Sectiunea II
Despre cazurile in care donatiunile se pot revoca

Art. 829. – Donatiunea intre vii se revoca, pentru neindeplinirea conditiilor cu care s-a facut, pentru ingratitudine si pentru nastere de copii in urma donatiunii.
Art. 830. – Cand donatiunea este revocata pentru neindeplinirea conditiilor, bunurile reintra in mana donatorului, libere de orice sarcina si ipoteca.
_________________
A se vedea:
– Legea nr. 241/1947 pentru punerea in aplicare in Transilvania a Legii pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare din 27 aprilie 1938 – Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare (art. 19 alin. 1 – 3);
– Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii in carti de publicitate funciara – Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare (art. 26).

Art. 831. – Donatiunea intre vii se revoca pentru ingratitudine in cazurile urmatoare:
1. Daca donatarul a atentat la viata donatorului.
2. Daca este culpabil in privinta-i de delicte, cruzimi sau injurii grave.
3. Daca fara cuvant ii refuza alimente.
Art. 832. – Revocarea pentru neindeplinirea conditiilor si pentru ingratitudine nu se face de drept niciodata.
Art. 833. – Cererea de revocare pentru ingratitudine trebuie facuta in termen de un an din ziua faptului, sau din ziua cand donatorul a cunoscut faptul.
Actiunea de revocare nu se poate intenta in contra erezilor donatarului, nici de erezii donatorului in contra donatarului, afara numai daca, in acest caz, actiunea s-a intentat de donator, sau donatorul a murit in anul in care se putea intenta actiunea.
Art. 834. – Revocarea pentru ingratitudine nu poate infirma nici instrainarile facute de donatar, nici ipotecile sau alte sarcini reale, cu care el ar fi putut greva obiectul daruit; este neaparat ca acestea sa se fi facut inaintea inscriptiei extractului cererii de revocare pe marginea transcriptiei prescrisa prin art. 818.
In caz de revocare, donatarul se condamna a intoarce valoarea obiectelor instrainate, dupa estimatia ce li s-ar face in timpul cererii; se condamna asemenea a intoarce veniturile din ziua cererii.
Art. 835. – Donatiunile facute in favoarea maritagiului nu sunt revocabile pentru ingratitudine.
Art. 836. – Orice donatiuni prin acte intre vii facute de persoane ce n-au copii sau descendenti existenti in timpul facerii lor, oricare ar fi valoarea acestor donatiuni si sub orice titlu s-ar fi facut, fie chiar donatiunea mutuala sau remuneratorie, fie in fine donatiunea in favoarea maritagiului facuta sotilor de oricare alta persoana, afara de ascendentii lor, sunt revocate de drept, daca donatorul, in urma donatiunii, dobandeste un copil legitim, un postum, sau chiar cand a legitimat pe un copil natural, prin maritagiu subsecvent.
__________________
1. A se vedea nota de la art. 830.
2. Distinctia dintre copil legitim sau legitimat si copil natural a fost in intregime inlaturata prin dispozitiile Codului familiei (art. 63), astfel incat textul art. 836 a fost modificat implicit in sensul ca donatiunile sunt revocate de drept, daca donatorul, in urma donatiunii, dobandeste un copil din casatorie sau dinafara casatoriei, fie chiar postum (adica un copil nascut in urma mortii tatalui sau).

Art. 837. – Revocarea se face si cand copilul donatorului sau al donatricei ar fi fost conceput in timpul donatiunii.
Art. 838. – Donatiunea ramane revocata chiar cand donatorul ar fi intrat in posesia lucrurilor daruite si ar fi fost lasat in posesia acelor lucruri dupa nasterea fiului donatorului; donatarul posesor nu va fi obligat a restitui fructele de orice natura luate de el, decat ziua in care i se va fi notificat nasterea fiului sau legitimarea sa prin casatorie subsecventa.
______________
Partea din text “sau legitimarea sa prin casatorie subsecventa” trebuie socotita implicit abrogata drept urmare a abrogarii institutiei legitimarii copiilor naturali prin art. 49 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice – Buletinul Oficial nr. 9 din 31 ianuarie 1954, cu modificarile ulterioare.

Art. 839. – Orice clauze sau conventii, prin care donatorul ar renunta la revocarea donatiunii pentru nastere de fiu, este nula si fara nici un efect.
Art. 840. – Prescriptia actiunii de revocare se implineste dupa 30 de ani de la nasterea fiului.
________________
Cu privire la prescriptia drepturilor la actiune care izvorasc, in acest caz, din revocarea de plin drept a donatiunii, a se vedea Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva – Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958, republicata in Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960, cu modificarile ulterioare.

CAPITOLUL 4
Despre partea disponibila a bunurilor si despre reductiune

Sectiunea I
Despre partea disponibila a bunurilor

Art. 841. – Liberalitatile, fie facute prin acte intre vii, fie facute prin testament, nu pot trece peste jumatatea bunurilor dispunatorului daca la moarte-i lasa un copil legitim; peste o a treia parte, daca lasa doi copii; peste a patra parte, daca lasa trei sau mai multi.
__________________
Art. 841 a fost modificat implicit:
a) prin art. 2 din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor – Monitorul Oficial nr. 133 din 10 iunie 1944, potrivit caruia libertatile facute de sotul precedat nu vor putea trece peste jumatate din drepturile de mostenire prevazute de lege in favoarea sotului supravietuitor;
b) prin art. 63 din Codul familiei, care a inlaturat in intregime orice deosebire cu privire la situatia copiilor din casatorie sau din afara casatoriei.

Art. 842. – Sunt cuprinsi in articolul precedent sub nume de copii, descendentii de orice grad.
Art. 843. – Liberalitatile, prin acte intre vii sau prin testament, nu pot trece peste jumatatea bunurilor, daca in lipsa de descendenti, defunctul lasa tata si mama sau peste trei sferturi, daca lasa numai pe unul din parinti.
Art. 844. – Daca dispozitia prin acte intre vii sau prin testament, constituie un uzufruct sau o rendita viagera, a carei valoare trece peste cantitatea disponibila, erezii rezervatari au facultatea de a executa aceste dispozitii sau de a abandona proprietatea cantitatii disponibile.
Art. 845. – Valoarea bunurilor instrainate unui succesibil in linie dreapta, cu sarcina unei rendite viagere sau cu rezerva de uzufruct va fi socotita in portiunea disponibila si excedentele, de este, se va trece in masa succesiunii. Imputatia si raportul nu pot fi cerute de succesibilul in linie dreapta care a consimtit la aceste instrainari.
Art. 846. – Cantitatea disponibila poate fi data in tot sau in parte, sau prin acte intre vii sau prin testament, copiilor sau altor succesibili ai donatorului, fara ca donatarul sau legatarul, ce vine la succesiune, sa fie supus la raport, daca in dispozitie se zice expres, ca ceea ce s-a dat este peste partea sa.
Declaratia ca darul sau legatul este peste partea succesibilului se poate face sau in actul ce contine dispozitia, sau in urma, cu formele dispozitiilor intre vii, sau testamentare.

Sectiunea II
Despre reductiunea donatiunilor si a legatelor

Art. 847. – Liberalitatile prin act sau intre vii sau prin testament, cand vor trece peste partea disponibila, vor fi reduse la aceasta parte.
Art. 848. – Reductiunea liberalitatilor intre vii nu va putea fi ceruta decat numai de erezii rezervatari, de erezii acestora sau de cei care infatiseaza drepturile lor.
Art. 849. – Partea disponibila se calculeaza cu chipul urmator: pe langa bunurile ce a lasat donatorul sau testatorul in momentul mortii sale, se adauga prin calcul si bunurile de care a dispus prin donatiuni intre vii, dupa starea lor din momentul donatiunii si dupa valoarea ce au avut in momentul mortii donatorului. Din aceasta masa de bunuri, scazandu-se datoriile, pe ceea ce va ramanea se calculeaza partea disponibila, dupa numarul si calitatea erezilor.
Art. 850. – Intai se vor reduce dispozitiile testamentare; cand bunurile cuprinse in aceste dispozitii nu vor mai fi, atunci numai se va face reductiunea donatiunilor. Reductiunea va incepe de la cea din urma donatiune, dupa savarsirea acesteia se va trece indata la cea a doua dupa dansa, si asa pe rand pana la cea mai veche donatiune.
Art. 851. – Cand donatiunea intre vii, supusa la reductiune, s-a facut la unul din cei cu drept de mostenire, acesta va putea scadea partea cu care ar trebui sa se reduca donatiunea, din partea ce i s-ar cuveni ca erede in bunurile nedisponibile, daca aceste bunuri sunt de aceeasi natura cu cele daruite.
Art. 852. – Se vor reduce cu analogie*) atat legatele universale cat si cele particulare, fara distinctie.
_______________
*) Proportional cu valoarea lor.

Art. 853. – Cand testatorul va declara ca un legat sa fie platit preferandu-se celorlalte, acest legat nu va fi supus la reductiune, decat dupa ce valoarea celorlalte legate nu va implini rezerva legala.
Art. 854. – Donatarul va restitui fructele portiunii ce trece peste partea disponibila, din momentul mortii donatorului.
Art. 855. – Donatarul este obligat, daca a alienat bunurile daruite, sa faca in urma raportul excedentului peste portiunea disponibila, dupa valoarea lucrurilor din timpul mortii disponentului.
_________________
A se vedea, de asemenea, art. 25 al Legii nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii in carti de publicitate funciara – Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare.

CAPITOLUL 5
Despre dispozitiile testamentare

Sectiunea I
Reguli generale pentru forma testamentelor

Art. 856. – Orice persoana este capabila de a face testament, daca nu este poprita de lege.
Art. 857. – Doua sau mai multe persoane nu pot testa prin acelasi act, una in favoarea celeilalte, sau in favoarea unei a treia persoane.
Art. 858. – Un testament poate fi sau olograf, sau facut prin act autentic, sau in forma mistica.
_________________
A se vedea si:
– Legea nr. 66 din 3 iulie 1996 privind reorganizarea Casei de Economii si Consemnatiuni din Romania in societate bancara pe actiuni publicata in Monitorul Oficial nr. 140 din 5 iulie 1996;

Art. 859. – Testamentul olograf nu este valabil decat cand este scris in tot, datat si subsemnat de mana testatorului.
Art. 860. – Testamentul autentic este acela care s-a adeverit de judecatoria competenta.
_________________
A se vedea si:
– Legea nr. 36 din 12 mai 1995 – Legea notarilor publici si a activitatii notariale – publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.

Art. 861-863. – (Abrogate prin Legea nr. 358 din 3 iulie 1944 pentru autentificarea si legalizarea inscrisurilor, pentru investirea cu data certa si legalizarea copiilor de pe inscrisuri).
Art. 864. – Cand testatorul va voi sa faca un testament mistic sau secret, trebuie neaparat sa-l iscaleasca, sau ca l-a scris el insusi, sau ca a pus pe altul a-l scrie.
Hartia in care s-au scris dispozitiile testatorului sau hartia care serveste de plic, de va fi, se va strange si se va sigila.
Testatorul va prezenta judecatoriei competente testamentul strans si pecetluit, precum s-a zis, sau il va strange si-l va pecetlui inaintea judecatoriei. Testatorul va declara ca dispozitiile din acea hartie este testamentul sau, scris si iscalit de el insusi, sau scris de altul si iscalit de testator.
Cand testatorul, din cauza de boala, va fi in neposibilitate fizica de a se prezenta inaintea judecatoriei, atunci prezentarea testamentului, pecetluirea lui si declaratia susmentionata, se vor face inaintea judecatorului, numit de judecatorie pentru acest sfarsit.
Judecatoria, sau judecatorul numit, va face actul de subscriptie*) pe hartia in care s-a scris testamentul, sau pe hartia care serveste de plic.
Acest act se va subscrie atat de testator, cat si de judecatorie sau judecator.
Toata lucrarea de mai sus nu va putea fi intrerupta de nici o alta operatie; cand testatorul, din o cauza posterioara subsemnarii testamentului, va declara ca nu poate subsemna subscriptia*), aceasta declaratie se va trece in subscriptie.
__________________
*) Proces verbal de suprascriere.

Art. 865. – Acei care nu stiu sau care nu pot citi si scrie nu pot face testament in forma mistica.
Art. 866. – Cand testatorul nu poate vorbi, dar stie a scrie, atunci declaratia ca testamentul este al sau o va face in scris in capul actului de subscriptie*) inaintea judecatorului numit, sau inaintea judecatoriei.
Judecatoria sau judecatorul numit va constata in actul de subscriptie*) declaratia testatorului.
___________________
*) Proces verbal de suprascriere.

Art. 867. – In cazurile cand se numeste un judecator, el va comunica procesul sau verbal judecatoriei, care va legaliza actul de subscriptie sau testamentul.

Sectiunea II
Despre regulile speciale asupra formelor catorva testamente

Art. 868. – Testamentele militarilor si ale indivizilor intrebuintati in armata sunt in orice tara valabil facute in prezenta unui cap de batalion sau de escadron, sau in prezenta oricarui alt ofiter superior, asistat de doi martori, sau in prezenta a doi comisari de razboi, sau in prezenta unui din comisari asistat de doi martori.
_________________
A se vedea nota de la art. 874.

Art. 869. – Sunt asemenea, daca testatorul este bolnav sau ranit, valabil facute in prezenta capului ofiterului de sanatate asistat de comandantul militar, insarcinat cu politia ospiciului.
_________________
A se vedea nota de la art. 810, cu privire la ofiteri de sanatate. In prezent art. 869 trebuie inteles ca se refera la medicul militar sef al spitalului.

Art. 870. – Dispozitiile articolelor precedente nu sunt admisibile decat in privinta acelor ce sunt in expeditie militara, sau in cuartier, sau in garnizoana afara din teritoriul roman, sau prizonieri la inamici, fara ca cei ce sunt in cuartier sau in garnizoana inauntrul tarii sa poata profita de aceasta latitudine, de nu se gasesc in o cetate asediata, sau in alte locuri ale caror porti sa fie inchise si comunicatiile intrerupte din cauza razboiului.
Art. 871. – Testamentul facut in forma mai sus aratata este nul dupa sase luni de la intoarcerea testatorului intr-un loc unde are libertatea de a testa cu formele ordinare.
Art. 872. – Testamentul facut intr-un loc care este scos din comunicatie din cauza ciumei sau altei boli contagioase, se poate face inaintea unui membru al consiliului municipal, asistat de doi martori.
_________________
Pentru notiunea de consilier municipal, a se vedea Legea administratiei publice locale nr. 69/1991 republicata in Monitorul Oficial nr. 79 din 18 aprilie 1996.

Art. 873. – Testamentul mentionat in articolul precedent este nul dupa trecerea de sase luni de la deschiderea comunicatiilor cu locul unde se gaseste testatorul, sau dupa sase luni de la trecerea sa intr-un loc unde comunicatiile nu sunt intrerupte.
Art. 874. – Testamentele facute pe mare in timp de voiaj sunt valabile:
Pe corabii si alte bastimente ale tarii, cand sunt facute in prezenta ofiterului comandant al bastimentului, sau in lipsa-i in prezenta acelui ce-l inlocuieste dupa ordinea serviciului, insa si unul si altul asistati de ofiterul de administratie, sau de ofiterul ce indeplineste functiunile acestuia.
Pe bastimentele de comert, cand sunt facute in prezenta scribului bastimentului sau in prezenta acelui ce-l inlocuieste, insa si unul si altul asistati de capitanul sau de patronul, sau in lipsa-le, de acei ce-i inlocuiesc.
In toate cazurile, functionarii in prezenta caror se fac aceste testamente vor fi asistati de catre doi martori.
_________________
Termenii folositi in art. 874 si urm. pentru desemnarea functiilor la care se refera aceste dispozitii nu mai sunt in concordanta, in cea mai mare parte, cu functiile si denumirile legale in vigoare.

Art. 875. – Pe bastimentele statului, testamentul capitanului, sau acela al ofiterului insarcinat cu administratia, pe bastimentele de comert, testamentul capitanului, al patronului, sau al scribului se pot face in prezenta acelora ce, in ordinea serviciului, vin dupa dansii, conformandu-se pentru celelalte formalitati cu dispozitiile articolului precedent.
Art. 876. – In toate cazurile, testamentele mentionate in cele doua articole precedente se vor face fiecare in doua exemplare originale.
Art. 877. – Daca bastimentul intra intr-un port strain, unde se gaseste un agent d-ai tarii, functionarii, in prezenta carora s-a facut testamentul, sunt datori sa depuna unul din exemplarele originale, inchis si pecetluit in mainile acestui agent, care-l va trimite Ministerului de Interne, spre a fi inaintat la grefa judecatoriei domiciliului testatorului.
Art. 878. – Dupa intoarcerea bastimentului in tara, fie in portul armamentului*), fie in orice alt port, cele doua exemplare originale ale testamentului inchise si pecetluite sau exemplarul original ramas, daca dupa articolul precedent celalalt a fost depus in cursul voiajului, vor fi date la biroul comandantului de port**), care le va trimite fara intarziere Ministerului de Interne, ce va face depozitul conform articolului precedent.
_________________
*) Portul de inscriere al vasului.
**) Organ portuar.

Art. 879. – Se va inscrie pe marginea rolului bastimentului*) numele testatorului, mentionandu-se despre remiterea originalelor testamentului in mainile agentului, sau la biroul comandantului de port**).
__________________
*) Rolul de echipaj.
**) Organ portuar.

Art. 880. – Testamentul nu va fi reputat ca facut pe mare, desi s-ar fi facut in cursul voiajului, daca in timpul in care s-a fost facut, bastimentul s-ar fi apropiat de un tarm strain unde s-ar afla un agent al Romaniei. In acest caz testamentul nu este valabil decat daca s-a facut dupa formele prescrise de legea Romaniei, sau dupa acelea intrebuintate in tara unde a fost facut.
Art. 881. – Dispozitiile de mai sus se aplica si la testamentele pasagerilor, care nu fac parte din echipaj.
Art. 882. – Testamentul facut pe mare cu formele articolului 874 nu este valabil decat daca testatorul moare pe mare, sau dupa trei luni de la intoarcerea lui pe uscat, intr-un loc unde ar fi putut sa-l refaca cu formele ordinare.
Art. 883. – Testamentul facut pe mare nu va putea cuprinde nici o dispozitie in favoarea ofiterilor bastimentului, daca dansii nu sunt rude cu testatorul.
Art. 884. – Testamentele cuprinse in articolele precedente ale prezentei sectiuni vor fi subscrise de testatori si de ofiterii publici, in prezenta caror s-au facut.
Daca testatorul declara ca nu stie sau nu poate subscrie, se face mentiune de declaratia sa si de cauza ce l-a impiedicat de a subscrie.
In cazurile in care se cere asistenta de doi martori, testamentul va fi subscris cel putin de unul dintr-insii si se va face mentiune de cauza ce a impiedicat pe celalalt de a subscrie.
Art. 885. – Romanul ce s-ar afla in tara straina va putea face testamentul sau, sau in forma olografa, sau in forma autentica intrebuintata in locul unde se face testamentul.
________________
Vezi nota de la art. 802.

Art. 886. – Formalitatile la care sunt supuse deosebitele testamente prin dispozitiile prezentei sectiuni si acelea ale sectiunii precedente se vor observa sub pedeapsa de nulitate.

Sectiunea III
Despre institutia de mostenitori si despre legate in genere

Art. 887. – Se poate dispune prin testament de toata sau de o fractiune din starea cuiva, sau de unul sau mai multe obiecte determinate.

Sectiunea IV
Despre legatul universal

Art. 888. – Legatul universal este dispozitia prin care testatorul lasa dupa moarte-i, la una sau mai multe persoane, universalitatea bunurilor sale.
Art. 889. – Cand testatorul are erezi rezervatari, legatarul universal va cere de la acestia punerea in posesiune a bunurilor cuprinse in testament.
Art. 890. – Legatarul universal are drept a pretinde fructele bunurilor cuprinse in testament, din ziua cererii in judecata, sau din ziua in care eredele a consimtit a-i da legatul.
Art. 891. – Cand testatorul nu a lasat erezi rezervatari, legatarul universal va cere de la justitie posesiunea bunurilor cuprinse in testament.
_________________
A se vedea si:
– Legea nr. 36 din 12 mai 1995 – Legea notarilor publici si a activitatii notariale – publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.

Art. 892. – Testamentul olograf sau mistic, inainte de a fi executat, se va prezenta tribunalului judetean in a carui raza teritoriala s-a deschis succesiunea.
Presedintele va constata prin proces verbal deschiderea testamentului si starea in care l-a gasit si va ordona depunerea lui la grefa tribunalului.
_________________
A se vedea si:
– Legea nr. 36 din 12 mai 1995 – Legea notarilor publici si a activitatii notariale – publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.

Art. 893. – Legatarul universal, care va veni la mostenire in concurs cu un erede rezervatar, este obligat la datoriile si sarcinile succesiunii personal pana in concurenta partii sale, si ipotecar pentru tot.

Sectiunea V
Despre legatele unei fractiuni de mostenire

Art. 894. – Acest legat poate avea de obiect o fractiune a mostenirii, precum jumatate, a treia parte sau toate imobilele sau toate mobilele, sau o fractiune din imobile sau mobile.
Orice alt legat este singular.
Art. 895. – Legatarul unei fractiuni de ereditate va cere posesiunea de la erezii rezervatari, in lipsa acestora de la legatarii universali, iar in lipsa si acestora din urma, de la ceilalti erezi legitimi.
Art. 896. – Legatarul unei fractiuni din ereditate este obligat la sarcinile si datoriile succesiunii testatorului, personal, in proportie cu partea sa si ipotecar pentru tot.
Art. 897. – Legatarul universal, sau acela al unei fractiuni a succesiunii, nu se poate pune in posesiunea legatului, fara a se face, dupa cererea lui, un inventar al bunurilor ce compun legatul, de judecatoria in ocolul*) careia s-a deschis succesiunea.
Legatarul, care va primi a intra in posesiunea bunurilor fara inventar, va fi obligat a plati toate debitele succesiunii, chiar de ar fi mai mari decat averea lasata de testator.
_________________
*) Raza teritoriala.

_________________
A se vedea si:
– Legea nr. 36 din 12 mai 1995 – Legea notarilor publici si a activitatii notariale – publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.

Art. 898. – Legatarul unei fractiuni de mostenire poate pretinde fructele din ziua cererii in judecata, sau din ziua in care i s-a oferit de buna voie darea legatului.

Sectiunea VI
Despre legatele singulare

Art. 899. – Orice legat pur si simplu da legatarului, din ziua mortii testatorului, un drept asupra lucrului legat, drept transmisibil erezilor si reprezentantilor sai.
Cu toate acestea, legatul singular nu va putea intra in posesia lucrului legat, nici a pretinde fructele sau interesele*), decat in ziua in care a facut cererea in judecata sau din ziua in care predarea legatului i s-a incuviintat de buna voie.
____________________
*) Dobanzile.

Art. 900. – Interesele*) si fructele lucrului legat devin ale legatarului din momentul mortii testatorului, si daca dansul n-a facut cerere inaintea justitiei:
1. cand testatorul a declarat expres in testament ca voieste a urma astfel;
2. cand s-a legat drept alimente o rendita viagera sau o pensie.
____________________
*) Prin termenul “donator”, textul articolului se refera in realitate la testator.

____________________
A se vedea si:
– Legea nr. 36 din 12 mai 1995 – Legea notarilor publici si a activitatii notariale – publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.

Art. 901. – Cheltuielile cererii pentru predare sunt in sarcina succesiunii, fara ca cu aceasta sa se poata reduce rezerva legala.
In caz cand testatorul ar ordona altfel prin testament, se va urma dupa vointa lui.
Art. 902. – Erezii testatorului sau orice alta persoana obligata a plati un legat sunt personal datori a-l achita, fiecare in proportie cu partea ce ia din succesiune.
Sunt datori ipotecari pentru tot, pana in concurenta valorii imobilelor ce detin.
Art. 903. – Lucrul legat se va preda cu accesoriile necesare, in starea in care se gasea la moartea donatorului.
Art. 904. – Cand cel ce a dat legat un imobil, a marit in urma acest imobil prin alte achizitii, aceste achizitii, si de ar fi alaturea cu imobilele, nu pot fi socotite ca parte a legatului, de nu se face o noua dispozitie pentru aceasta.
Infrumusetarile si constructiile noi, facute asupra fondului legat, fac parte dintr-insul.
Asemenea face parte din legat adausul ce testatorul a facut unui loc inchis, intinzand ingradirile sale.
Art. 905. – Daca inaintea testamentului sau in urma, lucrul legat a fost ipotecat pentru datoria succesiunii, sau chiar pentru alta datorie, sau supus dreptului de uzufruct, acela ce este dator a da legatul, nu este tinut a libera lucrul de aceasta sarcina, afara numai daca testatorul l-a obligat expres la aceasta.
Art. 906. – Cand testatorul, stiind, a dat legat lucrul altuia, insarcinatul cu acel legat este dator a da, sau lucrul in natura sau valoarea lui din epoca mortii testatorului.
Art. 907. – Cand testatorul, nestiind, a legat un lucru strain, legatul este nul.
Art. 908. – Cand legatul dat este un lucru nedeterminat, insarcinatul cu legatul nu este obligat a da un lucru de calitatea cea mai buna, nu poate oferi insa nici lucrul cel mai rau.
Art. 909. – Legatarul singular nu este obligat a plati datoriile succesiunii.

Sectiunea VII
Despre executorii testamentari

Art. 910. – Testatorul poate numi unul sau mai multi executori testamentari.
__________________
A se vedea si:
– Legea nr. 36 din 12 mai 1995 – Legea notarilor publici si a activitatii notariale – publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.

Art. 911. – El poate sa le dea de drept in posesiune, toata sau parte numai din averea sa mobila, pentru un timp care nu va trece peste un an de la moartea sa.
Art. 912. – Eredele poate sa-i scoata din posesiune, oferindu-le sume indestulatoare pentru plata legatelor de lucruri mobile, sau justificand ca a platit aceste legate.
Art. 913. – Acela ce nu se poate obliga nu poate fi nici executor testamentar.
Art. 914. – Femeia maritata nu poate fi executoare testamentara, decat cu consimtamantul barbatului.
Daca ea este separata de bunuri, sau prin contractul de maritaj, sau prin sentinta judecatoreasca, va putea deveni executoare testamentara, cu consimtamantul barbatului sau cu autorizatia justitiei in caz de refuz din parte-i.
_________________
Dispozitiile art. 914 au fost abrogate implicit prin Legea privitoare la ridicarea incapacitatii civile a femeii maritate promulgata cu Decretul nr. 1412, Monitorul Oficial nr. 94 din 20 aprilie 1932.

Art. 915. – Minorele nu poate fi executor testamentar, chiar cu autorizatia tutorelui.
Art. 916. – Executorii testamentari vor cere punerea pecetilor*), daca sunt si erezi minori, interzisi sau absenti**).
Ei vor starui a se face inventarul bunurilor succesiunii in prezenta eredelui prezumtiv, sau in lipsa-i, dupa ce i s-au facut chemarile legiuite***).
Ei vor cere vinderea miscatoarelor in lipsa de suma indestulatoare pentru plata legatelor.
Ei vor ingriji ca testamentele sa se execute si, in caz de contestatie asupra executiei, ei pot sa intervina ca sa sustina validitatea lor.
Ei sunt datori, dupa trecere de un an de la moartea testatorului, a da socoteala despre gestiunea lor.
Aplicarea sigiliilor si inventarierea se fac potrivit dispozitiilor Decretului nr. 40/1953 privitor la procedura succesorala notariala, Buletinul Oficial nr. 2 din 22 ianuarie 1953, republicat in Buletinul Oficial nr. 25 din 7 decembrie 1960.
_________________
*) Sigilii.
**) Disparuti.
***) Dupa ce a fost citat.

Art. 917. – Dreptul executorului testamentar nu trece la erezii sai.
Art. 918. – Daca sunt mai multi executori testamentari care au primit aceasta sarcina, unul singur va putea lucra in lipsa-le.
Ei vor fi responsabili solidar de a da socoteala de miscatoarele ce li s-au incredintat, afara numai daca testatorul a despartit functiile lor si daca fiecare din ei s-a marginit in ceea ce i s-a incredintat.
Art. 919. – Cheltuielile facute de executorul testamentar pentru punerea pecetilor*) pentru inventar, pentru socoteli si alte cheltuieli relative la functiunile sale sunt in sarcina succesiunii.
_______________
*) Sigilii.

Sectiunea VIII
Despre revocarea testamentelor si despre caducitatea lor

Art. 920. – Un testament nu poate fi revocat, in tot sau in parte, decat sau prin un act legalizat de judecatoria competenta, care act va cuprinde mutarea vointei testatorului, sau prin un testament posterior.
_______________
Prin expresia “act legalizat de judecatoria competenta”, textul art. 920 se refera la actul notarial.
A se vedea si:
– Legea nr. 36 din 12 mai 1995 – Legea notarilor publici si a activitatii notariale – publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.

Art. 921. – Testamentul posterior care nu revoca anume pe cel anterior, nu desfiinteaza din acesta, decat numai acele dispozitii care sunt necompatibile sau contrarii cu acelea ale testamentului posterior.
Art. 922. – Revocarea facuta prin testamentul posterior va avea toata validitatea ei, cu toate ca acest act a ramas fara efect din cauza necapacitatii eredelui, sau a legatarului, sau din cauza ca acestia nu au voit a primi ereditatea.
Art. 923. – Orice instrainare a obiectului legatului, facuta cu orice mod sau conditie, revoca legatul pentru tot ce s-a instrainat, chiar cand instrainarea va fi nula, sau cand obiectul legat va fi reintrat in starea testatorului.
Art. 924. – Orice dispozitie testamentara devine caduca, cand acela in favoarea caruia a fost facuta a murit inaintea testatorului.
Art. 925. – Orice dispozitie testamentara, facuta sub conditie suspensiva, cade cand eredele sau legatarul a murit inaintea indeplinirii conditiei.
Art. 926. – Dispozitia testamentara, facuta de la un timp inainte nu opreste pe eredele numit sau pe legatar de a avea un drept dobandit din momentul mortii testatorului.
Art. 927. – Legatul va fi caduc, daca lucrul legat a pierit de tot din viata testatorului.
Art. 928. – Orice dispozitie testamentara cade cand eredele numit sau legatarul nu va primi-o sau va fi necapabil a o primi.
Art. 929. – Cand din dispozitiile testamentare va rezulta ca cugetul testatorului a fost de a da legatarilor dreptul la totalitatea obiectului legat, atunci acela din legatari, care vine la legat, ia totalitatea; iar de primesc mai multi legatari, legatul se imparte intre ei, fara a se scadea partile legatarilor necapabili, sau ale acelora care n-au primit legatul, sau care au murit inaintea testatorului.
Art. 930. – Aceleasi cauze care, dupa art. 830 si dupa cele dintai doua dispozitii ale art. 831, autoriza cererea de revocare a donatiunilor intre vii, vor fi primite si la cererea revocarii dispozitiilor testamentare.
Art. 931. – Daca cererea de revocare este intemeiata pe o injurie grava, facuta memoriei testatorului, actiunea va trebui sa fie intentata in curs de un an din ziua delictului.

CAPITOLUL 4
Despre donatiuni facute sotilor prin contractul de maritagiu

Art. 932. – Donatiunile facute sotilor sau unuia dintr-insii, prin contractul de maritagiu, nu sunt supuse la nici o formalitate.
________________
Dispozitia art. 932 a devenit inaplicabila ca urmare a abrogarii titlului IV din cartea III a Codului civil, “Despre contractul de casatorie si despre drepturile respective ale sotilor”, prin art. 49 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice – Buletinul Oficial nr. 9 din 31 ianuarie 1954, cu modificarile ulterioare.

Art. 933. – Donatorul poate, in cazul articolului precedent, sa dea donatiune si bunurile sale viitoare.
Donatorul in asemenea caz nu mai poate dispune gratuit de bunurile sale.
Cand donatorul supravietuieste sotilor sau sotului donatar, donatiunea este revocabila.
________________
A se vedea nota de la art. 932.

Art. 934. – Prin contractul de maritagiu, se poate face cumulativ donatiunea bunurilor prezente si viitoare, sau a unei parti numai dintr-aceste bunuri, cu indatorirea insa de a se anexa actului un stat de datoriile si sarcinile existente, la care este supus donatorul in momentul donatiunii. In acest caz donatarul este liber sa se lepede la moartea donatorului de bunurile viitoare si sa opreasca numai pe cele prezente.
_________________
A se vedea nota de la art. 932.

Art. 935. – Daca statul de care se face mentiune in articolul precedent, nu s-a anexat actului ce continea donatiunea bunurilor prezente si viitoare, donatarul nu poate decat sau a accepta sau a se lepada de donatiune in intregul ei.
Cand accepta, nu poate cere decat bunurile existente la moartea donatorului, si este supus la toate datoriile si sarcinile succesiunii.
________________
A se vedea nota de la art. 932.

CAPITOLUL 7
Despre dispozitiile dintre soti, facute
sau in contractul de maritagiu sau in timpul maritagiului

Art. 936. – Sotii pot prin contractul de maritagiu sa-si faca reciproc, sau numai unul altuia, orice donatiune vor dori.
_________________
A se vedea nota de la art. 932.

Art. 937. – Orice donatiune facuta intre soti in timpul maritagiului este revocabila.
Revocarea se poate cere de femeie, fara nici o autorizatie.
O asemenea donatiune nu este revocabila pentru ca in urma s-au nascut copii.
_________________
1. Dispozitia alin. 2 din art. 937, care constituia o exceptie de la regula generala a incapacitatii femeii maritate, a fost implicit abrogata prin Legea privitoare la ridicarea incapacitatii civile a femeii maritate promulgata cu Decretul nr. 1412, Monitorul Oficial nr. 94 din 20 aprilie 1932.
2. Donatiunile intre soti pot avea ca obiect numai bunurile proprii. A se vedea, in acest sens, art. 30 din Codul familiei.
3. A se vedea, de asemenea:
– Legea nr. 241/1947 pentru punerea in aplicare in Transilvania a Legii pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare din 27 aprilie 1938 – Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare (art. 24);
– Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii in carti de publicitate funciara – Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare (art. 32).

Art. 938. – Sotii nu pot, in timpul maritagiului, sa-si faca, nici prin acte intre vii, nici prin testament, vreo donatiune mutuala si reciproca printr-unul si acelasi act.
Art. 939. – Barbatul sau femeia care, avand copii dintr-alt maritagiu, va trece in al doilea sau subsecvent maritagiu, nu va putea darui sotului din urma decat o parte egala cu partea legitima a copilului ce a luat mai putin, si fara ea, nici intr-un caz, donatiunea sa treaca peste cuartul bunurilor.
_____________
Cu privire la aplicarea dispozitiei art. 939 a se vedea si Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor – Monitorul Oficial nr. 133 din 10 iunie 1944.

Art. 940. – Sotii nu pot sa-si daruiasca indirect mai mult decat s-a aratat mai sus.
Orice donatiune, deghizata sau facuta unei persoane interpuse, este nula.
Art. 941. – Sunt reputate persoane interpuse copiii ce sotul donatar are din alt maritaj, asemenea sunt reputate si rudele sotului donatar, la a caror ereditate acesta este chemat in momentul donatiunii.

Titlul III
DESPRE CONTRACTE SAU CONVENTII

CAPITOLUL 1
Dispozitii preliminare

Art. 942. – Contractul este acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dansii un raport juridic.
Art. 943. – Contractul este bilateral sau sinalagmatic cand partile se obliga reciproc una catre alta.
Art. 944. – Contractul este unilateral, cand una sau mai multe persoane se obliga catre una sau mai multe persoane, fara ca acestea din urma sa se oblige.
Art. 945. – Contractul oneros este acela in care fiecare parte voieste a-si procura un avantaj.
Art. 946. – Contractul gratuit sau de binefacere este acela in care una din parti voieste a procura, fara echivalent, un avantaj celeilalte.
Art. 947. – Contractul cu titlu oneros este cumulativ, atunci cand obligatia unei parti este echivalentul obligatiei celeilalte.
Contractul este aleatoriu cand echivalentul depinde, pentru una sau toate partile, de un eveniment incert.

CAPITOLUL 2
Despre conditiile esentiale pentru validitatea conventiilor

Art. 948. – Conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt:
1. capacitatea de a contracta;
2. consimtamantul valabil al partii ce se obliga;
3. un obiect determinat;
4. o cauza licita.
______________
A se vedea si art. 34 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice – Buletinul Oficial nr. 8 din 30 ianuarie 1954, cu modificarile ulterioare.

Sectiunea I
Despre capacitatea partilor contractante

Art. 949. – Poate contracta orice persoana ce nu este declarata necapabila de lege.
_______________
A se vedea si art. 6 – 8 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice – Buletinul Oficial nr. 8 din 30 ianuarie 1954, cu modificarile ulterioare.

Art. 950. – Necapabili de a contracta sunt:
1. minorii;
2. interzisii;
3. (Abrogat prin Legea pentru ridicarea incapacitatii civile a femeii maritate – promulgata cu Decretul nr. 1412, Monitorul Oficial nr. 94 din 20 aprilie 1932);
4. in genere toti acei caror legea le-a prohibit oarecare contracte.
________________
A se vedea si:
– Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice – Buletinul Oficial nr. 8 din 30 ianuarie 1954, cu modificarile ulterioare (art. 9 – 11);
– Codul familiei – Legea nr. 4/1953, Buletinul Oficial nr. 1 din 4 ianuarie 1954, republicat in Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificarile ulterioare (art. 105, 124, 129, 133, 147);
– Codul muncii – Legea nr. 10/1972, Buletinul Oficial nr. 140 din 1 decembrie 1972 (art. 7), cu modificarile ulterioare.

Art. 951. – Minorele nu poate ataca angajamentul sau pentru cauza de necapacitate, decat in caz de leziune.
________________
Art. 951 a fost modificat implicit prin art. 25 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice – Buletinul Oficial nr. 9 din 31 ianuarie 1954, cu modificarile ulterioare, care precizeaza ca, de la data intrarii in vigoare a decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, aplicarea dispozitiilor legale referitoare la actiunea in anulare pentru leziune se restrange la minorii care, avand virsta de 14 ani impliniti, incheie singuri, fara incuviintarea parintilor sau a tutorelui, acte juridice pentru a caror validitate nu se cere si incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare, daca aceste acte le pricinuiesc vreo vatamare. Potrivit aceluiasi text, actele juridice, ce se incheie de minorii care nu au implinit varsta de 14 ani, sunt anulabile pentru incapacitate, chiar daca nu exista leziune.
Totodata, minorii care nu au implinit varsta de 14 ani nu raspund pentru fapta lor ilicita decat daca se dovedeste ca au lucrat cu discernamant.

Art. 952. – Persoanele capabile de a se obliga nu pot opune minorului si interzisului incapacitatea lor.

Sectiunea II
Despre consimtamant

Art. 953. – Consimtamantul nu este valabil, cand este dat prin eroare, smuls prin violenta, sau surprins prin dol.
Art. 954. – Eroarea nu produce nulitate decat cand cade asupra substantei obiectului conventiei.
Eroarea nu produce nulitate cand cade asupra persoanei cu care s-a contractat, afara numai cand consideratia persoanei este cauza principala, pentru care s-a facut conventia.
Art. 955. – Violenta in contra celui ce s-a obligat este cauza de nulitate, chiar cand este exercitata de alta persoana decat aceea in folosul carei s-a facut conventia.
Art. 956. – Este violenta totdeauna cand, spre a face pe o persoana a contracta, i s-a insuflat temerea, rationabila dupa dansa, ca va fi expusa persoana sau averea sa unui rau considerabil si prezent.
Se tine cont in aceasta materie de etate, de sex si de conditia persoanelor.
Art. 957. – Violenta este cauza de nulitate a conventiei si cand s-a exercitat asupra sotului sau a sotiei, asupra descendentilor si ascendentilor.
Art. 958. – Simpla temere reverentiara, fara violenta, nu poate anula conventia.
Art. 959. – Conventia nu poate fi atacata pentru cauza de violenta daca, dupa incetarea violentei, conventia s-a aprobat, expres sau tacit, sau daca a trecut timpul defipt de lege pentru restitutiune*).
_________________
*) Pentru exercitarea dreptului la actiunea in anulare.

_____________
Cu privire la prescriptia dreptului la actiunea in anulare, a se vedea nota 1 de la art. 1900.

Art. 960. – Dolul este o cauza de nulitate a conventiei cand mijloacele viclene, intrebuintate de una din parti, sunt astfel, incat este evident ca, fara aceste masinatii, cealalta parte n-ar fi contractat.
Dolul nu se presupune.
Art. 961. – Conventia facuta prin eroare, violenta sau dol, nu este nula de drept, ci da loc numai actiunii de nulitate.

Sectiunea III
Despre obiectul conventiilor

Art. 962. – Obiectul conventiilor este acela la care partile sau numai una din parti se obliga.
Art. 963. – Numai lucrurile ce sunt in comert*) pot fi obiectul unui contract.
__________________
*) In circuitul civil.

Art. 964. – Obligatia trebuie sa aiba de obiect un lucru determinat, cel putin in specia sa.
Cantitatea obiectului poate fi necerta, de este posibila determinarea sa.
Art. 965. – Lucrurile viitoare pot fi obiectul obligatiei.
Nu se poate face renuntare la o succesiune ce nu este deschisa, nici se pot face invoiri asupra unei astfel de succesiuni, chiar de s-ar da consimtamantul celui a carui succesiune este in chestiune.

Sectiunea IV
Despre cauza conventiilor

Art. 966. – Obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa, sau nelicita, nu poate avea nici un efect.
Art. 967. – Conventia este valabila, cu toate ca cauza nu este expresa.
Cauza este prezumata pana la dovada contrarie.
Art. 968. – Cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice.

CAPITOLUL 3
Despre efectul conventiilor

Sectiunea I
Dispozitii generale

Art. 969. – Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante.
Ele se pot revoca prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege.
Art. 970. – Conventiile trebuie executate cu buna-credinta.
Ele obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele, dar la toate urmarile, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei, dupa natura sa.
Art. 971. – In contractele ce au de obiect translatia proprietatii, sau unui alt drept real, proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimtamantului partilor, si lucrul ramane in rizico-pericolul dobanditorului, chiar cand nu i s-a facut traditiunea lucrului.
________________
1. In cazurile anume prevazute de dispozitii normative speciale, care constituie derogari de la regula generala a art. 971, proprietatea nu se transmite prin simplul consimtamant al partilor.
2. In ce priveste transmiterea dreptului de proprietate imobiliara a se vedea si:
– Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare – Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificarile ulterioare (art. 17 alin. 1);
– Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii in carti de publicitate funciara – Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare (art. 4 si 5).

Art. 972. – Daca lucrul ce cineva s-a obligat succesiv a da la doua persoane este mobil, persoana pusa in posesiune este preferinta si ramane proprietara, chiar cand titlul sau este cu data posterioara, numai posesiunea sa fie de buna-credinta.

Sectiunea II
Despre efectul conventiilor in privinta persoanelor a treia

Art. 973. – Conventiile n-au efect decat intre partile contractante.
Art. 974. – Creditorii pot exercita toate drepturile si actiunile debitorului lor, afara de acelea care ii sunt exclusiv personale.
Art. 975. – Ei pot asemenea, in numele lor personal, sa atace actele viclene, facute de debitor in prejudiciul drepturilor lor.
Art. 976. – Cu toate acestea, sunt datori, pentru drepturile enuntate la titlul succesiunii, acela al contractelor de maritaj si drepturilor respective ale sotilor, sa se conformeze cu regulile cuprinse intr-insele.
_______________
Dispozitiile art. 1223-1293 Cod civil care alcatuiesc titlul IV din cartea a III-a “Despre contractul de casatorie si despre drepturile respective ale sotilor” au fost abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si juridice – Buletinul Oficial nr. 9 din 31 ianuarie 1954, cu modificarile ulterioare.