Art. 1120. – Creditorul, care a consimtit ca debitorul sa-si retraga consemnatiunea, dupa ce aceasta s-a declarat valabila printr-o hotarare ce dobandise puterea lucrului judecat*), pierde dreptul de privilegii sau ipoteci ce avea pentru plata creantei sale.
_____________________
*) Hotarare definitiva, astfel cum e determinata prin art. 377 Cod procedura civila.

Art. 1121. – Daca lucrul debit este un corp cert care trebuie a se trada*) in locul unde se gaseste, debitorul este obligat a soma pe creditor sa-l ia, printr-un act ce i se va notifica sau in persoana sau la domiciliul sau, sau la domiciliul ales pentru executarea conventiei. Dupa aceasta somatie, daca creditorul nu-si ia lucrul si debitorul are trebuinta de locul unde este pus, acesta din urma poate lua permisiunea justitiei ca sa-l depuna in alta parte.
_____________________
*) A se preda.

& 5. Despre cesiunea bunurilor *)
______________
*) In stadiul actual al legislatiei civile, cesiunea bunurilor nu are aplicabilitate practica.

Art. 1122. – Cesiunea bunurilor este abandonarea starii sale intregi, facuta de debitorul ce nu poate plati creditorului sau creditorilor sai.
Art. 1123. – Cesiunea bunurilor este voluntara sau judiciara.
Art. 1124. – Cesiunea bunurilor voluntara este aceea ce se accepta de creditori de buna voie si care n-are alt efect decat acela ce rezulta chiar din stipulatiile conventiei incheiate intre ei si debitor.
Art. 1125. – Cesiunea bunurilor este un beneficiu pe care legea il acorda debitorului nefericit si de buna-credinta, carui, ca sa-si poate redobandi libertatea, i se permite sa dea creditorilor sai inaintea justitiei toate bunurile sale, si chiar in caz de stipulatie contrarie.
Art. 1126. – Cesiunea judiciara nu transmite creditorilor proprietatea; ea le da numai dreptul de a face sa se vanda bunurile in folosul lor si de a le lua venitul pana la vanzare.
Art. 1127. – Creditorii nu pot refuza cesiunea judiciara, decat in cazurile exceptate de lege. Ea descarca pe debitor de constrangerea corporala; nu-l elibereaza insa decat pana in concurenta cu valoarea bunurilor lasate in dispozitia creditorilor. Cand bunurile nu sunt indestulatoare, el este obligat, de va dobandi altele, sa le lase si pe acestea in dispozitia creditorilor pana la plata datoriei intregi.

Sectiunea II
Despre novatiune

Art. 1128. – Notiunea se opereaza in trei feluri:
1. cand debitorul contracteaza in privinta creditorului sau o datorie noua ce se substituie celei vechi care este stinsa;
2. cind un nou debitor este substituit celui vechi, care este descarcat de creditor;
3. cand, prin efectul unui nou angajament, un nou creditor este substituit celui vechi, catre care debitorul este descarcat.
Art. 1129. – Novatiunea nu se opereaza decat intre persoane capabile de a contracta.
Art. 1130. – Novatiunea nu se prezuma. Vointa de a o face trebuie sa rezulte evident din act.
Art. 1131. – Novatiunea, prin substituirea unui nou debitor, poate sa se opereze fara concursul primului debitor.
Art. 1132. – Delegatia, prin care un debitor da creditorului un alt debitor ce se obliga catre dansul, nu opereaza novatiunea, daca creditorul n-a declarat expres, ca descarca pe debitorul ce a facut delegatia.
Art. 1133. – Creditorul ce a descarcat pe debitorul de care s-a facut delegatia n-are recurs in contra acestui debitor, daca debitorul delegat devine nesolvabil, afara de cazul cand prin act se rezerva expres acest drept, sau cand delegatul este declarat falit sau cazut in deconfitura*), in momentul delegatiei.
__________________
*) Starea de insolvabilitate a unui debitor care nu este comerciant.

Art. 1134. – Privilegiile si ipotecile creantei celei vechi nu le are si creanta ce-i este substituita, afara de cazul cand creditorul le-a rezervat expres.
__________________
A se vedea Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cartile funciare – Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificarile ulterioare (art. 75) potrivit careia daca ipoteca creantei novate a fost rezervata pentru garantarea noii creante, aceasta se va inscrie cu rangul vechii ipoteci, in temeiul inscrisului dovedind novatiunea.

Art. 1135. – Cand novatiunea se opereaza prin substituirea unui nou debitor, privilegiile si ipotecile primitive ale creantei nu pot trece asupra bunurilor noului debitor.
Art. 1136. – Cand novatiunea se opereaza intre creditor si unul din debitorii solidari, privilegiile si ipotecile vechii creante nu se pot rezerva decat asupra bunurilor acelui care contracta noua datorie.
Art. 1137. – Codebitorii sunt liberati prin novatiunea facuta intre creditori si unul din debitorii solidari.
Novatiunea facuta in privinta debitorului principal libereaza cautiunile.

Sectiunea III
Despre remiterea datoriei

Art. 1138. – Remiterea voluntara a titlului original facuta de creditor debitorului da proba liberatiunii.
Remiterea voluntara a copiei legalizate a titlului lasa a se presupune remiterea datoriei sau plata, pana la proba contrarie.
________________
Dispozitiile art. 1138 se refera prin termenii “titlului original” la inscrisul sub semnatura privata, iar prin termenii “copiei legalizate a titlului” la inscrisul autentic sau la copia legalizata a unei hotarari judecatoresti investita cu formula executorie.

Art. 1139. – Remiterea lucrului dat ca siguranta nu este de ajuns ca sa se faca a se presupune remiterea datoriei.
Art. 1140. – Remiterea titlului original sau a copiei legalizate a titlului facuta unuia din debitori are aceleasi efect in folosul codebitorilor.
_________________
A se vedea, de asemenea, nota de la art. 1138.

Art. 1141. – Remiterea sau descarcarea expresa facuta in folosul unuia din codebitorii solidari libereaza pe toti ceilalti, afara numai daca creditorul si-a rezervat anume drepturile sale in contra acestor din urma.
In cazul din urma, creditorul nu poate cere plata datoriei decat scazand partea celui caruia a facut remitere.
Art. 1142. – Remiterea sau descarcarea expresa facuta debitorului principal libereaza cautiunile.
Aceea acordata cautiunii nu libereaza pe debitorul principal.
Aceea acordata unei din cautiuni nu libereaza in totul pe celelalte.
Aceea acordata unei cautiuni data in urma prin act separat, nu libereaza in nimic pe celelalte.
Aceea ce creditorul a primit de la o cautiune pentru a o descarca din chezasia sa trebuie sa se impute asupra datoriei si sa descarce pe debitorul principal si pe celelalte cautiuni.

Sectiunea IV
Despre compensatie

Art. 1143. – Cand doua persoane sunt datoare una alteia, se opereaza intre dansele o compensatie care stinge amandoua datoriile in felul si cazurile exprese mai jos.
Art. 1144. – Compensatia se opereaza de drept, in puterea legii, si chiar cand debitorii n-ar sti nimic despre aceasta; cele doua datorii se sting reciproc in momentul cand ele se gasesc existand deodata si pana la concurenta cotitatilor lor respective.
Art. 1145. – Compensatia n-are loc decat intre doua datorii care deopotriva au ca obiect o suma de bani, o cantitate oarecare de lucruri fungibile de aceeasi specie si care sunt deopotriva lichide si exigibile.
Prestatiile in fructe, al caror pret este regulat prin mercuriale, se recompenseaza cu sumele lichide si exigibile.
Art. 1146. – Termenul de gratie nu impiedica compensatia.
Art. 1147. – Compensatia se opereaza oricare ar fi cauzele unei sau celeilalte datorii, afara de cazurile:
1. unei cereri pentru restitutiunea unui lucru ce pe nedrept s-a luat de la proprietar;
2. unei cereri pentru restitutiunea unui depozit neregulat;
3. unei datorii declarate nesesizabile.
Art. 1148. – Compensatia se opereaza in privinta cautiunii, pentru ceea ce creditorul datoreste debitorului principal.
Compensatia n-are loc, in privinta debitorului principal pentru ceea ce creditorul datoreste cautiunii.
Art. 1149. – Debitorul, care a acceptat pur si simplu ca un creditor sa faca cesiunea drepturilor sale unei alte persoane, nu mai poate invoca in contra cesionarului compensatia care ar fi avut loc in privinta cedentului, inaintea acceptarii.
Cand cesiunea s-a notificat debitorului, dar nu s-a acceptat de dansul, nu se impiedica decat compensatia posterioara acestei notificari.
Art. 1150. – Cand cele doua datorii nu sunt platnice intr-acelasi loc, nu se poate opera compensatia decat platind cheltuielile remiterii*).
_______________
*) Cheltuielile pricinuite de efectuarea platii in alt loc.

Art. 1151. – Cand sunt mai multe datorii compensabile, datorite de aceeasi persoana, se urmeaza, pentru compensatie, regulile stabilite pentru imputatie de art. 1113.
Art. 1152. – Compensatia n-are loc in prejudiciul drepturilor dobandite de alte persoane. Astfel cel ce, fiind debitor, a devenit creditor in urma sechestrului*) ce i s-a facut de o alta persoana, nu poate invoca compensatia in prejudiciul sechestrantului.
________________
*) Popririi.

Art. 1153. – Acel ce a platit o datorie stinsa, de drept, prin compensatie, nu mai poate, repetand plata creantei pentru care n-a invocat compensatia, sa pretinda, in prejudiciul altor persoane, privilegiile sau ipotecile acestei creante, afara numai daca este o cauza evidenta, ce l-a facut sa nu cunoasca creanta care trebuia sa compenseze datoria sa.

Sectiunea V
Despre confuziune

Art. 1154. – Cand calitati necompatibile se intalnesc pe capul aceleiasi persoane se face o confuziune, care stinge amandoua drepturile, activ si pasiv.
_________________
A se vedea in ceea ce priveste raporturile dintre persoanele juridice Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice – Buletinul Oficial nr. 8 din 30 ianuarie 1954, cu modificarile ulterioare (art. 41 alin. 1), precum si Legea societatilor comerciale nr. 31/1990, Monitorul Oficial nr. 126 – 127 din 17 noiembrie 1990.

Art. 1155. – Confuziunea, ce se opereaza prin concursul calitatilor de creditor si debitor principal, libereaza cautiunile.
Aceea ce se opereaza prin concursul calitatilor de creditor sau debitor si cautiune, nu aduce stingerea obligatiei principale; aceea ce se opereaza prin concursul calitatilor de creditor si debitor nu profita codebitorilor sai solidari, decat pentru portiunea datorata de dansul.

Sectiunea VI
Despre pierderea lucrului datorat si despre diferitele cazuri
in care indeplinirea obligatiei este imposibila

Art. 1156. – Cand obiectul obligatiei este un corp cert si determinat, de piere, de se scoate din comert, sau se pierde astfel incat absolut sa nu se stie de existenta lui, obligatia este stinsa, daca lucrul a pierit sau s-a pierdut, fara greseala debitorului, si inainte de a fi pus in intarziere.
Chiar cand debitorul este pus in intarziere, daca nu a luat asupra-si cazurile fortuite, obligatia se stinge, in caz cand lucrul ar fi pierit si la creditor, daca i s-ar fi dat.
Debitorul este tinut de a proba cazurile fortuite ce alege. Ori in ce chip ar pieri sau s-ar pierde lucrul furat, pierderea sa nu libereaza pe cel ce l-a sustras de a face restitutiunea pretului obligatia se stinge totdeauna cand printr-un eveniment oarecare, ce nu se poate imputa debitorului, se face imposibila indeplinirea acestei obligatii.

Sectiunea VII
Despre actiunea de anulare sau resciziune

Art. 1157. – Minorul poate exercita actiunea in resciziune pentru simpla leziune in contra oricarei conventii.
______________
Art. 1157 a fost implicit modificat prin alin. 1 si 2 din art. 25 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice – Buletinul Oficial nr. 9 din 31 ianuarie 1954, cu modificarile ulterioare.

Art. 1158. – Cand leziunea rezulta dintr-un eveniment cauzal si neasteptat, minorul n-are actiunea in resciziune.
Art. 1159. – Minorul ce face o simpla declaratie ca este major are actiunea in resciziune.
Art. 1160. – Minorul comerciant, bancher sau artizan n-are actiunea in resciziune contra angajamentelor ce a luat pentru comertul sau arta sa.
______________
Dispozitia art. 1160 a devenit inaplicabila in privinta comerciantilor, intrucat acestia, potrivit art. 10 din Codul comercial, nu pot avea aceasta calitate inainte de implinirea varstei de 18 ani, varsta la care in prezent se dobandeste majoritatea.

Art. 1161. – Minorul n-are actiunea in resciziune contra conventiilor facute in contractul de casatorie, daca acesta s-a facut cu consimtamantul si asistenta acelora al caror consimtamant este cerut pentru validitatea casatoriei sale.
_______________
Dispozitia art. 1161 a fost abrogata implicit prin abrogarea art. 1223-1293 Cod civil, privitoare la contractul de casatorie, precum si prin abrogarea art. 131 si urm. Cod civil, privitoare la consimtamantul cerut pentru casatoria minorului.

Art. 1162. – Minorul n-are actiunea in resciziune contra obligatiilor ce rezulta din delictele sau cvasi-delictele sale.
Art. 1163. – Minorul nu mai poate exercita actiune in resciziune in contra angajamentului facut in minoritate, daca l-a ratificat dupa ce a devenit major, si aceasta si in cazul cand angajamentul este nul in forma sa, si in acela cand produce numai leziune.
Art. 1164. – Cand minorii, interzisii sau femeile maritate sunt admisi, in aceasta calitate, a exercita actiune de resciziune in contra angajamentelor lor, ei nu intorc aceea ce au primit, in urmarea acestor angajamente, in timpul minoritatii, interdictiei sau maritajului, decat daca se probeaza ca au profitat de aceea ce li s-a dat.
________________
Dispozitia art. 1164 a devenit inaplicabila in privinta femeilor maritate, prin efectul Legii privitoare la ridicarea incapacitatii civile a femeii maritate – promulgata cu Decretul nr. 1412, Monitorul Oficial nr. 94 din 20 aprilie 1932.

Art. 1165. – Majorul nu poate, pentru leziune, sa exercite actiunea in resciziune.
________________
A se vedea si dispozitia art. 694 Cod civil.

Art. 1166. – Cand formalitatile cerute, in privinta minorilor sau interzisilor, atat pentru instrainarea imobilelor, cat si pentru impartirea unei succesiuni, s-au indeplinit, ei sunt, relativ la aceste acte, considerati ca si cum le-ar fi facut in majoritate sau inaintea interdictiei.
________________
A se vedea in acest sens si art. 105, 129 si 147 din Codul familiei.

Art. 1167. – In lipsa unui act de confirmare sau de ratificare, este destul ca obligatia sa se execute voluntar, dupa epoca in care obligatia putea fi valabil confirmata sau ratificata.
Confirmarea, ratificarea sau executarea voluntara, in forma si epoca determinata de lege, tine loc de renuntare in privinta mijloacelor si exceptiilor ce puteau fi opuse acestui act, fara a se vatama insa drepturile persoanelor a treia.
Confirmarea sau ratificarea, sau executarea voluntara a unei donatiuni, facuta de catre erezi sau reprezentantii donatorului*), dupa moartea sa, tine loc de renuntare, atat in privinta viciilor de forma, cat si in privinta oricarei alte exceptii.
__________________
*) Cei care reprezinta drepturile donatorului.

Art. 1168. – Donatorul nu poate repara, prin nici un act confirmativ, viciurile unei donatii intre vii; nula in privinta formei, ea trebuie sa se refaca cu formele legiuite.

CAPITOLUL 9
Despre probatiunea obligatiilor si a platii

Art. 1169. – Cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca.
Art. 1170. – Dovada se poate face prin inscrisuri, prin martori, prin prezumtii, prin marturisirea unei din parti si prin juramant.
__________________
Dovada nu se mai poate face prin juramant in urma abrogarii art. 1207-1222 Cod civil prin Decretul nr. 205/1950 pentru modificarea art. 1206 si 1906 din Codul civil, pentru abrogarea art. 1200 pct. 3 si art. 1207 – 1222 din acelasi cod, precum si pentru abrogarea art. 53 din C. com. – Buletinul Oficial nr. 68 din 12 august 1950.

Sectiunea I
Despre incrisuri

& 1. Despre titlul autentic

Art. 1171. – Actul autentic este acela care s-a facut cu solemnitatile cerute de lege, de un functionar public, care are drept de a functiona in locul unde actul s-a facut.
__________________
A se vedea cu privire la autentificare:
– Legea nr. 36 din 12 mai 1995 – Legea notarilor publici si a activitatii notariale – publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
– Regulamentul de punere in aplicare a Legii notarilor publici si a activitatii notariale, nr. 36/1995, aprobat prin Ordinul ministrului justitiei nr. 710/C/1995.

Art. 1172. – Actul care nu poate fi autentic din cauza necompetentei sau a necapacitatii functionarului, sau din lipsa de forme, este valabil ca scriptura sub semnatura privata, daca s-a iscalit de partile contractante.
Art. 1173. – Actul autentic are deplina credinta in privirea oricarei persoane despre dispozitiile si conventiile ce constata.
Executarea actului autentic, care este investit cu formula executorie, va fi suspendata prin punerea in acuzatie, cand se intenteaza o actiune criminala*) in contra pretinsului autor al actului. Iar cand in cursul unei instante civile actul se ataca de fals, tribunalele**) pot, dupa imprejurari, a suspenda provizoriu executarea actului.
_________________
*) Punerea in miscare a actiunii penale.
**) Instantele.

_______________
In ceea ce priveste defaimarea inscrisului ca fals, a se vedea Cod procedura civila, art. 180 – 184.

Art. 1174. – Actul cel autentic sau cel sub semnatura privata are tot efectul intre parti despre drepturile si obligatiile ce constata, precum si despre aceea ce este mentionat in act, peste obiectul principal al conventiei, cand mentionarea are un raport oarecare cu acest obiect.
Dar mentionarile care au de obiect un fapt cu totul strain de acela al conventiei, nu pot servi decat numai la un inceput de dovada.
Art. 1175. – Actul secret, care modifica un act public, nu poate avea putere decat intre partile contractante si succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect in contra altor persoane.

& 2. Despre actele sub semnatura privata

Art. 1176. – Actul sub semnatura privata, recunoscut de acela carui se opune, sau privit, dupa lege, ca recunoscut, are acelasi efect ca actul autentic, intre acei care i-au subscris si intre cei care reprezinta drepturile lor.
Art. 1177. – Acela carui se opune un act sub semnatura privata este dator a-l recunoaste sau a tagadui curat scriptura sau sub semnatura sa.
Mostenitorii sai sau cei care reprezinta drepturile aceluia al caruia se pretinde ca ar fi actul pot declara ca nu cunosc scriptura sau subsemnatura autorului lor.
Art. 1178. – Cand cineva nu recunoaste scriptura si subsemnatura sa, sau cand succesorii sai declara ca nu le cunosc, atunci justitia ordona verificarea actului.
Art. 1179. – Actele sub semnatura privata, care cuprind conventii sinalagmatice, nu sunt valabile daca nu s-au facut in atatea exemplare originale cate sunt parti cu interes contrar. Este de ajuns un singur exemplar original pentru toate persoanele care au acelasi interes.
Fiecare exemplar trebuie sa faca mentiune de numarul originalelor ce s-au facut.
Cu toate acestea, lipsa de mentiune ca originalele s-au facut in numar indoit, intreit si celelalte, nu poate fi opusa de acela care a executat din parte-i conventia constatata prin act.
Art. 1180. – Actul sub semnatura privata prin care o parte se obliga catre alta a-i plati o suma de bani sau o catime oarecare, trebuie sa fie scris, in intregul lui de acela care l-a subscris, sau cel putin acesta, inainte de a subsemna, sa adauge la finele actului cuvintele bun si aprobat, aratand totdeauna in litere suma sau catimea lucrurilor si apoi sa iscaleasca.
Nu sunt supusi la aceasta regula comerciantii, industrialii*), plugarii, vierii, slugile si oamenii care muncesc cu ziua.
_________________
*) Meseriasii.

Art. 1181. – Cand suma aratata in act este deosebita de aceea ce este aratata in bun, obligatia se prezuma ca este pentru suma cea mai mica, chiar cand actul precum si bunul sunt scrise in intreg de mana aceluia care s-a obligat, afara numai de nu se va proba in care parte este greseala.
Art. 1182. – Data scripturii private nu face credinta in contra persoanelor a treia interesate, decat din ziua in care s-a infatisat la o dregatorie publica*), din ziua in care s-a inscris intr-un registru public**), din ziua mortii aceluia sau unui din acei care l-au subscris, sau din ziua in care va fi fost trecut fie si in prescurtare in acte facute de ofiteri publici***), precum procese-verbale pentru punerea pecetii sau pentru facerea de inventare.
___________________
*) Institutie de stat.
**) Registru anume destinat.
***) Functionar de stat.

Art. 1183. – Registrele comerciantilor nu fac credinta despre vanzarile ce cuprind in contra persoanelor necomerciante. Dar judecatorul poate da juramant la una sau la alta din parti.
___________________
Partea a doua a dispozitiilor art. 1183 a fost abrogata implicit ca urmare a abrogarii art. 1207-1222 Cod civil prin Decretul nr. 205/1950 pentru modificarea art. 1206 si 1906 din Cod civil, pentru abrogarea art. 1200 pct. 3 si art. 1207-1222 din acelasi cod, precum si pentru abrogarea art. 53 din c. com. – Buletinul Oficial nr. 68 din 12 august 1950.

Art. 1184. – Registrele comerciantilor se cred in contra lor, dar cel care voieste a profita de ele nu poate desparti cuprinderea lor, lasand aceea ce poate a-i fi contrar.
Art. 1185. – Registrele, cartile sau hartiile domestice nu fac credinta in favoarea acelui care le-a scris, dar au putere in contra lui:
1. cand cuprind curat primirea unei plati;
2. cand cuprind mentiunea expresa ca nota sau scrierea din ele s-a facut ca sa tina loc de titlu in favoarea creditorului.
Art. 1186. – Orice adnotatie facut de creditor in josul, pe marginea, sau pe dosul unui titlu de creanta, este crezuta, cu toate ca nu este subsemnata nici datata de el, cand tinde a proba liberatiunea debitorului.
Aceeasi putere doveditoare are si scriptura facuta de creditor pe dosul, marginea sau in josul duplicatului unui act sau chitanta, dar numai cand duplicatul va fi in mainile debitorului.

& 3. Despre raboaje

Art. 1187. – Raboajele, cand crestaturile dupa amandoua bucatile sunt egale si corelative, sunt un mijloc de probare intre persoanele care au obicei de a se servi cu un asemenea mijloc de probatiune.

& 4. Despre copiile titlurilor autentice

Art. 1188. – Cand originalul exista, copia legalizata nu poate face credinta decat despre ceea ce cuprinde originalul, infatisarea carui se poate cere totdeauna.
Cand originalul nu exista, copiile legalizate de ofiterii publici*) competenti se cred, dupa distinctiile urmatoare:
1. copiile scoase din ordinea magistratului*), partile fiind fata sau chemate, cu formele legale, precum si copiile scoase fara interventia magistratului**), dar de fata cu partile care au asistat de buna voia lor, au aceeasi credinta ca si titlurile originale;
2. copiile care se vor fi dat de ofiterii publici***) competenti, fara interventia magistratului sau consimtamantul partilor, fac asemenea credinta dupa 30 de ani, socotiti din ziua in care s-au dat aceste copii. Cand asemenea copii vor fi date de mai putin de 30 de ani, nu fac decat un inceput de dovada;
3. copiile legalizate de un ofiter public***) necompetent, nu pot face decat un simplu inceput de dovada;
4. copiile copiilor nu au nici o putere probatoare.
__________________
*) Functionar de stat.
**) Judecator.
***) Functionar public.

_________________
1. A se vedea si:
– Legea nr. 36 din 12 mai 1995 – Legea notarilor publici si a activitatii notariale – publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995;
– Regulamentul de punere in aplicare a Legii notarilor publici si a activitatii notariale, nr. 36/1995, aprobat prin Ordinul ministrului justitiei nr. 710/C/1995.
2. Potrivit art. 22 al Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice – Buletinul Oficial nr. 8 din 30 ianuarie 1954, cu modificarile ulterioare, certificatele eliberate in temeiul registrelor de stare civila au aceeasi putere doveditoare ca si actele intocmite sau inscrise in registre.

& 5. Despre acte recognitive

Art. 1189. – Actul de recunoasterea unei datorii constatate prin un titlu precedent nu face proba despre datorie si nu dispensa pe creditor de a prezenta titlul original decat in urmatoarele cazuri:
1. cand actul de recunoastere cuprinde cauza si obiectul datoriei, precum si data titlului primordial, sau
2. cand actul recognitiv, avand o data de 30 de ani, este ajutat de posesiune si de unul sau mai multe acte de recunoastere conforme cu dansul.
Actul recognitiv, in cele doua cazuri mentionate, nu poate avea nici un efect despre ceea ce cuprinde mai mult decat titlul primordial, sau despre ceea ce nu este in asemanare cu acest titlu.

& 6. Despre actele confirmative

Art. 1190. – Actul de confirmare sau ratificarea unei obligatii, in contra carei legea admite actiunea in nulitate, nu este valabil, decat atunci cand cuprinde obiectul, cauza si natura obligatiei, si cand face mentiune de motivul actiunii in nulitate, precum si despre intentia de a repara viciul pe care se intemeia acea actiune.

Sectiunea II
Despre martori

& 1. Despre cazul cand dovada prin martori nu este primita

Art. 1191. – Dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decat sau prin act autentic, sau prin act sub semnatura privata.
Nu se va primi niciodata o dovada prin martori, in contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde ca s-ar fi zis inaintea, la timpul sau in urma confectionarii actului, chiar cu privire la o suma sau valoare ce nu depaseste 250 lei.
Partile insa pot conveni ca si in cazurile aratate mai sus sa se poata face dovada cu martori, daca aceasta priveste drepturi de care ele pot sa dispuna.
Art. 1192. – Articolul precedent nu se aplica in cazul cand cererea depaseste 250 lei numai prin unirea capitalului cu dobanzile.
Art. 1193. – Cel care a format cerere in judecata, pentru o suma mai mare de 250 lei, chiar de va voi a-si restrange cererea la 250 lei, nu va fi primit a infatisa dovada prin martori.
Art. 1194. – Dovada prin martori nu se poate admite nici in cazul cand cererea in judecata este pentru o suma mai mica de 250 lei, dar care este un rest din o creanta mai mare, neconstatata prin inscris.
Art. 1195. – Cand in aceeasi instanta o parte face mai multe cereri, pentru care nu are inscrisuri, daca toate aceste cereri, unindu-se trec peste suma de 250 lei, dovada prin martori nu poate fi admisa, chiar cand creditorul ar pretinde ca aceste creante provin din diferite cauze si ca s-au nascut in diferite epoci, afara numai daca creditorul a dobandit aceste drepturi de la alte persoane.
Art. 1196. – Toate cererile, sub orice titlu, care nu sunt justificate prin inscris, se vor face prin aceeasi petitie. Orice alte pretentii posterioare neprobate prin inscris si care se puteau face la darea petitiei nu vor mai fi primite.
Art. 1197. – Regulile mai sus prescrise nu se aplica in cazul cand exista un inceput de dovada scrisa.
Se numeste inceput de dovada orice scriptura a aceluia in contra caruia s-a format petitia, sau a celui ce el reprezinta si care scriptura face a fi de crezut faptul pretins.
Art. 1198. – Acele reguli nu se aplica insa intotdeauna cand creditorului nu i-a fost cu putinta a-si procura o dovada scrisa despre obligatia ce pretinde, sau a conserva dovada luata, precum:
1. la obligatiile care se nasc din cvasi-contracte si din delicte sau cvasi-delicte;
2. la depozitul necesar, in caz de incendiu, ruina, tumult sau naufragiu, si la depozitele ce fac calatorii in ospataria unde trag; despre toate acestea judecatorul va avea in vedere calitatea persoanelor si circumstantele faptului;
3. la obligatiile contractate in caz de accidente neprevazute, cand nu era cu putinta partilor de a face inscrisuri;
4. cand creditorul a pierdut titlul ce-i servea de dovada scrisa, din o cauza de forta majora neprevazuta.