) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã fapta functionarului public care continuã sã exercite o functie ce implicã exercitiul autoritãtii de stat, dupã ce a pierdut acest drept conform legii.
(3) Dacã faptele prevãzute în alin. (1) sau alin. (2) au fost sãvârsite de o persoanã care poartã, fãrã drept, uniforme sau semne distinctive ale unei autoritãti publice, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
ART. 259
Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri
(1) Sustragerea ori distrugerea unui înscris care se aflã în pãstrarea ori în detinerea unei persoane dintre cele prevãzute în art. 176 sau art. 175 alin. (2) se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Dacã fapta este sãvârsitã de un functionar public în exercitarea atributiilor de serviciu, limitele speciale ale pedepsei se majoreazã cu o treime.
(3) Tentativa se pedepseste.
ART. 260
Ruperea de sigilii
(1) Înlãturarea ori distrugerea unui sigiliu legal aplicat se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendã.
(2) Dacã fapta a fost sãvârsitã de custode, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amenda.
ART. 261
Sustragerea de sub sechestru
(1) Sustragerea unui bun care este legal sechestrat se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendã.
(2) Dacã fapta a fost sãvârsitã de custode, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amenda.

CAP. II
Infractiuni privind frontiera de stat

ART. 262
Trecerea frauduloasã a frontierei de stat
(1) Intrarea sau iesirea din tarã prin trecerea ilegalã a frontierei de stat a României se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã.
(2) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) a fost sãvârsitã:
a) în scopul sustragerii de la tragerea la rãspundere penalã sau de la executarea unei pedepse ori a unei mãsuri educative, privative de libertate;
b) de cãtre un strãin declarat indezirabil ori cãruia i-a fost interzis în orice mod dreptul de intrare sau de sedere în tarã, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Tentativa se pedepseste.
(4) Fapta prevãzutã în alin. (1), sãvârsitã de o victimã a traficului de persoane sau de minori, nu se pedepseste.
ART. 263
Traficul de migranti
(1) Racolarea, îndrumarea, cãlãuzirea, transportarea, transferarea sau adãpostirea unei persoane, în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat a României, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Când fapta a fost sãvârsitã:
a) în scopul de a obtine, direct sau indirect, un folos patrimonial;
b) prin mijloace care pun în pericol viata, integritatea sau sãnãtatea migrantului;
c) prin supunerea migrantului la tratamente inumane sau degradante, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(3) Tentativa se pedepseste.
ART. 264
Facilitarea sederii ilegale în România
(1) Fapta persoanei care faciliteazã, prin orice mijloace, rãmânerea ilegalã pe teritoriul României a unei persoane, victimã a unei infractiuni de trafic de persoane, de minori sau de migranti, care nu are cetãtenia românã si nici domiciliul în România, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi. Dacã mijlocul folosit constituie prin el însusi o infractiune, se aplicã regulile privind concursul de infractiuni.
(2) Când fapta a fost sãvârsitã:
a) în scopul de a obtine, direct sau indirect, un folos patrimonial;
b) de cãtre un functionar public aflat în exercitarea atributiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(3) Când faptele prevãzute în alin. (1) si alin. (2) sunt sãvârsite cu privire la un alt strãin aflat ilegal pe teritoriul României, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.
ART. 265
Sustragerea de la mãsurile de îndepãrtare de pe teritoriul României
Sustragerea de la executarea obligatiilor instituite de autoritãtile competente, de cãtre strãinul fatã de care s-a dispus mãsura îndepãrtãrii de pe teritoriul României ori a fost dispusã interzicerea dreptului de sedere, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.

TITLUL IV
Infractiuni contra înfãptuirii justitiei

ART. 266
Nedenuntarea
(1) Fapta persoanei care, luând cunostintã de comiterea unei fapte prevãzute de legea penalã contra vietii sau care a avut ca urmare moartea unei persoane, nu înstiinteazã de îndatã autoritãtile se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendã.
(2) Nedenuntarea sãvârsitã de un membru de familie nu se pedepseste.
(3) Nu se pedepseste persoana care, înainte de punerea în miscare a actiunii penale împotriva unei persoane pentru sãvârsirea faptei nedenuntate, încunostinteazã autoritãtile competente despre aceasta sau care, chiar dupã punerea în miscare a actiunii penale, a înlesnit tragerea la rãspundere penalã a autorului sau a participantilor.
ART. 267
Omisiunea sesizãrii
(1) Functionarul public care, luând cunostintã de sãvârsirea unei fapte prevãzute de legea penalã în legãturã cu serviciul în cadrul cãruia îsi îndeplineste sarcinile, omite sesizarea de îndatã a organelor de urmãrire penalã se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendã.
(2) Când fapta este sãvârsitã din culpã, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la un an sau amenda.
ART. 268
Inducerea în eroare a organelor judiciare
(1) Sesizarea penalã, fãcutã prin denunt sau plângere, cu privire la existenta unei fapte prevãzute de legea penalã ori în legãturã cu sãvârsirea unei asemenea fapte de cãtre o anumitã persoanã, cunoscând cã aceasta este nerealã, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã.
(2) Producerea sau ticluirea de probe nereale, în scopul de a dovedi existenta unei fapte prevãzute de legea penalã ori sãvârsirea acesteia de cãtre o anumitã persoanã, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Nu se pedepseste persoana care a sãvârsit inducerea în eroare a organelor judiciare, dacã declarã, înainte de retinerea, arestarea sau de punerea în miscare a actiunii penale împotriva celui fatã de care s-a fãcut denuntul sau plângerea ori s-au produs probele, cã denuntul, plângerea sau probele sunt nereale.
ART. 269
Favorizarea fãptuitorului
(1) Ajutorul dat fãptuitorului în scopul împiedicãrii sau îngreunãrii cercetãrilor într-o cauzã penalã, tragerii la rãspundere penalã, executãrii unei pedepse sau mãsuri privative de libertate se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendã.
(2) Pedeapsa aplicatã favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevãzutã de lege pentru fapta sãvârsitã de autor.
(3) Favorizarea sãvârsitã de un membru de familie nu se pedepseste.
ART. 270
Tãinuirea
(1) Primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificãrii unui bun, de cãtre o persoanã care fie a cunoscut, fie a prevãzut din împrejurãrile concrete cã acesta provine din sãvârsirea unei fapte prevãzute de legea penalã, chiar fãrã a cunoaste natura acesteia, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendã.
(2) Pedeapsa aplicatã tãinuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevãzutã de lege pentru fapta sãvârsitã de autor.
(3) Tãinuirea sãvârsitã de un membru de familie nu se pedepseste.
ART. 271
Obstructionarea justitiei
(1) Persoana care, fiind avertizatã asupra consecintelor faptei sale:
a) împiedicã, fãrã drept, organul de urmãrire sau instanta sã efectueze, în conditiile legii, un act procedural;
b) refuzã sã punã la dispozitia organului de urmãrire penalã, instantei sau judecãtorului sindic, în tot sau în parte, datele, informatiile, înscrisurile sau bunurile detinute, care i-au fost solicitate în mod explicit, în conditiile legii, în vederea solutionãrii unei cauze, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendã.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplicã în cazul persoanei urmãrite sau judecate pentru infractiunea care formeazã obiectul procesului penal.
ART. 272
Influentarea declaratiilor
(1) Încercarea de a determina sau determinarea unei persoane, indiferent de calitatea acesteia, prin corupere, prin constrângere ori prin altã faptã cu efect vãdit intimidant, sãvârsitã asupra sa ori asupra unui membru de familie al acesteia, sã nu sesizeze organele de urmãrire penalã, sã nu dea declaratii, sã îsi retragã declaratiile, sã dea declaratii mincinoase ori sã nu prezinte probe, într-o cauzã penalã, civilã sau în orice altã procedurã judiciarã, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacã actul de intimidare sau corupere constituie prin el însusi o infractiune, se aplicã regulile privind concursul de infractiuni.
(2) Nu constituie infractiune întelegerea patrimonialã dintre infractor si persoana vãtãmatã, intervenitã în cazul infractiunilor pentru care actiunea penalã se pune în miscare la plângere prealabilã sau pentru care intervine împãcarea.
ART. 273
Mãrturia mincinoasã
(1) Fapta martorului care, într-o cauzã penalã, civilã sau în orice altã procedurã în care se ascultã martori, face afirmatii mincinoase ori nu spune tot ce stie în legãturã cu faptele sau împrejurãrile esentiale cu privire la care este întrebat se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã.
(2) Mãrturia mincinoasã sãvârsitã:
a) de un martor cu identitate protejatã ori aflat în Programul de protectie a martorilor;
b) de un investigator sub acoperire;
c) de o persoanã care întocmeste un raport de expertizã ori de un interpret;
d) în legãturã cu o faptã pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viatã ori închisoarea de 10 ani sau mai mare se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Autorul nu se pedepseste dacã îsi retrage mãrturia, în cauzele penale înainte de retinere, arestare sau de punerea în miscare a actiunii penale ori în alte cauze înainte de a se fi pronuntat o hotãrâre sau de a se fi dat o altã solutie, ca urmare a mãrturiei mincinoase.
ART. 274
Rãzbunarea pentru ajutorul dat justitiei
Sãvârsirea unei infractiuni împotriva unei persoane ori a unui membru de familie al acesteia, pe motiv cã a sesizat organele de urmãrire penalã, a dat declaratii ori a prezentat probe într-o cauzã penalã, civilã sau în orice altã procedurã dintre cele prevãzute în art. 273, se sanctioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru acea infractiune, ale cãrei limite speciale se majoreazã cu o treime.
ART. 275
Sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri
(1) Sustragerea, distrugerea, retinerea, ascunderea ori alterarea de mijloace materiale de probã sau de înscrisuri, în scopul de a împiedica aflarea adevãrului într-o procedurã judiciarã, se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã împiedicarea, în orice alt mod, ca un înscris necesar solutionãrii unei cauze, emis de cãtre un organ judiciar sau adresat acestuia, sã ajungã la destinatar.
ART. 276
Presiuni asupra justitiei
Fapta persoanei care, pe durata unei proceduri judiciare în curs, face declaratii publice nereale referitoare la sãvârsirea, de cãtre judecãtor sau de organele de urmãrire penalã, a unei infractiuni sau a unei abateri disciplinare grave legate de instrumentarea respectivei cauze, în scopul de a le influenta sau intimida, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendã.
ART. 277
Compromiterea intereselor justitiei
(1) Divulgarea, fãrã drept, de informatii confidentiale privind data, timpul, locul, modul sau mijloacele prin care urmeazã sã se administreze o probã, de cãtre un magistrat sau un alt functionar public care a luat cunostintã de acestea în virtutea functiei, dacã prin aceasta poate fi îngreunatã sau împiedicatã urmãrirea penalã, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.
(2) Dezvãluirea, fãrã drept, de mijloace de probã sau de înscrisuri oficiale dintr-o cauzã penalã, înainte de a se dispune o solutie de netrimitere în judecatã ori de solutionare definitivã a cauzei, de cãtre un functionar public care a luat cunostintã de acestea în virtutea functiei, se pedepseste cu închisoare de la o lunã la un an sau cu amendã.
(3) Dezvãluirea, fãrã drept, de informatii dintr-o cauzã penalã, de cãtre un martor, expert sau interpret, atunci când aceastã interdictie este impusã de legea de procedurã penalã, se pedepseste cu închisoare de la o lunã la un an sau cu amendã.
(4) Nu constituie infractiune fapta prin care sunt divulgate ori dezvãluite acte sau activitãti vãdit ilegale comise de autoritãti într-o cauzã penalã.
ART. 278
Încãlcarea solemnitãtii sedintei
Întrebuintarea de cuvinte ori gesturi jignitoare sau obscene, de naturã sã perturbe activitatea instantei, de cãtre o persoanã care participã sau asistã la o procedurã care se desfãsoarã în fata instantei, se pedepseste cu închisoare de la o lunã la 3 luni sau cu amendã.
ART. 279
Ultrajul judiciar
(1) Amenintarea, lovirea sau alte violente, vãtãmarea corporalã, lovirile sau vãtãmãrile cauzatoare de moarte ori omorul, sãvârsite împotriva unui judecãtor sau procuror aflat în exercitarea atributiilor de serviciu, se sanctioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru acea infractiune, ale cãrei limite speciale se majoreazã cu jumãtate.
(2) Sãvârsirea unei infractiuni împotriva unui judecãtor sau procuror ori împotriva bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de rãzbunare, în legãturã cu exercitarea atributiilor de serviciu, se sanctioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru acea infractiune, ale cãrei limite speciale se majoreazã cu jumãtate.
(3) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã faptele comise în conditiile alin. (2), dacã privesc un membru de familie al judecãtorului sau al procurorului.
(4) Dispozitiile alin. (1)-(3) se aplicã în mod corespunzãtor si faptelor comise împotriva unui avocat în legãturã cu exercitarea profesiei.
ART. 280
Cercetarea abuzivã
(1) Întrebuintarea de promisiuni, amenintãri sau violente împotriva unei persoane urmãrite sau judecate într-o cauzã penalã, de cãtre un organ de cercetare penalã, un procuror sau un judecãtor, pentru a o determina sã dea ori sã nu dea declaratii, sã dea declaratii mincinoase ori sã îsi retragã declaratiile, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitãrii dreptului de a ocupa o functie publicã.
(2) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã producerea, falsificarea ori ticluirea de probe nereale de cãtre un organ de cercetare penalã, un procuror sau un judecãtor.
ART. 281
Supunerea la rele tratamente
(1) Supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, mãsuri de sigurantã sau educative în alt mod decât cel prevãzut de dispozitiile legale se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani si interzicerea exercitãrii dreptului de a ocupa o functie publicã.
(2) Supunerea la tratamente degradante ori inumane a unei persoane aflate în stare de retinere, detinere ori în executarea unei mãsuri de sigurantã sau educative, privative de libertate, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitãrii dreptului de a ocupa o functie publicã.
ART. 282
Tortura
(1) Fapta functionarului public care îndeplineste o functie ce implicã exercitiul autoritãtii de stat sau a altei persoane care actioneazã la instigarea sau cu consimtãmântul expres ori tacit al acestuia de a provoca unei persoane puternice suferinte fizice ori psihice:
a) în scopul obtinerii de la aceastã persoanã sau de la o tertã persoanã informatii sau declaratii;
b) în scopul pedepsirii ei pentru un act pe care aceasta sau o tertã persoanã l-a comis ori este bãnuitã cã l-a comis;
c) în scopul de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face presiuni asupra unei terte persoane;
d) pe un motiv bazat pe orice formã de discriminare, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) a avut ca urmare o vãtãmare corporalã, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(3) Tortura ce a avut ca urmare moartea victimei se pedepseste cu închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(4) Tentativa la infractiunea prevãzutã în alin. (1) se pedepseste.
(5) Nicio împrejurare exceptionalã, oricare ar fi ea, fie cã este vorba de stare de rãzboi sau de amenintãri cu rãzboiul, de instabilitate politicã internã sau de orice altã stare de exceptie, nu poate fi invocatã pentru a justifica tortura. De asemenea, nu poate fi invocat ordinul superiorului ori al unei autoritãti publice.
(6) Nu constituie torturã durerea sau suferintele ce rezultã exclusiv din sanctiuni legale si care sunt inerente acestor sanctiuni sau sunt ocazionate de ele.
ART. 283
Represiunea nedreaptã
(1) Fapta de a pune în miscare actiunea penalã, de a lua o mãsurã preventivã neprivativã de libertate ori de a trimite în judecatã o persoanã, stiind cã este nevinovatã, se pedepseste cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani si interzicerea exercitãrii dreptului de a ocupa o functie publicã.
(2) Retinerea sau arestarea ori condamnarea unei persoane, stiind cã este nevinovatã, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitãrii dreptului de a ocupa o functie publicã.
ART. 284
Asistenta si reprezentarea neloialã
(1) Fapta avocatului sau a reprezentantului unei persoane care, în întelegere frauduloasã cu o persoanã cu interese contrare în aceeasi cauzã, în cadrul unei proceduri judiciare sau notariale, vatãmã interesele clientului sau ale persoanei reprezentate se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendã.
(2) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã întelegerea frauduloasã dintre avocat sau reprezentantul unei persoane si un tert interesat de solutia ce se va pronunta în cauzã, în scopul vãtãmãrii intereselor clientului sau ale persoanei reprezentate.
(3) Actiunea penalã se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
ART. 285
Evadarea
(1) Evadarea din starea legalã de retinere sau de detinere se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Când evadarea este sãvârsitã prin folosire de violente sau arme, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(3) Se considerã evadare:
a) neprezentarea nejustificatã a persoanei condamnate la locul de detinere, la expirarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate;
b) pãrãsirea, fãrã autorizare, de cãtre persoana condamnatã, a locului de muncã, aflat în exteriorul locului de detinere.
(4) Pedeapsa aplicatã pentru infractiunea de evadare se adaugã la restul rãmas neexecutat din pedeapsã la data evadãrii.
(5) Tentativa la infractiunile prevãzute în alin. (1) si alin. (2) se pedepseste.
ART. 286
Înlesnirea evadãrii
(1) Înlesnirea prin orice mijloace a evadãrii se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Înlesnirea evadãrii:
a) sãvârsitã prin folosire de violente, arme, substante narcotice sau paralizante;
b) a douã sau mai multor persoane în aceeasi împrejurare;
c) unei persoane retinute sau arestate pentru o infractiune sanctionatã de lege cu pedeapsa detentiunii pe viatã ori cu pedeapsa închisorii de 10 ani sau mai mare ori condamnate la o astfel de pedeapsã se sanctioneazã cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(3) Dacã faptele prevãzute în alin. (1) si alin. (2) sunt sãvârsite de o persoanã care avea îndatorirea de a-l pãzi pe cel retinut sau detinut, limitele speciale ale pedepsei se majoreazã cu o treime.
(4) Înlesnirea evadãrii, sãvârsitã din culpã, de cãtre o persoanã care avea îndatorirea de a-l pãzi pe cel care a evadat, se pedepseste cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani.
(5) Tentativa la infractiunile prevãzute în alin. (1)-(3) se pedepseste.
ART. 287
Nerespectarea hotãrârilor judecãtoresti
(1) Nerespectarea unei hotãrâri judecãtoresti sãvârsitã prin:
a) împotrivirea la executare, prin opunerea de rezistentã fatã de organul de executare;
b) refuzul organului de executare de a pune în aplicare o hotãrâre judecãtoreascã, prin care este obligat sã îndeplineascã un anumit act;
c) refuzul de a sprijini organul de executare în punerea în aplicare a hotãrârii, de cãtre persoanele care au aceastã obligatie conform legii;
d) neexecutarea hotãrârii judecãtoresti prin care s-a dispus reintegrarea în muncã a unui salariat;
e) neexecutarea hotãrârii judecãtoresti privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de cãtre partea interesatã;
f) nerespectarea hotãrârilor judecãtoresti privind stabilirea, plata, actualizarea si recalcularea pensiilor;
g) împiedicarea unei persoane de a folosi, în tot sau în parte, un imobil detinut în baza unei hotãrâri judecãtoresti, de cãtre cel cãruia îi este opozabilã hotãrârea, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.
(2) În cazul faptelor prevãzute în lit. d)-g), actiunea penalã se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
ART. 288
Neexecutarea sanctiunilor penale
(1) Sustragerea de la executare ori neexecutarea conform legii a unei pedepse complementare ori accesorii sau a mãsurii de sigurantã prevãzute în art. 108 lit. b) si lit. c), de cãtre persoana fizicã fatã de care s-au dispus aceste sanctiuni, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã, dacã fapta nu constituie o infractiune mai gravã.
(2) Sustragerea de la executarea unei mãsuri educative privative de libertate prin pãrãsirea fãrã drept a centrului educativ sau a centrului de detentie ori prin neprezentarea dupã expirarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendã.
(3) Neexecutarea, de cãtre mandatar sau administrator, a pedepselor complementare aplicate unei persoane juridice dintre cele prevãzute în art. 141 se pedepseste cu amendã.

TITLUL V
Infractiuni de coruptie si de serviciu

CAP. I
Infractiuni de coruptie

ART. 289
Luarea de mitã
(1) Fapta functionarului public care, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptã promisiunea unor astfel de foloase, în legãturã cu îndeplinirea, neîndeplinirea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intrã în îndatoririle sale de serviciu sau în legãturã cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitãrii dreptului de a ocupa o functie publicã sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea cãreia a sãvârsit fapta.
(2) Fapta prevãzutã în alin. (1), sãvârsitã de una dintre persoanele prevãzute în art. 175 alin. (2), constituie infractiune numai când este comisã în legãturã cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legãturã cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscãrii, iar când acestea nu se mai gãsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
ART. 290
Darea de mitã
(1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în conditiile arãtate în art. 289, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Fapta prevãzutã în alin. (1) nu constituie infractiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de cãtre cel care a luat mita.
(3) Mituitorul nu se pedepseste dacã denuntã fapta mai înainte ca organul de urmãrire penalã sã fi fost sesizat cu privire la aceasta.
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care le-a dat, dacã acestea au fost date în cazul prevãzut în alin. (2) sau date dupã denuntul prevãzut în alin. (3).
(5) Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscãrii, iar când acestea nu se mai gãsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
ART. 291
Traficul de influentã
(1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, sãvârsitã de cãtre o persoanã care are influentã sau lasã sã se creadã cã are influentã asupra unui functionar public si care promite cã îl va determina pe acesta sã îndeplineascã, sã nu îndeplineascã, sã urgenteze ori sã întârzie îndeplinirea unui act ce intrã în îndatoririle sale de serviciu sau sã îndeplineascã un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscãrii, iar când acestea nu se mai gãsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
ART. 292
Cumpãrarea de influentã
(1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influentã sau lasã sã se creadã cã are influentã asupra unui functionar public, pentru a-l determina pe acesta sã îndeplineascã, sã nu îndeplineascã, sã urgenteze ori sã întârzie îndeplinirea unui act ce intrã în îndatoririle sale de serviciu sau sã îndeplineascã un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) Fãptuitorul nu se pedepseste dacã denuntã fapta mai înainte ca organul de urmãrire penalã sã fi fost sesizat cu privire la aceasta.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dacã au fost date dupã denuntul prevãzut în alin. (2).
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscãrii, iar dacã acestea nu se mai gãsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
ART. 293
Fapte sãvârsite de cãtre membrii instantelor de arbitraj sau în legãturã cu acestia
Dispozitiile art. 289 si art. 290 se aplicã în mod corespunzãtor si persoanelor care, pe baza unui acord de arbitraj, sunt chemate sã pronunte o hotãrâre cu privire la un litigiu ce le este dat spre solutionare de cãtre pãrtile la acest acord, indiferent dacã procedura arbitralã se desfãsoarã în baza legii române ori în baza unei alte legi.
ART. 294
Fapte sãvârsite de cãtre functionari strãini sau în legãturã cu acestia
Prevederile prezentului capitol se aplicã în privinta urmãtoarelor persoane, dacã, prin tratatele internationale la care România este parte, nu se dispune altfel:
a) functionarilor sau persoanelor care îsi desfãsoarã activitatea pe baza unui contract de muncã ori altor persoane care exercitã atributii similare în cadrul unei organizatii publice internationale la care România este parte;
b) membrilor adunãrilor parlamentare ale organizatiilor internationale la care România este parte;
c) functionarilor sau persoanelor care îsi desfãsoarã activitatea pe baza unui contract de muncã ori altor persoane care exercitã atributii similare, în cadrul Comunitãtilor Europene;
d) persoanelor care exercitã functii juridice în cadrul instantelor internationale a cãror competentã este acceptatã de România, precum si functionarilor de la grefele acestor instante;
e) functionarilor unui stat strãin;
f) membrilor adunãrilor parlamentare sau administrative ale unui stat strãin.

CAP. II
Infractiuni de serviciu

ART. 295
Delapidarea
(1) Însusirea, folosirea sau traficarea de cãtre un functionar public, în interesul sãu ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneazã sau le administreazã se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitãrii dreptului de a ocupa o functie publicã.
(2) Tentativa se pedepseste.
ART. 296
Purtarea abuzivã
(1) Întrebuintarea de expresii jignitoare fatã de o persoanã de cãtre cel aflat în exercitarea atributiilor de serviciu se pedepseste cu închisoare de la o lunã la 6 luni sau cu amendã.
(2) Amenintarea ori lovirea sau alte violente sãvârsite în conditiile alin. (1) se sanctioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru acea infractiune, ale cãrei limite speciale se majoreazã cu o treime.
ART. 297
Abuzul în serviciu
(1) Fapta functionarului public care, în exercitarea atributiilor de serviciu, nu îndeplineste un act sau îl îndeplineste în mod defectuos si prin aceasta cauzeazã o pagubã ori o vãtãmare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitãrii dreptului de a ocupa o functie publicã.
(2) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã si fapta functionarului public care, în exercitarea atributiilor de serviciu, îngrãdeste exercitarea unui drept al unei persoane ori creeazã pentru aceasta o situatie de inferioritate pe temei de rasã, nationalitate, origine etnicã, limbã, religie, sex, orientare sexualã, apartenentã politicã, avere, vârstã, dizabilitate, boalã cronicã necontagioasã sau infectie HIV/SIDA.
ART. 298
Neglijenta în serviciu
Încãlcarea din culpã de cãtre un functionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasã, dacã prin aceasta se cauzeazã o pagubã ori o vãtãmare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendã.
ART. 299
Folosirea abuzivã a functiei în scop sexual
(1) Fapta functionarului public care, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, a urgenta ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, pretinde ori obtine favoruri de naturã sexualã de la o persoanã interesatã direct sau indirect de efectele acelui act de serviciu se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani si interzicerea exercitãrii dreptului de a ocupa o functie publicã sau de a exercita profesia ori activitatea în executarea cãreia a sãvârsit fapta.
(2) Pretinderea sau obtinerea de favoruri de naturã sexualã de cãtre un functionar public care se prevaleazã sau profitã de o situatie de autoritate ori de superioritate asupra victimei, ce decurge din functia detinutã, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã si interzicerea exercitãrii dreptului de a ocupa o functie publicã sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea cãreia a sãvârsit fapta.
ART. 300
Uzurparea functiei
Fapta functionarului public care, în timpul serviciului, îndeplineste un act ce nu intrã în atributiile sale, dacã prin aceasta s-a produs una dintre urmãrile prevãzute în art. 297, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendã.
ART. 301
Conflictul de interese
(1) Fapta functionarului public care, în exercitarea atributiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obtinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru sotul sãu, pentru o rudã ori pentru un afin pânã la gradul II inclusiv sau pentru o altã persoanã cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncã în ultimii 5 ani sau din partea cãreia a beneficiat ori beneficiazã de foloase de orice naturã, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitãrii dreptului de a ocupa o functie publicã.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplicã în cazul emiterii, aprobãrii sau adoptãrii actelor normative.
ART. 302
Violarea secretului corespondentei
(1) Deschiderea, sustragerea, distrugerea sau retinerea, fãrã drept, a unei corespondente adresate altuia, precum si divulgarea fãrã drept a continutului unei asemenea corespondente, chiar atunci când aceasta a fost trimisã deschisã ori a fost deschisã din gresealã, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendã.
(2) Interceptarea, fãrã drept, a unei convorbiri sau a unei comunicãri efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicatii se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã.
(3) Dacã faptele prevãzute în alin. (1) si alin. (2) au fost sãvârsite de un functionar public care are obligatia legalã de a respecta secretul profesional si confidentialitatea informatiilor la care are acces, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea unor drepturi.
(4) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, cãtre o altã persoanã sau cãtre public, fãrã drept, a continutului unei convorbiri sau comunicãri interceptate, chiar în cazul în care fãptuitorul a luat cunostintã de aceasta din gresealã sau din întâmplare, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.
(5) Nu constituie infractiune fapta sãvârsitã:
a) dacã fãptuitorul surprinde sãvârsirea unei infractiuni sau contribuie la dovedirea sãvârsirii unei infractiuni;
b) dacã surprinde fapte de interes public, care au semnificatie pentru viata comunitãtii si a cãror divulgare prezintã avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vãtãmate.
(6) Actiunea penalã se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
ART. 303
Divulgarea informatiilor secrete de stat
(1) Divulgarea, fãrã drept, a unor informatii secrete de stat, de cãtre cel care le cunoaste datoritã atributiilor de serviciu, dacã prin aceasta sunt afectate interesele unei persoane juridice dintre cele prevãzute în art. 176, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) Detinerea, fãrã drept, în afara îndatoririlor de serviciu, a unui document ce contine informatii secrete de stat, dacã poate afecta activitatea uneia dintre persoanele juridice prevãzute în art. 176, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.
(3) Persoana care detine un document ce contine informatii secrete de stat, care poate afecta activitatea uneia dintre persoanele juridice prevãzute în art. 176, nu se pedepseste dacã predã de îndatã documentul la organul sau institutia emitentã.
ART. 304
Divulgarea informatiilor secrete de serviciu sau nepublice
(1) Divulgarea, fãrã drept, a unor informatii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicitãtii, de cãtre cel care le cunoaste datoritã atributiilor de serviciu, dacã prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendã.
(2) Divulgarea, fãrã drept, a unor informatii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicitãtii, de cãtre cel care ia cunostintã de acestea, se pedepseste cu închisoare de la o lunã la un an sau cu amendã.
(3) Dacã, urmare a faptei prevãzute în alin. (1) si alin. (2), s-a sãvârsit o infractiune împotriva investigatorului sub acoperire, a martorului protejat sau a persoanei incluse în Programul de protectie a martorilor, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar dacã s-a comis cu intentie o infractiune contra vietii, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani.
ART. 305
Neglijenta în pãstrarea informatiilor
(1) Neglijenta care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce contine informatii secrete de stat, precum si neglijenta care a prilejuit altei persoane aflarea unei asemenea informatii se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendã.
(2) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã faptele prevãzute în art. 303 alin. (1) si art. 304, dacã au fost sãvârsite din culpã.
ART. 306
Obtinerea ilegalã de fonduri
(1) Folosirea ori prezentarea de documente sau date false, inexacte ori incomplete, pentru primirea aprobãrilor sau garantiilor necesare acordãrii finantãrilor obtinute sau garantate din fonduri publice, dacã are ca rezultat obtinerea pe nedrept a acestor fonduri, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Tentativa se pedepseste.
ART. 307
Deturnarea de fonduri
(1) Schimbarea destinatiei fondurilor bãnesti ori a resurselor materiale alocate unei autoritãti publice sau institutii publice, fãrã respectarea prevederilor legale, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã si schimbarea, fãrã respectarea prevederilor legale, a destinatiei fondurilor provenite din finantãrile obtinute sau garantate din fonduri publice.
(3) Tentativa se pedepseste.
ART. 308
Infractiuni de coruptie si de serviciu comise de alte persoane
(1) Dispozitiile art. 289-292 si ale art. 297-301 privitoare la functionarii publici se aplicã în mod corespunzãtor si faptelor sãvârsite de cãtre sau în legãturã cu persoanele care exercitã, permanent sau temporar, cu sau fãrã o remuneratie, o însãrcinare de orice naturã în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevãzute în art. 175 alin. (2) sau în cadrul oricãrei persoane juridice.
(2) În acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.
ART. 309
Faptele care au produs consecinte deosebit de grave
Dacã faptele prevãzute în art. 295, art. 297, art. 298, art. 300, art. 303, art. 304, art. 306 sau art. 307 au produs consecinte deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei prevãzute de lege se majoreazã cu jumãtate.

TITLUL VI
Infractiuni de fals

CAP. I
Falsificarea de monede, timbre sau de alte valori

ART. 310
Falsificarea de monede
(1) Falsificarea de monedã cu valoare circulatorie se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã falsificarea unei monede, emise de cãtre autoritãtile competente, înainte de punerea oficialã în circulatie a acesteia.
(3) Tentativa se pedepseste.
ART. 311
Falsificarea de titluri de credit sau instrumente de platã
(1) Falsificarea de titluri de credit, titluri sau instrumente pentru efectuarea plãtilor sau a oricãror altor titluri ori valori asemãnãtoare se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) priveste un instrument de platã electronicã, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(3) Tentativa se pedepseste.
ART. 312
Falsificarea de timbre sau efecte postale
(1) Falsificarea de timbre de orice fel, mãrci postale, plicuri postale, cãrti postale sau cupoane rãspuns international se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã.
(2) Tentativa se pedepseste.
ART. 313
Punerea în circulatie de valori falsificate
(1) Punerea în circulatie a valorilor falsificate prevãzute în art. 310-312, precum si primirea, detinerea sau transmiterea acestora, în vederea punerii lor în circulatie, se sanctioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru infractiunea de falsificare prin care au fost produse.
(2) Punerea în circulatie a valorilor falsificate prevãzute în art. 310-312, sãvârsitã de cãtre autor sau un participant la infractiunea de falsificare, se sanctioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru infractiunea de falsificare prin care au fost produse.
(3) Repunerea în circulatie a uneia dintre valorile prevãzute în art. 310-312, de cãtre o persoanã care a constatat, ulterior intrãrii în posesia acesteia, cã este falsificatã, se sanctioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru infractiunea de falsificare prin care au fost produse, ale cãrei limite speciale se reduc la jumãtate.
(4) Tentativa se pedepseste.
ART. 314
Detinerea de instrumente în vederea falsificãrii de valori
(1) Fabricarea, primirea, detinerea sau transmiterea de instrumente sau materiale cu scopul de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor prevãzute în art. 310, art. 311 alin. (1) si art. 312 se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Fabricarea, primirea, detinerea sau transmiterea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de platã electronicã, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Nu se pedepseste persoana care, dupã comiterea vreuneia dintre faptele prevãzute în alin. (1) sau alin. (2), înainte de descoperirea acestora si înainte de a se fi trecut la sãvârsirea faptei de falsificare, predã instrumentele sau materialele detinute autoritãtilor judiciare ori încunostinteazã aceste autoritãti despre existenta lor.
ART. 315
Emiterea frauduloasã de monedã
(1) Confectionarea de monedã autenticã prin folosirea de instalatii sau materiale destinate acestui scop, cu încãlcarea conditiilor stabilite de autoritãtile competente sau fãrã acordul acestora, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã punerea în circulatie a monedei confectionate în conditiile alin. (1), precum si primirea, detinerea sau transmiterea acesteia, în vederea punerii ei în circulatie.
ART. 316
Falsificarea de valori strãine
Dispozitiile cuprinse în prezentul capitol se aplicã si în cazul când infractiunea priveste monede, timbre, titluri de valoare ori instrumente de platã emise în strãinãtate.

CAP. II
Falsificarea instrumentelor de autentificare sau de marcare

ART. 317
Falsificarea de instrumente oficiale
(1) Falsificarea unui sigiliu, a unei stampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc persoanele prevãzute în art. 176 sau persoanele fizice mentionate în art. 175 alin. (2) se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã.
(2) Falsificarea unui sigiliu, a unei stampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc alte persoane decât cele prevãzute în alin. (1) se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendã.
(3) Tentativa se pedepseste.
ART. 318
Folosirea instrumentelor false
Folosirea instrumentelor false prevãzute în art. 317 se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendã.
ART. 319
Falsificarea de instrumente de autentificare strãine
Dispozitiile cuprinse în prezentul capitol se aplicã si atunci când fapta priveste instrumente de autentificare sau de marcare folosite de autoritãtile unui stat strãin.

CAP. III
Falsuri în înscrisuri

ART. 320
Falsul material în înscrisuri oficiale
(1) Falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de naturã sã producã consecinte juridice, se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Falsul prevãzut în alin. (1), sãvârsit de un functionar public în exercitiul atributiilor de serviciu, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(3) Sunt asimilate înscrisurilor oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producãtoare de consecinte juridice.
(4) Tentativa se pedepseste.
ART. 321
Falsul intelectual
(1) Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de cãtre un functionar public aflat în exercitarea atributiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurãri necorespunzãtoare adevãrului ori prin omisiunea cu stiintã de a insera unele date sau împrejurãri, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Tentativa se pedepseste.
ART. 322
Falsul în înscrisuri sub semnãturã privatã
(1) Falsificarea unui înscris sub semnãturã privatã prin vreunul dintre modurile prevãzute în art. 320 sau art. 321, dacã fãptuitorul foloseste înscrisul falsificat ori îl încredinteazã altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinte juridice, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã.
(2) Tentativa se pedepseste.
ART. 323
Uzul de fals
Folosirea unui înscris oficial ori sub semnãturã privatã, cunoscând cã este fals, în vederea producerii unei consecinte juridice, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendã, când înscrisul este oficial, si cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã, când înscrisul este sub semnãturã privatã.
ART. 324
Falsificarea unei înregistrãri tehnice
(1) Falsificarea unei înregistrãri tehnice prin contrafacere, alterare ori prin determinarea atestãrii unor împrejurãri necorespunzãtoare adevãrului sau omisiunea înregistrãrii unor date sau împrejurãri, dacã a fost urmatã de folosirea de cãtre fãptuitor a înregistrãrii ori de încredintarea acesteia unei alte persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinte juridice, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã.
(2) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã folosirea unei înregistrãri tehnice falsificate în vederea producerii unei consecinte juridice.
(3) Prin înregistrare tehnicã, în sensul prezentului articol, se întelege atestarea unei valori, greutãti, mãsuri ori a desfãsurãrii unui eveniment, realizatã, în tot sau în parte, în mod automat, prin intermediul unui dispozitiv tehnic omologat si care este destinatã a proba un anumit fapt, în vederea producerii de consecinte juridice.
ART. 325
Falsul informatic
Fapta de a introduce, modifica sau sterge, fãrã drept, date informatice ori de a restrictiona, fãrã drept, accesul la aceste date, rezultând date necorespunzãtoare adevãrului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecinte juridice, constituie infractiune si se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
ART. 326
Falsul în declaratii
Declararea necorespunzãtoare a adevãrului, fãcutã unei persoane dintre cele prevãzute în art. 175 sau unei unitãti în care aceasta îsi desfãsoarã activitatea în vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurãrilor, declaratia fãcutã serveste la producerea acelei consecinte, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.
ART. 327
Falsul privind identitatea
(1) Prezentarea sub o identitate falsã ori atribuirea unei asemenea identitãti altei persoane, fãcutã unei persoane dintre cele prevãzute în art. 175 sau transmisã unei unitãti în care aceasta îsi desfãsoarã activitatea prin folosirea frauduloasã a unui act ce serveste la identificare, legitimare ori la dovedirea stãrii civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau a mentine în eroare un functionar public, în vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Când prezentarea s-a fãcut prin întrebuintarea identitãtii reale a unei persoane, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Încredintarea unui act ce serveste la identificare, legitimare ori la dovedirea stãrii civile spre a fi folosit fãrã drept se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.
ART. 328
Infractiuni de fals comise în legãturã cu autoritatea unui stat strãin
Dispozitiile cuprinse în prezentul capitol se aplicã si atunci când fapta priveste acte emise de o autoritate competentã a unui stat strãin sau de o organizatie internationalã instituitã printr-un tratat la care România este parte sau declaratii ori o identitate asumate în fata acesteia.

TITLUL VII
Infractiuni contra sigurantei publice

CAP. I
Infractiuni contra sigurantei circulatiei pe cãile ferate

ART. 329
Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasã
(1) Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasã de cãtre angajatii care gestioneazã infrastructura feroviarã ori ai operatorilor de transport, interventie sau manevrã, dacã prin aceasta se pune în pericol siguranta circulatiei mijloacelor de transport, interventie sau manevrã pe calea feratã, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Dacã fapta a avut ca urmare un accident de cale feratã, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
ART. 330
Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasã din culpã
(1) Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasã, din culpã, de cãtre angajatii care gestioneazã infrastructura feroviarã ori ai operatorilor de transport, interventie sau manevrã, dacã prin aceasta se pune în pericol siguranta mijloacelor de transport, interventie sau manevrã pe calea feratã, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendã.
(2) Când fapta a avut ca urmare un accident de cale feratã, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
ART. 331
Pãrãsirea postului si prezenta la serviciu sub influenta alcoolului sau a altor substante
(1) Pãrãsirea postului, în orice mod si sub orice formã, de angajatii cu atributii privind siguranta circulatiei mijloacelor de transport, interventie sau manevrã pe calea feratã, dacã prin aceasta se pune în pericol siguranta circulatiei acestor mijloace, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã îndeplinirea îndatoririlor de serviciu de cãtre un angajat având atributii privind siguranta circulatiei mijloacelor de transport, interventie sau manevrã pe calea feratã, care are o îmbibatie alcoolicã de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori se aflã sub influenta unor substante psihoactive.
(3) Când faptele prevãzute în alin. (1) si alin. (2) au avut ca urmare un accident de cale feratã, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.
ART. 332
Distrugerea sau semnalizarea falsã
(1) Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuintare a liniei de cale feratã, a materialului rulant, a instalatiilor de cale feratã ori a celor de comunicatii feroviare, precum si a oricãror altor bunuri sau dotãri aferente infrastructurii feroviare ori asezarea de obstacole pe linia feratã, dacã prin aceasta se pune în pericol siguranta mijloacelor de transport, manevrã sau interventie pe calea feratã, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã sãvârsirea de acte de semnalizare falsã sau sãvârsirea oricãror acte care pot induce în eroare personalul care asigurã circulatia mijloacelor de transport, manevrã sau interventie pe calea feratã în timpul executãrii serviciului, dacã prin aceste fapte se creeazã un pericol de accident de cale feratã.
(3) Dacã faptele prevãzute în alin. (1) si alin. (2) au avut ca urmare un accident de cale feratã, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(4) Când faptele prevãzute în alin. (1)-(3) sunt sãvârsite din culpã, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumãtate.
(5) Tentativa la infractiunile prevãzute în alin. (1) si alin. (2) se pedepseste.
ART. 333
Accidentul de cale feratã
Accidentul de cale feratã constã în distrugerea sau degradarea adusã mijloacelor de transport, materialului rulant sau instalatiilor de cale feratã în cursul circulatiei sau manevrei mijloacelor de transport, manevrã, întretinere sau interventie pe calea feratã.

CAP. II
Infractiuni contra sigurantei circulatiei pe drumurile publice

ART. 334
Punerea în circulatie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat
(1) Punerea în circulatie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai neînmatriculat sau neînregistrat, potrivit legii, se pedepseste cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendã.
(2) Punerea în circulatie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai cu numãr fals de înmatriculare sau înregistrare se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendã.
(3) Tractarea unei remorci neînmatriculate sau neînregistrate ori cu numãr fals de înmatriculare sau înregistrare se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.
(4) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tractarea unei remorci ale cãrei plãcute cu numãrul de înmatriculare sau de înregistrare au fost retrase sau a unui vehicul înmatriculat în alt stat, care nu are drept de circulatie în România, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendã.
ART. 335
Conducerea unui vehicul fãrã permis de conducere
(1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de cãtre o persoanã care nu posedã permis de conducere se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere de cãtre o persoanã al cãrei permis de conducere este necorespunzãtor categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cãrei permis i-a fost retras sau anulat ori cãreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendatã sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã.
(3) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã si persoana care încredinteazã un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care stie cã se aflã în una dintre situatiile prevãzute în alin. (1) sau alin. (2) sau sub influenta alcoolului ori a unor substante psihoactive.
ART. 336
Conducerea unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante
(1) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere de cãtre o persoanã care, la momentul prelevãrii mostrelor biologice, are o îmbibatie alcoolicã de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendã.
(2) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã si persoana, aflatã sub influenta unor substante psihoactive, care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere.
(3) Dacã persoana aflatã în una dintre situatiile prevãzute în alin. (1) si alin. (2) efectueazã transport public de persoane, transport de substante sau produse periculoase ori se aflã în procesul de instruire practicã a unor persoane pentru obtinerea permisului de conducere sau în timpul desfãsurãrii probelor practice ale examenului pentru obtinerea permisului de conducere, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
ART. 337
Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice
Refuzul ori sustragerea conducãtorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autoritãtii competente, aflat în timpul desfãsurãrii probelor practice ale examenului pentru obtinerea permisului de conducere, de a se supune prelevãrii de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezentei unor substante psihoactive se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
ART. 338
Pãrãsirea locului accidentului ori modificarea sau stergerea urmelor acestuia
(1) Pãrãsirea locului accidentului, fãrã încuviintarea politiei sau a procurorului care efectueazã cercetarea locului faptei, de cãtre conducãtorul vehiculului sau de cãtre instructorul auto, aflat în procesul de instruire, ori de cãtre examinatorul autoritãtii competente, aflat în timpul desfãsurãrii probelor practice ale examenului pentru obtinerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulatie, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã si fapta oricãrei persoane de a modifica starea locului sau de a sterge urmele accidentului de circulatie din care a rezultat uciderea sau vãtãmarea integritãtii corporale ori a sãnãtãtii uneia sau mai multor persoane, fãrã acordul echipei de cercetare la fata locului.
(3) Nu constituie infractiune pãrãsirea locului accidentului când:
a) în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale;
b) conducãtorul vehiculului, în lipsa altor mijloace de transport, transportã el însusi persoanele rãnite la cea mai apropiatã unitate sanitarã în mãsurã sã acorde asistentã medicalã necesarã si la care a declarat datele personale de identitate si numãrul de înmatriculare sau înregistrare a vehiculului condus, consemnate într-un registru special, dacã se înapoiazã imediat la locul accidentului;
c) conducãtorul autovehiculului cu regim de circulatie prioritarã anuntã de îndatã politia, iar dupã terminarea misiunii se prezintã la sediul unitãtii de politie pe a cãrei razã de competentã s-a produs accidentul, în vederea întocmirii documentelor de constatare;
d) victima pãrãseste locul faptei, iar conducãtorul de vehicul anuntã imediat evenimentul la cea mai apropiatã unitate de politie.
ART. 339
Împiedicarea sau îngreunarea circulatiei pe drumurile publice
(1) Instalarea de mijloace de semnalizare rutierã sau modificarea pozitiilor acestora, fãrã autorizatie eliberatã de autoritãtile competente, de naturã sã inducã în eroare participantii la trafic ori sã îngreuneze circulatia pe drumul public se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.
(2) Participarea în calitate de conducãtor de vehicul la întreceri neautorizate pe drumurile publice se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendã.
(3) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã asezarea de obstacole care îngreuneazã sau împiedicã circulatia pe drumul public, dacã se pune în pericol siguranta circulatiei ori se aduce atingere dreptului la libera circulatie a celorlalti participanti la trafic.
(4) Lãsarea fãrã supraveghere pe partea carosabilã a drumului public a unui vehicul care transportã produse sau substante periculoase se pedepseste cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendã.
ART. 340
Nerespectarea atributiilor privind verificarea tehnicã ori efectuarea reparatiilor
(1) Îndeplinirea defectuoasã sau neîndeplinirea atributiilor de verificare tehnicã ori inspectie tehnicã periodicã a autovehiculelor, remorcilor sau tramvaielor ori a celor referitoare la efectuarea unor reparatii sau interventii tehnice de cãtre persoanele care au asemenea atributii, dacã din cauza stãrii tehnice a vehiculului s-a pus în pericol siguranta circulatiei pe drumurile publice, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.
(2) Dacã, urmare a faptei prevãzute în alin. (1), s-a produs un accident de circulatie care a avut ca urmare vãtãmarea integritãtii corporale sau a sãnãtãtii uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani, iar dacã s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) Dacã faptele prevãzute în alin. (1) si alin. (2) au fost sãvârsite din culpã, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.
(4) Repararea autovehiculelor, remorcilor, tramvaielor sau mopedelor având urme de accident, fãrã a fi îndeplinite conditiile prevãzute de lege, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.
ART. 341
Efectuarea de lucrãri neautorizate în zona drumului public
(1) Efectuarea unor lucrãri de construire, modificare, modernizare sau reabilitare a drumului public ori de amenajare a accesului rutier la drumul public, fãrã autorizatie de constructie eliberatã în conditiile legii ori cu încãlcarea conditiilor stabilite în autorizatie, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã.
(2) Amplasarea unor constructii, panouri sau reclame publicitare în zona drumului, fãrã autorizatie de constructie eliberatã în conditiile legii ori cu încãlcarea conditiilor stabilite în autorizatie, dacã prin aceasta se creeazã un pericol pentru siguranta circulatiei, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendã.
(3) Persoana autorizatã de administratorul cãii ferate care nu ia mãsurile corespunzãtoare pentru semnalizarea trecerilor la nivel cu calea feratã se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.
(4) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (3) se sanctioneazã si persoana autorizatã de cãtre administratorul unui drum public sau executantul unei lucrãri pe partea carosabilã, care nu ia mãsurile corespunzãtoare pentru semnalizarea obstacolelor sau a lucrãrilor pe drumurile publice, dacã prin aceasta s-a produs un accident de circulatie.

CAP. III
Nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare si al materiilor explozive

ART. 342
Nerespectarea regimului armelor si al munitiilor
(1) Detinerea, portul, confectionarea, precum si orice operatiune privind circulatia armelor letale, a munitiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau functionarea atelierelor de reparare a armelor letale, fãrã drept, se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Detinerea sau portul fãrã drept de arme neletale din categoria celor supuse autorizãrii se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendã.
(3) Sustragerea armelor sau munitiilor prevãzute în alin. (1) si alin. (2) se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(4) Portul armelor prevãzute în alin. (1) si alin. (2), fãrã drept, în sediul autoritãtilor publice, institutiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori în spatiile rezervate desfãsurãrii procesului electoral, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea unor drepturi.
(5) Dacã faptele prevãzute în alin. (1) si alin. (3) au ca obiect arme interzise sau munitii, mecanisme ori dispozitive ale acestora, limitele speciale ale pedepsei se majoreazã cu o treime.
ART. 343
Uzul de armã fãrã drept
(1) Uzul de armã letalã sau interzisã, fãrã drept, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 3 ani.
(2) Uzul de armã neletalã din categoria celor supuse autorizãrii, fãrã drept, se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani.
ART. 344
Stergerea sau modificarea marcajelor de pe arme letale
Stergerea sau modificarea, fãrã drept, a marcajelor de pe arme letale se pedepseste cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendã.
ART. 345
Nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive
(1) Primirea, detinerea, folosirea, cedarea, modificarea, înstrãinarea, dispersarea, expunerea, transportul sau deturnarea materialelor nucleare ori a altor materii radioactive, precum si orice operatie privind circulatia acestora, fãrã drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) Sustragerea materialelor nucleare sau a altor materii radioactive se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(3) Dacã faptele prevãzute în alin. (1) si alin. (2) au pus în pericol alte persoane sau bunuri, au produs vãtãmarea corporalã a uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(4) În cazul în care faptele prevãzute în alin. (1) si alin. (2) au avut ca urmare moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
ART. 346
Nerespectarea regimului materiilor explozive
(1) Producerea, experimentarea, prelucrarea, detinerea, transportul ori folosirea materiilor explozive sau orice alte operatiuni privind circulatia acestora, fãrã drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Sustragerea materiilor explozive se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(3) Când faptele prevãzute în alin. (1) si alin. (2) privesc o cantitate mai mare de 1 kg echivalent trotil sau când cantitatea explozivã este însotitã de materiale de initiere, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(4) În cazul în care faptele prevãzute în alin. (1)-(3) au avut ca urmare moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
ART. 347
Sanctionarea tentativei
Tentativa la infractiunile prevãzute în art. 342 alin. (1) si alin. (3), art. 345 alin. (1) si alin. (2), precum si în art. 346 alin. (1) si alin. (2) se pedepseste.

CAP. IV
Infractiuni privitoare la regimul stabilit pentru alte activitãti reglementate de lege

ART. 348
Exercitarea fãrã drept a unei profesii sau activitãti
Exercitarea, fãrã drept, a unei profesii sau activitãti pentru care legea cere autorizatie ori exercitarea acestora în alte conditii decât cele legale, dacã legea specialã prevede cã sãvârsirea unor astfel de fapte se sanctioneazã potrivit legii penale, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendã.
ART. 349
Neluarea mãsurilor legale de securitate si sãnãtate în muncã
(1) Neluarea vreuneia dintre mãsurile legale de securitate si sãnãtate în muncã de cãtre persoana care avea îndatorirea de a lua aceste mãsuri, dacã se creeazã un pericol iminent de producere a unui accident de muncã sau de îmbolnãvire profesionalã, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã.
(2) Fapta prevãzutã în alin. (1) sãvârsitã din culpã se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendã.
ART. 350
Nerespectarea mãsurilor legale de securitate si sãnãtate în muncã
(1) Nerespectarea de cãtre orice persoanã a obligatiilor si a mãsurilor stabilite cu privire la securitatea si sãnãtatea în muncã, dacã prin aceasta se creeazã un pericol iminent de producere a unui accident de muncã sau de îmbolnãvire profesionalã, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã.
(2) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã repunerea în functiune a instalatiilor, masinilor si utilajelor, anterior eliminãrii tuturor deficientelor pentru care s-a luat mãsura opririi lor.
(3) Faptele prevãzute în alin. (1) si alin. (2) sãvârsite din culpã se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendã.
ART. 351
Camãta
Darea de bani cu dobândã, ca îndeletnicire, de cãtre o persoanã neautorizatã, se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

CAP. V
Infractiuni contra sãnãtãtii publice

ART. 352
Zãdãrnicirea combaterii bolilor
(1) Nerespectarea mãsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase, dacã a avut ca urmare rãspândirea unei asemenea boli, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendã.
(2) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) este sãvârsitã din culpã, pedeapsa este închisoarea de la o lunã la 6 luni sau amenda.
ART. 353
Contaminarea venericã
(1) Transmiterea unei boli venerice, prin raport sexual sau alte acte sexuale, de cãtre o persoanã care stie cã suferã de o astfel de boalã, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã.
(2) Instanta de judecatã va dispune mãsura de sigurantã a obligãrii la tratament medical.
ART. 354
Transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit
(1) Transmiterea, prin orice mijloace, a sindromului imunodeficitar dobândit – SIDA – de cãtre o persoanã care stie cã suferã de aceastã boalã se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
(2) Transmiterea, prin orice mijloace, a sindromului imunodeficitar dobândit – SIDA – de cãtre o altã persoanã decât cea prevãzutã în alin. (1) se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 12 ani.
(3) Dacã prin faptele prevãzute în alin. (1) si alin. (2) s-a produs moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.
(4) Când fapta prevãzutã în alin. (2) a fost sãvârsitã din culpã, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar dacã a cauzat moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
(5) Tentativa la infractiunile prevãzute în alin. (1) si alin. (2) se pedepseste.
ART. 355
Rãspândirea bolilor la animale sau plante
(1) Nerespectarea mãsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase la animale sau plante ori a dãunãtorilor, dacã a avut ca urmare rãspândirea unei asemenea boli ori a dãunãtorilor, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendã.
(2) Dacã fapta este sãvârsitã din culpã, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumãtate.
ART. 356
Infectarea apei
(1) Infectarea prin orice mijloace a surselor sau retelelor de apã, dacã apa devine dãunãtoare sãnãtãtii oamenilor, animalelor sau plantelor, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã.
(2) Tentativa se pedepseste.
ART. 357
Falsificarea sau substituirea de alimente ori alte produse
(1) Prepararea, oferirea sau expunerea spre vânzare de alimente, bãuturi ori alte produse falsificate sau substituite, dacã sunt vãtãmãtoare sãnãtãtii, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendã si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) Prepararea, oferirea sau expunerea spre vânzare de medicamente contrafãcute sau substituite care sunt vãtãmãtoare sãnãtãtii se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
ART. 358
Comercializarea de produse alterate
(1) Vânzarea de alimente, bãuturi sau alte produse cunoscând cã sunt alterate ori cu perioada de valabilitate depãsitã, dacã sunt vãtãmãtoare sãnãtãtii, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã punerea în consum de carne sau produse din carne, provenite din tãieri de animale sustrase controlului veterinar, dacã sunt vãtãmãtoare sãnãtãtii.
(3) Vânzarea de medicamente cunoscând cã sunt contrafãcute, alterate ori cu perioada de valabilitate depãsitã, dacã sunt vãtãmãtoare sãnãtãtii ori si-au pierdut în tot sau în parte eficienta terapeuticã, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
ART. 359
Traficul de produse sau substante toxice
(1) Producerea, detinerea, precum si orice operatiune privind circulatia produselor ori substantelor toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care contin astfel de substante ori experimentarea produselor sau substantelor toxice, fãrã drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) Tentativa se pedepseste.

CAP. VI
Infractiuni contra sigurantei si integritãtii sistemelor si datelor informatice

ART. 360
Accesul ilegal la un sistem informatic
(1) Accesul, fãrã drept, la un sistem informatic se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendã.
(2) Fapta prevãzutã în alin. (1), sãvârsitã în scopul obtinerii de date informatice, se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
(3) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) a fost sãvârsitã cu privire la un sistem informatic la care, prin intermediul unor proceduri, dispozitive sau programe specializate, accesul este restrictionat sau interzis pentru anumite categorii de utilizatori, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
ART. 361
Interceptarea ilegalã a unei transmisii de date informatice
(1) Interceptarea, fãrã drept, a unei transmisii de date informatice care nu este publicã si care este destinatã unui sistem informatic, provine dintr-un asemenea sistem sau se efectueazã în cadrul unui sistem informatic se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã si interceptarea, fãrã drept, a unei emisii electromagnetice provenite dintr-un sistem informatic, ce contine date informatice care nu sunt publice.
ART. 362
Alterarea integritãtii datelor informatice
Fapta de a modifica, sterge sau deteriora date informatice ori de a restrictiona accesul la aceste date, fãrã drept, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
ART. 363
Perturbarea functionãrii sistemelor informatice
Fapta de a perturba grav, fãrã drept, functionarea unui sistem informatic, prin introducerea, transmiterea, modificarea, stergerea sau deteriorarea datelor informatice sau prin restrictionarea accesului la date informatice, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
ART. 364
Transferul neautorizat de date informatice
Transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic sau dintr-un mijloc de stocare a datelor informatice se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
ART. 365
Operatiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice
(1) Fapta persoanei care, fãrã drept, produce, importã, distribuie sau pune la dispozitie sub orice formã:
a) dispozitive sau programe informatice concepute sau adaptate în scopul comiterii uneia dintre infractiunile prevãzute în art. 360-364;
b) parole, coduri de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul total sau partial la un sistem informatic, în scopul sãvârsirii uneia dintre infractiunile prevãzute în art. 360-364,
se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã.
(2) Detinerea, fãrã drept, a unui dispozitiv, a unui program informatic, a unei parole, a unui cod de acces sau a altor date informatice dintre cele prevãzute în alin. (1), în scopul sãvârsirii uneia dintre infractiunile prevãzute în art. 360-364, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.
ART. 366
Sanctionarea tentativei
Tentativa la infractiunile prevãzute în prezentul capitol se pedepseste.

TITLUL VIII
Infractiuni care aduc atingere unor relatii privind convietuirea socialã

CAP. I
Infractiuni contra ordinii si linistii publice

ART. 367
Constituirea unui grup infractional organizat
(1) Initierea sau constituirea unui grup infractional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formã, a unui astfel de grup se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) Când infractiunea care intrã în scopul grupului infractional organizat este sanctionatã de lege cu pedeapsa detentiunii pe viatã sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(3) Dacã faptele prevãzute în alin. (1) si alin. (2) au fost urmate de sãvârsirea unei infractiuni, se aplicã regulile privind concursul de infractiuni.
(4) Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevãzute în alin. (1) si alin. (2), dacã denuntã autoritãtilor grupul infractional organizat, înainte ca acesta sã fi fost descoperit si sã se fi început sãvârsirea vreuneia dintre infractiunile care intrã în scopul grupului.
(5) Dacã persoana care a sãvârsit una dintre faptele prevãzute în alin. (1)-(3) înlesneste, în cursul urmãririi penale, aflarea adevãrului si tragerea la rãspundere penalã a unuia sau mai multor membri ai unui grup infractional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumãtate.
(6) Prin grup infractional organizat se întelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumitã perioadã de timp si pentru a actiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infractiuni.
ART. 368
Instigarea publicã
(1) Fapta de a îndemna publicul, verbal, în scris sau prin orice alte mijloace, sã sãvârseascã infractiuni se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendã, fãrã a se putea depãsi pedeapsa prevãzutã de lege pentru infractiunea la sãvârsirea cãreia s-a instigat.
(2) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) este comisã de un functionar public, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi, fãrã a se putea depãsi pedeapsa prevãzutã de lege pentru infractiunea la sãvârsirea cãreia s-a instigat.
(3) Dacã instigarea publicã a avut ca urmare comiterea infractiunii la care s-a instigat, pedeapsa este cea prevãzutã de lege pentru acea infractiune.
ART. 369
Incitarea la urã sau discriminare
Incitarea publicului, prin orice mijloace, la urã sau discriminare împotriva unei categorii de persoane se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã.
ART. 370
Încercarea de a determina sãvârsirea unei infractiuni
Încercarea de a determina o persoanã, prin constrângere sau corupere, sã comitã o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viatã sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendã.
ART. 371
Tulburarea ordinii si linistii publice
Fapta persoanei care, în public, prin violente comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin amenintãri sau atingeri grave aduse demnitãtii persoanelor, tulburã ordinea si linistea publicã se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.
ART. 372
Portul sau folosirea fãrã drept de obiecte periculoase
(1) Fapta de a purta fãrã drept, la adunãri publice, manifestãri culturalsportive, în locuri special amenajate si autorizate pentru distractie ori agrement sau în mijloace de transport în comun:
a) cutitul, pumnalul, boxul sau alte asemenea obiecte fabricate sau confectionate anume pentru tãiere, întepare sau lovire;
b) arme neletale care nu sunt supuse autorizãrii ori dispozitive pentru socuri electrice;
c) substante iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendã.
(2) Folosirea, fãrã drept, la adunãri publice, manifestãri cultural-sportive, în locuri de distractie ori agrement sau în mijloace de transport în comun a obiectelor sau substantelor prevãzute în alin. (1) se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendã.
(3) Portul, fãrã drept, al obiectelor sau substantelor prevãzute în alin. (1) în sediul autoritãtilor publice, institutiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori în spatiile rezervate desfãsurãrii procesului electoral se pedepseste cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendã.
ART. 373
Împiedicarea desfãsurãrii unei adunãri publice
Împiedicarea, prin orice mijloace, a desfãsurãrii unei adunãri publice care a fost autorizatã potrivit legii se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendã.
ART. 374
Pornografia infantilã
(1) Producerea, detinerea în vederea expunerii sau distribuirii, achizitionarea, stocarea, expunerea, promovarea, distribuirea, precum si punerea la dispozitie, în orice mod, de materiale pornografice cu minori se pedepsesc cu închisoarea de la un an la 5 ani.
(2) Dacã faptele prevãzute în alin. (1) au fost sãvârsite printr-un sistem informatic sau alt mijloc de stocare a datelor informatice, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Accesarea, fãrã drept, de materiale pornografice cu minori, prin intermediul sistemelor informatice sau altor mijloace de comunicatii electronice, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendã.
(4) Prin materiale pornografice cu minori se întelege orice material care prezintã un minor având un comportament sexual explicit sau care, desi nu prezintã o persoanã realã, simuleazã, în mod credibil, un minor având un astfel de comportament.
(5) Tentativa se pedepseste.
ART. 375
Ultrajul contra bunelor moravuri
Fapta persoanei care, în public, expune sau distribuie fãrã drept imagini ce prezintã explicit o activitate sexualã, alta decât cea la care se referã art. 374, ori sãvârseste acte de exhibitionism sau alte acte sexuale explicite se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.

CAP. II
Infractiuni contra familiei

ART. 376
Bigamia
(1) Încheierea unei noi cãsãtorii de cãtre o persoanã cãsãtoritã se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.
(2) Persoana necãsãtoritã care încheie o cãsãtorie cu o persoanã pe care o stie cãsãtoritã se pedepseste cu închisoare de la o lunã la un an sau cu amendã.
ART. 377
Incestul
Raportul sexual consimtit, sãvârsit între rude în linie directã sau între frati si surori, se pedepseste cu închisoarea de la un an la 5 ani.
ART. 378
Abandonul de familie
(1) Sãvârsirea de cãtre persoana care are obligatia legalã de întretinere, fatã de cel îndreptãtit la întretinere, a uneia dintre urmãtoarele fapte:
a) pãrãsirea, alungarea sau lãsarea fãrã ajutor, expunându-l la suferinte fizice sau morale;
b) neîndeplinirea, cu rea-credintã, a obligatiei de întretinere prevãzute de lege;
c) neplata, cu rea-credintã, timp de 3 luni, a pensiei de întretinere stabilite pe cale judecãtoreascã,
se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã.
(2) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã neexecutarea, cu rea-credintã, de cãtre cel condamnat a prestatiilor periodice stabilite prin hotãrâre judecãtoreascã, în favoarea persoanelor îndreptãtite la întretinere din partea victimei infractiunii.
(3) Actiunea penalã se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
(4) Fapta nu se pedepseste dacã, înainte de terminarea urmãririi penale, inculpatul îsi îndeplineste obligatiile.
(5) Dacã, pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare, inculpatul îsi îndeplineste obligatiile, instanta dispune, dupã caz, amânarea aplicãrii pedepsei sau suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere, chiar dacã nu sunt îndeplinite conditiile prevãzute de lege pentru aceasta.
ART. 379
Nerespectarea mãsurilor privind încredintarea minorului
(1) Retinerea de cãtre un pãrinte a copilului sãu minor, fãrã consimtãmântul celuilalt pãrinte sau al persoanei cãreia i-a fost încredintat minorul potrivit legii, se pedepseste cu închisoare de la o lunã la 3 luni sau cu amendã.
(2) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã fapta persoanei cãreia i s-a încredintat minorul prin hotãrâre judecãtoreascã spre crestere si educare de a împiedica, în mod repetat, pe oricare dintre pãrinti sã aibã legãturi personale cu minorul, în conditiile stabilite de pãrti sau de cãtre organul competent.
(3) Actiunea penalã se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
ART. 380
Împiedicarea accesului la învãtãmântul general obligatoriu
(1) Pãrintele sau persoana cãreia i-a fost încredintat, potrivit legii, un minor si care, în mod nejustificat, îl retrage sau îl împiedicã prin orice mijloace sã urmeze cursurile învãtãmântului general obligatoriu se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendã.
(2) Fapta nu se pedepseste dacã înainte de terminarea urmãririi penale inculpatul asigurã reluarea frecventãrii cursurilor de cãtre minor.
(3) Dacã pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare inculpatul asigurã reluarea frecventãrii cursurilor de cãtre minor, instanta dispune, dupã caz, amânarea aplicãrii pedepsei sau suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere, chiar dacã nu sunt îndeplinite conditiile prevãzute de lege pentru aceasta.

CAP. III
Infractiuni contra libertãtii religioase si respectului datorat persoanelor decedate

ART. 381
Împiedicarea exercitãrii libertãtii religioase
(1) Împiedicarea sau tulburarea liberei exercitãri a ritualului unui cult religios, care este organizat si functioneazã potrivit legii, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.
(2) Obligarea unei persoane, prin constrângere, sã participe la serviciile religioase ale unui cult ori sã îndeplineascã un act religios legat de exercitarea unui cult se pedepseste cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendã.
(3) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã obligarea unei persoane, prin violentã sau amenintare, sã îndeplineascã un act interzis de cultul, organizat potrivit legii, cãruia îi apartine.
(4) Actiunea penalã se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
ART. 382
Profanarea lãcasurilor sau a obiectelor de cult
Profanarea unui lãcas sau a unui obiect de cult, apartinând unui cult religios care este organizat si functioneazã potrivit legii, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendã.
ART. 383
Profanarea de cadavre sau morminte
(1) Sustragerea, distrugerea sau profanarea unui cadavru ori a cenusii rezultate din incinerarea acestuia se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Profanarea prin orice mijloace a unui mormânt, a unei urne funerare sau a unui monument funerar se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.
ART. 384
Prelevarea ilegalã de tesuturi sau organe
Prelevarea de tesuturi sau organe de la un cadavru, fãrã drept, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã.

TITLUL IX
Infractiuni electorale

ART. 385
Împiedicarea exercitãrii drepturilor electorale
(1) Împiedicarea, prin orice mijloace, a liberului exercitiu al dreptului de a alege sau de a fi ales se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Atacul, prin orice mijloace, asupra localului sectiei de votare se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
ART. 386
Coruperea alegãtorilor
(1) Oferirea sau darea de bani, de bunuri ori de alte foloase în scopul determinãrii alegãtorului sã voteze sau sã nu voteze o anumitã listã de candidati ori un anumit candidat se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) Nu intrã în categoria bunurilor prevãzute în alin. (1) bunurile cu valoare simbolicã, inscriptionate cu însemnele unei formatiuni politice.
ART. 387
Frauda la vot
(1) Fapta persoanei care voteazã:
a) fãrã a avea acest drept;
b) de douã sau mai multe ori;
c) prin introducerea în urnã a mai multor buletine de vot decât are dreptul un alegãtor se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã utilizarea unei cãrti de alegãtor sau a unui act de identitate nul ori fals sau a unui buletin de vot fals.
ART. 388
Frauda la votul electronic
Tipãrirea si utilizarea de date de acces false, accesarea frauduloasã a sistemului de vot electronic sau falsificarea prin orice mijloace a buletinelor de vot în format electronic se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.
ART. 389
Violarea confidentialitãtii votului
(1) Violarea prin orice mijloace a secretului votului se pedepseste cu amendã.
(2) Dacã fapta a fost comisã de un membru al biroului electoral al sectiei de votare, pedeapsa este închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendã si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
ART. 390
Nerespectarea regimului urnei de vot
(1) Deschiderea urnelor, înainte de ora stabilitã pentru închiderea votãrii, se pedepseste cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendã si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) Încredintarea urnei speciale altor persoane decât membrilor biroului electoral al sectiei de votare ori transportarea acesteia de cãtre alte persoane sau în alte conditii decât cele prevãzute de lege se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
ART. 391
Falsificarea documentelor si evidentelor electorale
(1) Falsificarea prin orice mijloace a înscrisurilor de la birourile electorale se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã si înscrierea în copia de pe lista electoralã permanentã a unor persoane care nu figureazã în aceastã listã.
(3) Introducerea în uz sau folosirea unui program informatic cu vicii care altereazã înregistrarea ori însumarea rezultatelor obtinute în sectiile de votare sau determinã repartizarea mandatelor în afara prevederilor legii se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(4) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã introducerea de date, informatii sau proceduri care duc la alterarea sistemului informational national necesar stabilirii rezultatelor alegerilor.
ART. 392
Fapte sãvârsite în legãturã cu un referendum
Dispozitiile art. 385-391 se aplicã în mod corespunzãtor si în cazul faptelor sãvârsite cu prilejul unui referendum.
ART. 393
Sanctionarea tentativei
Tentativa la infractiunile prevãzute în art. 385 si art. 387-391 se pedepseste.

TITLUL X
Infractiuni contra securitãtii nationale

ART. 394
Trãdarea
Fapta cetãteanului român de a intra în legãturã cu o putere sau cu o organizatie strãinã ori cu agenti ai acestora, în scopul de a suprima sau stirbi unitatea si indivizibilitatea, suveranitatea sau independenta statului, prin:
a) provocare de rãzboi contra tãrii sau de înlesnire a ocupatiei militare strãine;
b) subminare economicã, politicã sau a capacitãtii de apãrare a statului;
c) aservire fatã de o putere sau organizatie strãinã;
d) ajutarea unei puteri sau organizatii strãine pentru desfãsurarea unei activitãti ostile împotriva securitãtii nationale, se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
ART. 395
Trãdarea prin transmitere de informatii secrete de stat
Transmiterea de informatii secrete de stat unei puteri sau organizatii strãine ori agentilor acestora, precum si procurarea ori detinerea de documente sau date ce constituie informatii secrete de stat de cãtre cei care nu au calitatea de a le cunoaste, în scopul transmiterii lor unei puteri sau organizatii strãine ori agentilor acestora, sãvârsite de un cetãtean român, se pedepsesc cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
ART. 396
Trãdarea prin ajutarea inamicului
Fapta cetãteanului român care, în timp de rãzboi:
a) predã teritorii, orase, pozitii de apãrare, depozite ori instalatii ale fortelor armate române sau care servesc apãrãrii;
b) predã nave, aeronave, masini, aparate, armament sau orice alte materiale care pot servi purtãrii rãzboiului;
c) procurã inamicului oameni, valori sau materiale de orice fel;
d) trece de partea inamicului sau efectueazã alte actiuni care sunt de naturã sã favorizeze activitatea inamicului ori sã slãbeascã puterea de luptã a fortelor armate române sau a armatelor aliate;
e) luptã sau face parte din formatii de luptã împotriva statului român sau a aliatilor sãi se pedepseste cu detentiune pe viatã sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
ART. 397
Actiuni împotriva ordinii constitutionale
(1) Actiunea armatã întreprinsã în scopul schimbãrii ordinii constitutionale ori al îngreunãrii sau împiedicãrii exercitãrii puterii de stat se pedepseste cu închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) Întreprinderea de actiuni violente împotriva persoanelor sau bunurilor sãvârsite de mai multe persoane împreunã, în scopul schimbãrii ordinii constitutionale ori al îngreunãrii sau împiedicãrii exercitãrii puterii de stat, dacã se pune în pericol securitatea nationalã, se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
ART. 398
Înalta trãdare
Faptele prevãzute în art. 394-397, sãvârsite de cãtre Presedintele României sau de cãtre un alt membru al Consiliului Suprem de Apãrare a Tãrii, constituie infractiunea de înaltã trãdare si se pedepsesc cu detentiune pe viatã sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
ART. 399
Actiunile ostile contra statului
Faptele prevãzute în art. 394 si art. 396, sãvârsite de un cetãtean strãin sau apatrid, se pedepsesc cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
ART. 400
Spionajul
Faptele prevãzute în art. 395, sãvârsite de un cetãtean strãin sau apatrid, se pedepsesc cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
ART. 401
Atentatul care pune în pericol securitatea nationalã
Atentatul contra vietii sãvârsit împotriva unei persoane care detine o functie de demnitate publicã, dacã fapta pune în pericol securitatea nationalã, se pedepseste cu detentiune pe viatã sau închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
ART. 402
Atentatul contra unei colectivitãti
Atentatul sãvârsit contra unei colectivitãti prin otrãviri în masã, provocare de epidemii sau prin orice alt mijloc, în scopul îngreunãrii sau împiedicãrii exercitãrii puterii de stat, se pedepseste cu detentiune pe viatã sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
ART. 403
Actele de diversiune
Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuintare, în întregime sau în parte, prin explozii, incendii sau în orice alt mod, a instalatiilor industriale, a cãilor de comunicatie, a mijloacelor de transport, a mijloacelor de telecomunicatie, a constructiilor, a produselor industriale sau agricole ori a altor bunuri, dacã fapta pune în pericol securitatea nationalã, se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
ART. 404
Comunicarea de informatii false
Comunicarea sau rãspândirea, prin orice mijloace, de stiri, date sau informatii false ori de documente falsificate, cunoscând caracterul fals al acestora, dacã prin aceasta se pune în pericol securitatea nationalã, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
ART. 405
Propaganda pentru rãzboi
(1) Propaganda pentru rãzboi de agresiune, precum si rãspândirea de stiri tendentioase sau inventate, în scopul provocãrii unui rãzboi de agresiune, se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã faptele prevãzute în alin. (1), sãvârsite în scopul provocãrii unui rãzboi de agresiune împotriva României sau a unui conflict armat intern.
ART. 406
Compromiterea unor interese de stat
Distrugerea, alterarea ori ascunderea unui document sau înscris în care sunt stabilite drepturi ale statului român în raport cu o putere strãinã, dacã prin aceasta sunt puse în pericol sau vãtãmate interesele de stat, se pedepseste cu închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
ART. 407
Divulgarea secretului care pericliteazã securitatea nationalã
(1) Divulgarea unor documente sau a unor date care constituie informatii secrete de stat, de cãtre cel care le cunoaste datoritã atributiilor de serviciu, dacã fapta pune în pericol securitatea nationalã, se pedepseste cu închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) Detinerea în afara îndatoririlor de serviciu a unui document ce contine informatii secrete de stat, dacã fapta pune în pericol securitatea nationalã, se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 10 ani.
ART. 408
Infractiuni contra persoanelor care se bucurã de protectie internationalã
(1) Atentatul contra vietii sãvârsit împotriva reprezentantului unui stat strãin sau altei persoane care se bucurã de protectie în conformitate cu conventiile internationale, aflatã în misiune oficialã în România, se pedepseste cu detentiune pe viatã sau închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) Infractiunile intentionate contra integritãtii corporale, sãnãtãtii sau libertãtii, sãvârsite împotriva unei persoane dintre cele mentionate în alin. (1), se sanctioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru fapta sãvârsitã, ale cãrei limite speciale se majoreazã cu jumãtate.
ART. 409
Constituirea de structuri informative ilegale
Initierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul României a unor structuri informative în scopul culegerii de informatii secrete de stat ori desfãsurarea de cãtre acestea a unei activitãti de culegere sau prelucrare de asemenea informatii, în afara cadrului legal, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.
ART. 410
Nedenuntarea unor infractiuni contra securitãtii nationale
(1) Fapta persoanei care, luând cunostintã despre pregãtirea sau comiterea vreuneia dintre infractiunile prevãzute în art. 394-397, art. 399-403 si art. 406-409, nu înstiinteazã de îndatã autoritãtile se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Nedenuntarea sãvârsitã de un membru de familie nu se pedepseste.
(3) Nu se pedepseste persoana care, înainte de punerea în miscare a actiunii penale împotriva unei persoane pentru sãvârsirea faptei nedenuntate, încunostinteazã autoritãtile competente despre aceasta sau care, chiar dupã punerea în miscare a actiunii penale, a înlesnit tragerea la rãspundere penalã a autorului si a participantilor.
ART. 411
Cauze de reducere a pedepsei
Dacã persoana care a sãvârsit una dintre infractiunile prevãzute în prezentul titlu înlesneste, în cursul urmãririi penale, aflarea adevãrului si tragerea la rãspundere penalã a autorului sau a participantilor, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumãtate.
ART. 412
Sanctionarea tentativei
(1) Tentativa la infractiunile prevãzute în prezentul titlu se pedepseste.
(2) Se considerã tentativã si producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum si luarea de mãsuri în vederea comiterii infractiunilor prevãzute în art. 395-397, art. 401-403, art. 408 si art. 399 raportat la infractiunea de trãdare prin ajutarea inamicului.

TITLUL XI
Infractiuni contra capacitãtii de luptã a fortelor armate

CAP. I
Infractiuni sãvârsite de militari

ART. 413
Absenta nejustificatã
Absenta nejustificatã a oricãrui militar de la unitate sau de la serviciu, care a depãsit 4 ore, dar nu mai mult de 24 de ore, în timp de rãzboi, pe durata stãrii de asediu sau a stãrii de urgentã, se pedepseste cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendã.
ART. 414
Dezertarea
(1) Absenta nejustificatã de la unitate sau de la serviciu, care depãseste 3 zile, a oricãrui militar se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendã.
(2) Dezertarea sãvârsitã în urmãtoarele împrejurãri:
a) de doi sau mai multi militari împreunã;
b) având asupra sa o armã militarã;
c) în timpul misiunilor la care participã în afara teritoriului statului român, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) În timp de rãzboi sau pe un teritoriu pe care a fost proclamatã starea de asediu sau de urgentã, dezertarea oricãrui militar de la unitate sau serviciu care a depãsit 24 de ore se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
ART. 415
Încãlcarea consemnului
(1) Încãlcarea regulilor serviciului de pazã, interventie, însotire sau de securitate se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendã.
(2) Încãlcarea consemnului de cãtre santinela aflatã în post la depozitele de armament, munitii sau alte materiale explozive ori în alte posturi de un deosebit interes militar sau de stat se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Faptele prevãzute în alin. (1) si alin. (2) sãvârsite în timp de rãzboi, pe durata stãrii de asediu sau a stãrii de urgentã se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
ART. 416
Pãrãsirea postului sau comenzii
(1) Pãrãsirea de cãtre militar a postului, a serviciului sau a oricãrui alt loc în care acesta trebuia sã se afle se pedepseste cu închisoarea de la 3 luni la un an.
(2) Pãrãsirea comenzii sau a serviciului de permanentã de cãtre orice militar se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Faptele prevãzute în alin. (1) si alin. (2) se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar dacã au fost sãvârsite în timp de rãzboi, se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
ART. 417
Insubordonarea
(1) Refuzul de a executa un ordin cu privire la îndatoririle de serviciu se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendã.
(2) În timp de rãzboi, pe durata stãrii de asediu sau a stãrii de urgentã, pedeapsa pentru fapta prevãzutã în alin. (1) este închisoarea de la 2 la 7 ani.
ART. 418
Constrângerea superiorului
(1) Constrângerea, prin orice mijloace, a superiorului de cãtre inferior sau a sefului de cãtre subordonat, la încãlcarea îndatoririlor de serviciu se pedepseste cu închisoarea de la unu la 3 ani.
(2) Fapta prevãzutã în alin. (1) sãvârsitã de 2 sau mai multi militari împreunã ori în fata trupei adunate sau prin folosirea unei arme se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) În timp de rãzboi fapta prevãzutã în alin. (1) se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar fapta prevãzutã în alin. (2) se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 12 ani.
ART. 419
Abuzul de autoritate
Fapta superiorului sau a sefului care, prin încãlcarea atributiilor de serviciu, cauzeazã o vãtãmare gravã a intereselor legale ale inferiorului sau subordonatului ori îl obligã sã încalce îndatoririle de serviciu se pedepseste cu închisoarea de la unu la 3 ani.
ART. 420
Lovirea superiorului ori a inferiorului
(1) Lovirea superiorului de cãtre inferior sau a sefului de cãtre subordonat, atunci când superiorul sau seful se aflã în exercitarea atributiilor de serviciu ori pentru acte îndeplinite în legãturã cu aceste atributii, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendã.
(2) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã si lovirea sãvârsitã de cãtre superior sau sef împotriva inferiorului sau a subordonatului, atunci când inferiorul sau subordonatul se aflã în exercitarea atributiilor de serviciu ori pentru acte îndeplinite în legãturã cu aceste atributii.
(3) Când faptele prevãzute în alin. (1) si alin. (2) au fost comise în timp de rãzboi, pe durata stãrii de asediu sau a stãrii de urgentã, limitele speciale ale pedepsei se majoreazã cu o treime.
ART. 421
Capitularea
Predarea în mâinile inamicului de cãtre comandant a fortelor armate pe care le comandã, lãsarea în mâinile inamicului, distrugerea sau aducerea în stare de neîntrebuintare de cãtre comandant a mijloacelor de luptã sau a altor mijloace necesare pentru purtarea rãzboiului, fãrã ca vreuna dintre acestea sã fi fost determinatã de conditiile de luptã, se pedepseste cu detentiune pe viatã sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
ART. 422
Pãrãsirea câmpului de luptã
Pãrãsirea câmpului de luptã sau refuzul de a actiona, sãvârsite în timpul luptei, ori predarea în captivitate sau sãvârsirea altor asemenea fapte de naturã a servi cauzei inamicului se pedepseste cu detentiune pe viatã sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
ART. 423
Zborul neautorizat
(1) Zborul cu o aeronavã apartinând fortelor armate ale statului român, fãrã prealabilã autorizare, precum si nerespectarea regulilor de zbor, dacã prin aceasta se pericliteazã securitatea zborului în spatiul aerian sau a aeronavei, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendã.
(2) Dacã fapta a avut ca urmare distrugerea sau degradarea aeronavei, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 10 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi, iar dacã a avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
ART. 424
Pãrãsirea navei
(1) Pãrãsirea unei nave militare în caz de naufragiu de cãtre comandant, înainte de a-si fi exercitat pânã la capãt îndatoririle de serviciu, precum si de cãtre orice alte persoane ce fac parte din echipajul navei, fãrã ordinul comandantului, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Dacã fapta este sãvârsitã în timp de rãzboi, pe durata stãrii de asediu sau a stãrii de urgentã, se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
ART. 425
Pãrãsirea comenzii
(1) Pãrãsirea comenzii de cãtre comandantul unei nave militare sau al unei grupãri de nave militare, în situatii care ar fi putut periclita nava militarã sau navele militare ori echipajul acestora, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) În cazul în care pãrãsirea comenzii s-a sãvârsit în timpul luptei, de cãtre comandantul unei nave militare sau al unei grupãri de nave militare, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
ART. 426
Neluarea mãsurilor necesare în operatiunile navale
Fapta comandantului unei nave militare sau grupãri de nave militare care, fãrã a fi fost oprit prin vreun ordin sau fãrã a fi fost împiedicat de misiunea specialã pe care o avea:
a) nu ia mãsurile necesare sã atace, sã lupte împotriva inamicului, sã ajute o navã a statului român sau a unei tãri aliate, urmãritã de inamic ori angajatã în luptã;
b) nu ia mãsurile necesare pentru a distruge un convoi inamic;
c) nu urmãreste navele de rãzboi sau comerciale ale inamicului se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
ART. 427
Coborârea pavilionului
Coborârea pavilionului în timpul luptei, în scopul de a servi cauza inamicului, sãvârsitã de cãtre comandantul unei nave militare sau al unei grupãri de nave militare, precum si de cãtre orice altã persoanã ambarcatã, se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
ART. 428
Coliziunea
(1) Fapta comandantului unei nave militare sau a oricãrei persoane aflate la bordul navei, care a produs o coliziune sau punerea pe uscat a navei, dacã fapta a avut ca urmare avarierea gravã a acesteia, se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) În cazul în care fapta prevãzutã în alin. (1) a fost sãvârsitã din culpã, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(3) Fapta prevãzutã în alin. (1) sãvârsitã în timp de rãzboi, pe durata stãrii de asediu sau a stãrii de urgentã, se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
ART. 429
Sanctionarea tentativei
Tentativa la infractiunile prevãzute în art. 421-425, art. 427 si art. 428 alin. (1) se pedepseste.
ART. 430
Infractiuni privitoare la aeronave militare
Dispozitiile art. 423-425, art. 428 si art. 429 se aplicã în mod corespunzãtor si în cazul aeronavelor militare.
ART. 431
Punerea în miscare a actiunii penale
Actiunea penalã pentru infractiunile prevãzute în art. 413-417 se pune în miscare numai la sesizarea comandantului.

CAP. II
Infractiuni sãvârsite de militari sau de civili

ART. 432
Sustragerea de la serviciul militar în timp de rãzboi
Fapta persoanei care, în timp de rãzboi sau pe durata stãrii de asediu, îsi provoacã vãtãmãri integritãtii corporale sau sãnãtãtii, simuleazã o boalã sau o infirmitate, foloseste înscrisuri false sau orice alte mijloace, în scopul de a se sustrage de la serviciul militar, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
ART. 433
Agresiunea împotriva santinelei
(1) Fapta persoanei care amenintã sau loveste santinela sau militarul aflat în serviciu de interventie, însotire sau de securitate se pedepseste cu închisoarea de la unu la 3 ani.
(2) Dacã fapta este sãvârsitã prin folosirea unei arme sau de douã sau mai multe persoane împreunã, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
ART. 434
Sustragerea de la luarea în evidenta militarã
(1) Sustragerea de la luarea în evidenta militarã, selectia, stabilirea aptitudinilor si a optiunilor privind modul de îndeplinire a îndatoririlor militare, în timp de pace, se pedepseste cu amendã.
(2) Dacã fapta este sãvârsitã în timp de rãzboi sau pe durata stãrii de asediu, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
ART. 435
Neprezentarea la încorporare sau concentrare
(1) Neprezentarea la încorporare, concentrare sau mobilizare în timp de rãzboi sau pe durata stãrii de asediu, în termenul prevãzut în ordinul de chemare, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã si neprezentarea celui încorporat sau concentrat la unitatea la care a fost repartizat, precum si a celui care, executând potrivit legii serviciul alternativ, nu se prezintã în termen la angajator.
(3) Termenele de prezentare prevãzute în alin. (1) si alin. (2) se prelungesc cu 10 zile, în cazul în care cel chemat se aflã în strãinãtate.
ART. 436
Jefuirea celor cãzuti pe câmpul de luptã
(1) Jefuirea pe câmpul de luptã a mortilor sau rãnitilor se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã fapta prevãzutã în alin. (1) care, fãrã sã fie sãvârsitã pe câmpul de luptã, este urmarea unor operatii de rãzboi.
ART. 437
Folosirea emblemei Crucea Rosie în timpul operatiunilor militare
Folosirea, fãrã drept, în timp de rãzboi sau pe durata stãrii de asediu, în legãturã cu operatiunile militare, a emblemei ori denumirii de “Crucea Rosie” sau a celor asimilate acesteia se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

TITLUL XII
Infractiuni de genocid, contra umanitãtii si de rãzboi

CAP. I
Infractiuni de genocid si contra umanitãtii

ART. 438
Genocidul
(1) Sãvârsirea, în scopul de a distruge, în întregime sau în parte, un grup national, etnic, rasial sau religios, a uneia dintre urmãtoarele fapte:
a) uciderea de membri ai grupului;
b) vãtãmarea integritãtii fizice sau mintale a unor membri ai grupului;
c) supunerea grupului la conditii de existentã de naturã sã ducã la distrugerea fizicã, totalã sau partialã, a acestuia;
d) impunerea de mãsuri vizând împiedicarea nasterilor în cadrul grupului;
e) transferul fortat de copii apartinând unui grup în alt grup, se pedepseste cu detentiune pe viatã sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) Dacã faptele prevãzute în alin. (1) sunt sãvârsite în timp de rãzboi, pedeapsa este detentiunea pe viatã.
(3) Întelegerea în vederea sãvârsirii infractiunii de genocid se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 10 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(4) Incitarea la sãvârsirea infractiunii de genocid, comisã în mod direct, în public, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
ART. 439
Infractiuni contra umanitãtii
(1) Sãvârsirea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva unei populatii civile, a uneia dintre urmãtoarele fapte:
a) uciderea unor persoane;
b) supunerea unei populatii sau pãrti a acesteia, în scopul de a o distruge în tot sau în parte, la conditii de viatã menite sã determine distrugerea fizicã, totalã sau partialã, a acesteia;
c) sclavia sau traficul de fiinte umane, în special de femei sau copii;
d) deportarea sau transferarea fortatã, cu încãlcarea regulilor generale de drept international, a unor persoane aflate în mod legal pe un anumit teritoriu, prin expulzarea acestora spre un alt stat sau spre un alt teritoriu ori prin folosirea altor mãsuri de constrângere;
e) torturarea unei persoane aflate sub paza fãptuitorului sau asupra cãreia acesta exercitã controlul în orice alt mod, cauzându-i vãtãmãri fizice sau psihice, ori suferinte fizice sau psihice grave, ce depãsesc consecintele sanctiunilor admise de cãtre dreptul international;
f) violul sau agresiunea sexualã, constrângerea la prostitutie, sterilizarea fortatã sau detentia ilegalã a unei femei rãmase gravidã în mod fortat, în scopul modificãrii compozitiei etnice a unei populatii;
g) vãtãmarea integritãtii fizice sau psihice a unor persoane;
h) provocarea disparitiei fortate a unei persoane, în scopul de a o sustrage de sub protectia legii pentru o perioadã îndelungatã, prin rãpire, arestare sau detinere, la ordinul unui stat sau al unei organizatii politice ori cu autorizarea, sprijinul sau asentimentul acestora, urmate de refuzul de a admite cã aceastã persoanã este privatã de libertate sau de a furniza informatii reale privind soarta care îi este rezervatã ori locul unde se aflã, de îndatã ce aceste informatii au fost solicitate;
i) întemnitarea sau altã formã de privare gravã de libertate, cu încãlcarea regulilor generale de drept international;
j) persecutarea unui grup sau a unei colectivitãti determinate, prin privare de drepturile fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravã a exercitãrii acestor drepturi, pe motive de ordin politic, rasial, national, etnic, cultural, religios, sexual ori în functie de alte criterii recunoscute ca inadmisibile în dreptul international;
k) alte asemenea fapte inumane ce cauzeazã suferinte mari sau vãtãmãri ale integritãtii fizice sau psihice, se pedepseste cu detentiune pe viatã sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã faptele prevãzute în alin. (1), sãvârsite în cadrul unui regim institutionalizat de oprimare sistematicã si de dominare a unui grup rasial asupra altuia, cu intentia de a mentine acest regim.

CAP. II
Infractiuni de rãzboi

ART. 440
Infractiuni de rãzboi contra persoanelor
(1) Sãvârsirea, în cadrul unui conflict armat, cu sau fãrã caracter international, asupra uneia sau mai multor persoane protejate de dreptul international umanitar, a uneia dintre urmãtoarele fapte:
a) uciderea;
b) luarea de ostatici;
c) aplicarea de tratamente cu cruzime sau inumane, cauzându-i vãtãmãri ale integritãtii fizice sau psihice ori suferinte fizice sau psihice grave, în special prin torturã sau mutilare;
d) violul sau agresiunea sexualã, constrângerea la prostitutie, sterilizarea fortatã sau detentia ilegalã a unei femei rãmase gravidã în mod fortat, în scopul modificãrii compozitiei etnice a unei populatii;
e) deportarea sau transferarea fortatã, cu încãlcarea regulilor generale de drept international, a unor persoane aflate în mod legal pe un anumit teritoriu, prin expulzarea acestora spre un alt stat sau un alt teritoriu ori prin folosirea altor mãsuri de constrângere;
f) aplicarea sau executarea unei pedepse severe, în special pedeapsa cu moartea sau o pedeapsã privativã de libertate, împotriva unei persoane care nu a fost judecatã în cadrul unei proceduri legale si impartiale, care sã ofere garantiile impuse de dreptul international;
g) expunerea unei persoane la un pericol de moarte sau atingere gravã adusã sãnãtãtii prin:
1. efectuarea asupra acesteia de experiente cu privire la care ea nu a consimtit în mod voluntar, expres si prealabil sau care nu sunt necesare pentru sãnãtatea acesteia ori nu sunt efectuate în interesul sãu;
2. prelevarea de tesuturi sau organe de la aceasta în scopul transplantului, cu exceptia prelevãrii de sânge sau piele efectuate în scop terapeutic, în conformitate cu principiile medicale general recunoscute si cu consimtãmântul voluntar, expres si prealabil al persoanei;
3. supunerea acesteia la metode de tratament nerecunoscute medical, fãrã ca acestea sã fie necesare pentru sãnãtatea persoanei si fãrã ca ea sã fi consimtit, în mod voluntar, expres si prealabil;
h) supunerea unei persoane la un tratament degradant, se pedepseste cu detentiune pe viatã sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã recrutarea sau încorporarea minorilor care nu au împlinit vârsta de 15 ani în fortele armate sau în grupuri armate, precum si determinarea acestora, prin orice mijloace, sã participe activ la ostilitãti.
(3) Rãnirea, în cadrul unui conflict armat cu sau fãrã caracter international, a unui membru al fortelor armate inamice sau a unui combatant al pãrtii inamice, dupã ce acesta s-a predat fãrã conditii sau care a fost scos din luptã în orice mod, se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(4) Sãvârsirea, în cadrul unui conflict armat cu caracter international, a uneia dintre urmãtoarele fapte:
a) mentinerea ilegalã în detentie sau întârzierea nejustificatã a repatrierii uneia sau mai multor persoane dintre cele prevãzute în alin. (5) lit. a);
b) transferarea, în mod direct sau indirect, de cãtre un agent al puterii ocupante, a unei pãrti a populatiei civile cãreia el îi apartine, în teritoriul ocupat;
c) constrângerea, prin violentã sau amenintare, a uneia sau mai multor persoane dintre cele prevãzute în alin. (5) lit. a) sã serveascã în fortele armate ale inamicului;
d) constrângerea resortisantilor puterii inamice sã ia parte la operatiunile de rãzboi îndreptate împotriva tãrii lor, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(5) Persoanele protejate de dreptul international umanitar sunt:
a) într-un conflict armat cu caracter international: persoanele protejate în sensul Conventiilor de la Geneva din 12 august 1949 si al Protocolului Aditional I din 8 iunie 1977, în special rãnitii, bolnavii, naufragiatii, prizonierii de rãzboi si civilii;
b) într-un conflict armat fãrã caracter international: rãnitii, bolnavii, naufragiatii si persoanele care nu participã direct la ostilitãti si care se gãsesc sub puterea pãrtii inamice;
c) într-un conflict armat cu sau fãrã caracter international: membrii fortelor armate si combatantii pãrtii inamice, care au depus armele sau care, din orice altã cauzã, nu se mai pot apãra si care nu se aflã sub puterea pãrtii inamice.
ART. 441
Infractiuni de rãzboi contra proprietãtii si altor drepturi
(1) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat, cu sau fãrã caracter international, jefuieste sau, cu încãlcarea dreptului international si fãrã ca aceasta sã fie justificatã de necesitãti militare, distruge, îsi însuseste sau rechizitioneazã bunuri ale pãrtii inamice, aflate sub puterea pãrtii cãreia îi apartine fãptuitorul, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) Declararea, în cadrul unui conflict armat cu caracter international, ca fiind stinse, suspendate sau inadmisibile în justitie drepturile si actiunile tuturor resortisantilor pãrtii inamice sau ale unei pãrti importante a acestora se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
ART. 442
Infractiuni de rãzboi contra operatiunilor umanitare si emblemelor
(1) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat cu sau fãrã caracter international:
a) declanseazã un atac împotriva personalului, instalatiilor, materialului, unitãtilor sau vehiculelor care participã la o misiune de ajutor umanitar ori la o misiune de mentinere a pãcii, conform Cartei Natiunilor Unite, si care se bucurã de protectia pe care dreptul international umanitar o garanteazã civililor sau bunurilor cu caracter civil;
b) declanseazã un atac împotriva personalului, clãdirilor, unitãtilor sanitare sau mijloacelor de transport sanitare, care utilizeazã semnele distinctive prevãzute de Conventiile de la Geneva, în conformitate cu dispozitiile dreptului international umanitar, se pedepseste cu închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat cu sau fãrã caracter international, utilizeazã fãrã drept semnele distinctive prevãzute de Conventiile de la Geneva, steagul de parlamentare, drapelul, insignele militare sau uniforma inamicului ori ale Organizatiei Natiunilor Unite, cauzând astfel moartea sau vãtãmarea corporalã a uneia sau mai multor persoane, se pedepseste cu închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
ART. 443
Utilizarea de metode interzise în operatiunile de luptã
(1) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat cu sau fãrã caracter international:
a) declanseazã un atac prin mijloace militare împotriva populatiei civile sau a unor civili care nu participã direct la ostilitãti;
b) declanseazã un atac prin mijloace militare împotriva bunurilor civile protejate ca atare de dreptul international umanitar, în special clãdiri consacrate cultului religios, învãtãmântului, artei, stiintei, actiunilor caritabile, monumentelor istorice, spitalelor, locurilor unde bolnavii sau rãnitii sunt adunati, precum si împotriva oraselor, satelor, locuintelor sau clãdirilor neapãrate ori zonelor demilitarizate sau asupra instalatiilor ori echipamentelor ce contin substante periculoase, în mãsura în care acestea nu sunt folosite ca obiective militare;
c) desfãsoarã un atac prin mijloace militare, stiind cã el va cauza pierderi de vieti omenesti în rândul populatiei civile, rãniri ale persoanelor civile, distrugeri de bunuri cu caracter civil, care ar fi vãdit disproportionate în raport cu ansamblul avantajului militar concret si direct asteptat;
d) utilizeazã o persoanã protejatã de dispozitiile dreptului international umanitar pentru a evita ca anumite puncte, zone sau forte militare sã devinã tintã a operatiunilor militare ale pãrtii inamice;
e) utilizeazã, ca metodã de purtare a rãzboiului, înfometarea deliberatã a civililor, privându-i de bunurile indispensabile supravietuirii sau împiedicând, cu încãlcarea dispozitiilor dreptului international umanitar, primirea ajutoarelor destinate acestora;
f) declarã sau ordonã cã nu va exista îndurare pentru învinsi;
g) ucide sau rãneste, prin viclenie, un membru al fortelor armate inamice sau un combatant al fortelor inamice se pedepseste cu închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
(2) Desfãsurarea unui atac prin mijloace militare, în cadrul unui conflict armat cu caracter international, stiind cã el va cauza mediului înconjurãtor daune extinse, de duratã si grave, care ar fi vãdit disproportionate în raport cu ansamblul avantajului militar concret si direct asteptat, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
ART. 444
Utilizarea de mijloace interzise în operatiunile de luptã
Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat, cu sau fãrã caracter international:
a) utilizeazã otravã sau arme cu substante otrãvitoare;
b) utilizeazã gaze asfixiante, toxice sau asimilate si orice lichide, materii sau procedee similare;
c) utilizeazã arme care cauzeazã suferinte fizice inutile se pedepseste cu închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitãrii unor drepturi.
ART. 445
Sanctionarea tentativei
Tentativa la infractiunile prevãzute în prezentul titlu se pedepseste.

TITLUL XIII
Dispozitii finale

ART. 446
Intrarea în vigoare
(1) Prezentul cod intrã în vigoare la data care va fi stabilitã în legea pentru punerea în aplicare a acestuia, cu exceptia dispozitiilor alin. (2) si alin. (3), care intrã în vigoare la 4 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentului cod.
(2) Legea nr. 301/2004 – Codul penal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, cu modificãrile ulterioare, si Legea nr. 294/2004 privind executarea pedepselor si a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 1 iulie 2004, cu modificãrile ulterioare, se abrogã.
(3) În termen de 12 luni de la data publicãrii prezentului cod în Monitorul Oficial al României, Partea I, Guvernul va supune Parlamentului spre adoptare proiectul de lege pentru punerea în aplicare a Codului penal.

Aceastã lege a fost adoptatã la data de 25 iunie 2009, în temeiul prevederilor art. 114 alin. (3) din Constitutia României, republicatã, în urma angajãrii rãspunderii Guvernului în fata Camerei Deputatilor si a Senatului, în sedinta comunã din data de 22 iunie 2009.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
ROBERTA ALMA ANASTASE

PRESEDINTELE SENATULUI
MIRCEA-DAN GEOANÃ

Bucuresti, 17 iulie 2009.
Nr. 286.
—-