Sectiunea III
Despre prezumtii

Art. 1199. – Prezumtiile sunt consecintele ce legea sau magistratul*) trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut.
__________________
*) Judecator.

& 1. Despre prezumtiile stabilite de lege

Art. 1200. – Sunt prezumtii legale acelea care sunt determinate special prin lege, precum:
1. actele ce legea le declara nule pentru ca le priveste facute in frauda dispozitiilor sale;
2. in cazurile cand legea declara ca dobandirea dreptului de proprietate sau liberatiunea unui debitor rezulta din oarecare imprejurari determinate;
3. (Abrogat prin Decretul nr. 205/1950 pentru modificarea art. 1206 si 1906 din Cod civil, pentru abrogarea art. 1200 pct. 3 si 1207-1222 din acelasi cod, precum si pentru abrogarea art. 53 din C. com. – Buletinul Oficial nr. 68 din 12 august 1950).
4. puterea ce legea acorda autoritatii lucrului judecat.
Art. 1201. – Este lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate.
Art. 1202. – Prezumtia legala dispensa de orice dovada pe acela in favoarea caruia este facuta.
Nici o dovada nu este primita impotriva prezumtiei legale, cand legea, in puterea unei asemenea prezumtii, anuleaza un act oarecare, sau nu da drept de a se reclama in judecata, afara numai de cazurile cand legea a permis dovada contrarie si afara de aceea ce se va zice in privinta juramantului si marturisirii ce ar face o parte in judecata.
___________________
Referirea alin. 2 din art. 1202 la juramant si la marturisire a fost implicit modificata ca urmare a abrogarii art. 1200 pct. 3 prin Decretul nr. 205/1950 pentru modificarea art. 1206 si 1906 din Cod civil, pentru abrogarea art. 1200 pct. 3 si art. 1207-1222 din acelasi cod, precum si pentru abrogarea art. 53 din C. com. – Buletinul Oficial nr. 68 din 12 august 1950.

& 2. Despre prezumtiile care nu sunt stabilite de lege

Art. 1203. – Prezumtiile care nu sunt stabilite de lege sunt lasate la luminile si intelepciunea magistratului*); magistratul nu trebuie sa se pronunte decat intemeindu-se pe prezumtii, care sa aiba o greutate si puterea de a naste probabilitatea; prezumtiile nu sunt permise magistratului decat numai in cazurile cand este permisa si dovada prin martori, afara numai daca un act nu este atacat ca s-a facut prin frauda, dol sau violenta.
_________________
*) Judecator.

Sectiunea IV
Despre marturisirea unei parti

Art. 1204. – Se poate opune unei parti marturisirea ce a facut sau inaintea inceperii judecatii, sau in cursul judecatii.
Art. 1205. – Marturisirea extrajudiciara verbala nu poate servi de dovada cand obiectul contestatiei nu poate fi dovedit prin martori.
Art. 1206. – Marturisirea judiciara se poate face inaintea judecatorului de insasi partea prigonitoare, sau de un imputernicit special al ei spre a face marturisire.
Ea nu poate fi luata decat in intregime impotriva celui care a marturisit si nu poate fi revocata de acesta, afara numai de va proba ca a facut-o din eroare de fapt.
__________________
Dispozitia primei parti din alin. 2 al art. 1206 a fost implicit modificata prin modificarea art. 129 si 130 Cod procedura civila Regula indivizibilitatii marturisirii nu mai are caracter obligatoriu, ci constituie o simpla indrumare pentru judecatori, care sunt datori sa staruie prin toate mijloacele legale spre a descoperi adevarul.

Sectiunea V
Despre juramant

Art. 1207-1222. – (Abrogate prin Decretul nr. 205 din 12.VIII.1950 pentru modificarea art. 1206 si 1906 din codul civil, pentru abrogarea art. 1200 pct. 3 si art. 1207-1222 din acelasi cod, precum si pentru abrogarea art. 53 din Codul comercial).

Titlul IV
DESPRE CONTRACTUL DE CASATORIE SI DESPRE
DREPTURILE RESPECTIVE ALE SOTILOR

CAPITOLUL 1

Art. 1223-1232. – (Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).

CAPITOLUL 2
Despre regimul dotal

Art. 1233-1293. – (Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).

Titlul V
DESPRE VINDERI

CAPITOLUL 1
Despre natura si forma vanzarii

Art. 1294. – Vinderea este o conventie prin care doua parti se obliga intre sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru si aceasta a plati celei dintai pretul lui.
Art. 1295. – Vinderea este perfecta intre parti si proprietatea este de drept stramutata la cumparator, in privinta vanzatorului, indata ce partile s-au invoit asupra lucrului si asupra pretului, desi lucrul inca nu se va fi predat si pretul inca nu se va fi numarat.
In materie de vindere de imobile, drepturile care rezulta prin vinderea perfecta intre parti, nu pot a se opune, mai inainte de transcriptiunea actului, unei a treia persoane care ar avea si ar fi conservat, dupa lege, oarecare drepturi asupra imobilului vandut.
_______________
A se vedea nota de la art. 1306, precum si art. 710-720 Cod procedura civila.

Art. 1296. – Vinderea se poate face sau pur sau sub conditie.
Ea poate avea de obiect doua sau mai multe lucruri alternative.
In toate cazurile efectele sale sunt regulate dupa principiile generale ale conventiilor.
Art. 1297. – In caz de vindere facuta prin dare de arvuna, conventia accesorie a arvunei nu va putea avea nici un efect:
1. daca conventia principala a vinderii este nula;
2. daca vinderea se executa;
3. daca vinderea se reziliaza prin comun consimtamant;
4. daca executarea vinderii a devenit imposibila fara culpa nici uneia din parti.
Arvuna in aceste cazuri se va inapoia sau se va prinde in prestatiunile reciproce, dupa imprejurari.
Art. 1298. – Daca vinderea nu s-a executat prin culpa unei din partile contractante, aceasta va pierde arvuna data sau o va intoarce indoita, avand-o primita, daca partea care nu este in culpa nu ar alege mai bine sa ceara executarea vinderii.
Art. 1299. – Daca s-au vandut marfe cu gramada, vinderea este perfecta, desi marfele n-au fost inca cantarite, numarate sau masurate.
Art. 1300. – Daca insa marfele nu s-au vandut cu gramada, ci dupa greutate, dupa numar sau masura, lucrurile vandute raman in rizicul-pericol al vanzatorului, pana ce vor fi cantarite, numarate sau masurate; dar aceasta nu impiedica pe cumparator de-a cere si a dobandi la caz de neexecutare, sau predarea lucrurilor vandute sau daune-interese, daca se cuvine.
Art. 1301. – In privinta vinului, a oliului si a altor asemenea lucruri care, dupa obicei, se gusta mai inainte de a se cumpara, vinderea nu exista pana ce cumparatorul nu le-a gustat si n-a declarat ca-i convin.
Art. 1302. – Vinderea facuta pe incercate este totdeauna presupusa conditionala pana la incercare.
Art. 1303. – Pretul vanzarii trebuie sa fie serios si determinat de parti.
Art. 1304. – Cu toate acestea, determinarea pretului poate fi lasata la arbitratul*) unei a treia persoane.
____________________
*) La hotararea.

Art. 1305. – Spezele vanzarii sunt in sarcina cumparatorului, in lipsa de stipulatie contrarie.

CAPITOLUL 2
Cine poate cumpara sau vinde

Art. 1306. – Pot cumpara si vinde toti carora nu le este oprit prin lege.
______________
A se vedea:
– Codul familiei – Legea nr. 4/1953, Buletinul Oficial nr. 1 din 4 ianuarie 1954, republicat in Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificarile ulterioare (art. 105 alin. 3, art. 128, 129 si 147);
– Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale, in Monitorul Oficial nr. 98 din 8 august 1990 (art. 5 alin. 3);
– Legea fondului funciar nr. 18/1991, (art. 45-49) in Monitorul Oficial nr. 37 din 20 februarie 1991.
– Legea administratiei publice locale, nr. 69/1991, republicata in Monitorul Oficial nr. 79 din 18 aprilie 1996.

Art. 1307. – Vanzarea nu se poate face intre soti decat pentru cauza de lichidare, si anume:
1. cand, in caz de separatie de patrimonii, unul dintre soti da celuilalt, drept plata unei datorii, o avere a sa;
2. cand barbatul cedeaza femeii, chiar neseparata, din averea sa, pentru o cauza legitima, precum pentru un imobil ce era dator sa-i cumpere cu bani dotali, sau pentru o suma ce-i datora;
3. cand femeia cedeaza barbatului sau, din avutul sau propriu, drept plata unei sume promisa barbatului ca dota.
In toate cazurile mostenitorii rezervatari ai partilor contractante au drept de a ataca asemenea operatii, daca ele ascund beneficii indirecte.
__________________
Art. 1307 a fost modificat implicit prin abrogarea art. 1223-1293 Cod civil. Drept urmare a acestei abrogari, regula interzicerii vanzarii intre soti nu mai comporta – in masura in care ele erau proprii regimului matrimonial dotal – exceptiile pentru cauza de lichidare prevazute la pct. 1, 2 si 3 din art. 1307.

Art. 1308. – Sub pedeapsa de nulitate, nu se pot face adjudecatari nici direct, nici prin persoane interpuse:
1. tutorii, ai averii celor de sub a lor tutela;
2. mandatarii, ai averii ce sunt insarcinati sa vanza;
3. administratorii, ai averii comunelor sau stabilimentelor incredintate ingrijirii lor;
4. oficiantii publici*), ai averilor statului ale caror vanzari se fac printr-insii.
__________________
*) Functionar de stat.

__________________
A se vedea Constitutia Romaniei, art. 135, alin. 3, precum si Legea administratiei publice locale nr. 69/1991, republicata in Monitorul Oficial nr. 79 din 18 aprilie 1996.

Art. 1309. – Judecatorii si supleantii*), membrii ministerului public**) si avocatii nu se pot face cesionari de drepturi litigioase, care sunt de competinta tribunalului judetean in a carui raza teritoriala isi exercita functiunile lor, sub pedeapsa de nulitate, speze si daune-interese.
_____________
*) Grad judecatoresc desfiintat prin Decretul nr. 132 din 2 aprilie 1949 pentru organizarea judecatoreasca.
**) Procurori.

CAPITOLUL 3
Despre lucrurile care se pot vinde

Art. 1310. – Toate lucrurile care sunt in comert*), pot sa fie vandute, afara numai daca vreo lege a oprit aceasta.
__________________
*) In circuitul civil.

__________________
A se vedea si notele de la art. 475 si 1306.

Art. 1311. – Daca in momentul vanzarii, lucrul vandut era pierit in tot, vinderea este nula. Daca a pierit numai in parte, cumparatorul are alegerea intre a se lasa de contract, sau a pretinde reducerea pretului.

CAPITOLUL 4
Despre obligatiile vanzatorului

Sectiunea I
Dispozitii generale

Art. 1312. – Vanzatorul este dator sa explice curat indatoririle ce intelege a lua asupra-si.
Orice clauza obscura sau indoioasa se interpreteaza in contra vanzatorului.
__________________
Vezi nota de la art. 1294.

Art. 1313. – Vanzatorul are doua obligatii principale, a preda lucrul si a raspunde de dansul.
__________________
Vezi nota de la art. 1294.

Sectiunea II
Despre predarea lucrului

Art. 1314. – Predarea este stramutarea lucrului vandut in puterea si posesiunea cumparatorului.
Art. 1315. – Obligatia de a preda imobilele se indeplineste din partea vanzatorului prin remiterea cheilor, daca e vorba de o cladire, sau prin remiterea titlului de proprietate.
Art. 1316. – Predarea lucrurilor mobile se face: sau prin traditiunea reala, sau prin remiterea cheilor cladirii, in care se afla puse, sau prin simplul consimtamant al partilor, daca stramutarea nu se poate face in momentul vanzarii, sau daca cumparatorul le avea in puterea sa, la facerea vanzarii, cu vreun alt titlu.
Art. 1317. – Spezele predarii sunt in sarcina vanzatorului, si ale ridicarii in sarcina cumparatorului, daca nu este stipulatiune contrarie.
Art. 1318. – Traditiunea lucrurilor necorporale se face, sau prin remiterea titlurilor, sau prin uzul ce face cumparatorul de dansele, cu consimtamantul vanzatorului.
Art. 1319. – Predarea trebuie sa se faca la locul unde, se afla lucrul vandut in timpul vanzarii, daca partile nu s-au invoit altfel.
Art. 1320. – Daca vanzatorul nu face predarea in timpul determinat de ambele parti, cumparatorul va avea facultatea de a alege intre a cere rezolutiunea vanzarii sau punerea sa in posesie, daca intarzierea nu provine decat din faptul vanzatorului.
Art. 1321. – In toate cazurile, vanzatorul trebuie sa fie condamnat*) la daune-interese, daca urmeaza vreo vatamare pentru cumparator din nepredarea lucrului la timp.
_______________
*) Obligat.

Art. 1322. – Vanzatorul nu este dator sa predea lucrul, daca cumparatorul nu plateste pretul si nu are dat de vanzator un termen pentru plata.
Art. 1323. – El nu va fi dator sa faca predarea, chiar de ar fi si dat un termen pentru plata, daca de la vanzare incoace, cumparatorul a cazut in faliment sau in nesolvabilitate, incat vanzatorul se afla in pericol de a pierde pretul, afara numai daca cumparatorul va da cautiune ca va plati la termen.
Art. 1324. – Lucrul trebuie sa fie predat in starea in care se afla in momentul vanzarii. Din acea zi toate fructele sunt ale cumparatorului.
Art. 1325. – Obligatia de a preda lucrul cuprinde accesoriile sale si tot ce a fost destinat la uzul sau perpetuu
Art. 1326. – Vanzatorul este dator sa predea cuprinsul lucrului vandut in masura determinata prin contract, insa cu modificarile mai jos aratate.
Art. 1327. – Daca vanzarea unui imobil s-a facut cu aratare de cuprinsul sau, si pe atat masura, vanzatorul este dator sa predea cumparatorului, daca acesta cere, cuprinsul aratat in contract. Neputand, sau cumparatorul necerand, vanzatorul este dator sa sufere o scadere proportionala la pret.
Art. 1328. – Daca, din contra, in cazul articolului precedent, s-ar gasi ca cuprinsul lucrului e mai mare decat cel aratat in contract, cumparatorul poate sau a complini pretul dupa numarul masurilor aflate, sau, daca excedentele cuprinsului aflat se ridica la o a douazecea parte a cuprinsului declarat in contract, a strica vanzarea.
Art. 1329. – In toate cazurile de vanzare, facuta altfel decat pe atat masura, fie vanzarea de un corp cert si limitat, fie de mai multe fonduri distincte si separate, fie conceputa cu expresia masurii inaintea desemnarii obiectului sau din contra, nici vanzatorul n-are drept la adaos de pret, pentru excedent, nici cumparatorul, la scadere pentru lipsa, decat in cazul cand excedentul sau lipsa pretuieste o a douazecea parte din pretul total al vanzarii.
Art. 1330. – Dispozitiile celor trei articole precedente nu se vor aplica decat in lipsa de stipulatie contrarie intre parti.
Art. 1331. – Cand, dupa art. 1328 si 1329, este caz de a se adaugi pretul pentru excedent de masuri, cumparatorul are facultatea de a alege, intre a strica vanzarea si a implini pretul. Suplimentul pretului se raspunde cu dobanda, daca cumparatorul a pastrat imobilele.
Art. 1332. – In toate cazurile, cand cumparatorul are drept de a strica vanzarea, vanzatorul este dator sa-i restituie, deosebit de pret, daca l-a primit, spezele contractului.
Art. 1333. – Daca s-au vandut doua fonduri printr-un singur contract, drept un singur pret, cu aratare de masura fiecaruia, si cuprinsul unuia este mai mic decat cel declarat, iar al celuilalt mai mare, se va face compensatie intre pretul excedentului si pretul lipsei, si actiunea vanzatorului pentru adaugire sau a cumparatorului pentru scadere de pret va fi supusa regulilor mai sus stabilite.
Art. 1334. – Actiunea vanzatorului pentru complinirea pretului si a cumparatorului, pentru scaderea pretului sau pentru stricarea contractului, se prescriu printr-un an din ziua contractului.
Art. 1335. – Pericolul total sau partial al lucrului vandut, mai inainte de predare, se judeca dupa regulile generale ale obligatiilor conventionale.

Sectiunea III
Despre raspunderea vanzatorului

Art. 1336. – Vanzatorul raspunde catre cumparator:
1. de linistita posesiune a lucrului, si
2. de viciile aceluiasi lucru.

& 1. Raspunderea de evictiune

Art. 1337. – Vanzatorul este de drept obligat, dupa natura contractului de vanzare, a raspunde catre cumparator de evictiunea totala sau partiala a lucrului vandut, sau de sarcinile la care s-ar pretinde supus acel obiect si care n-ar fi declarate la facerea contractului.
Art. 1337. – Partile pot prin conventie sa adauge, sa micsoreze sau sa stearga obligatia de evictiune.
Art. 1339. – In nici un mod vanzatorul nu se poate sustrage de la raspunderea pentru evictiunea care ar rezulta dintr-un fapt personal al sau; orice conventie contrarie este nula.
Art. 1340. – Stipulatia prin care vanzatorul se descarca de raspunderea pentru evictiune, nu-l scuteste de a restitui pretul, in caz de evictiune, afara numai daca cumparatorul a cunoscut, la facerea vanzarii, pericolul evictiunii, sau daca a cumparat pe raspunderea sa proprie.
Art. 1341. – Cand vanzatorul este raspunzator de evictiune, cumparatorul, daca este evins, are dreptul a cere de la vanzator:
1. restituirea pretului;
2. fructele, daca este dator a le intoarce proprietarului care l-a evins;
3. spezele instantei*) deschise de dansul in contra vanzatorului si ale celei deschise de invingator in contra sa;
4. daune-interese si spezele contractului de vindere.
_________________
*) Cheltuieli de judecata.

Art. 1342. – Daca, la epoca evictiunii, lucrul vandut se afla de o valoare inferioara sau a suferit deteriorari ori prin neglijenta cumparatorului, ori prin evenimente independente de cumparator vanzatorul nu se poate apara de a restitui pretul intreg.
Art. 1343. – Dar daca cumparatorul a tras foloase din stricaciunile ce a facut lucrului, vanzatorul are dreptul a opri din pret o suma egala cu acele foloase.
Art. 1344. – Daca lucrul vandut se afla, la epoca evictiunii, de o valoare mai mare, din orice cauza, vanzatorul este dator sa plateasca cumparatorului, pe langa pretul vanzarii, excedentele valorii in timpul evictiunii.
Art. 1345. – Vanzatorul este dator sa intoarca cumparatorului, el insusi sau prin evingator, toate spezele necesare, utile si de intretinere ale aceluia.
Art. 1346. – Daca vanzatorul a vandut cu rea-credinta fondul altuia, el va fi dator sa intoarca cumparatorului toate spezele ce va fi facut, si cele de simpla placere.
Art. 1347. – Daca cumparatorul este evins numai de o parte a lucrului si aceasta are, in privinta totului, o asa insemnatate incat cumparatorul n-ar fi cumparat lucrul fara acea parte, el poate strica vanzarea.
Art. 1348. – Daca in caz de evictiunea unei parti a fondului vandut, nu se strica vanzarea, cumparatorul are dreptul a cere valoarea, in momentul evictiunii, a partii de care a fost evins, iar nu o parte proportionala din pret, ori de au crescut sau de au scazut imobilele in valoare de la vindere incoace.
Art. 1349. – Daca imobilul vandut se afla insarcinat de servituti neaparate, nedeclarate de vanzator si de o asa importanta, incat se poate presupune ca cumparatorul n-ar fi cumparat de le-ar fi cunoscut, el poate cere sau stricarea contractului sau indemnitate.
Art. 1350. – Chestiunile de daune-interese ce ar rezulta din neexecutarea vinderii si care nu sunt prevazute aici se vor decide dupa regulile generale ale conventiilor.
Art. 1351. – Daca cumparatorul s-a judecat pana la ultima instanta cu evingatorul sau, fara sa cheme in cauza pe vanzator, si a fost condamnat, vanzatorul nu mai raspunde de evictiune, de va proba ca erau mijloace sa castige judecata.

& 2. Raspunderea de viciile lucrului vandut

Art. 1352. – Vanzatorul este supus la raspundere pentru viciile ascunse ale lucrului vandut, daca din cauza acelora, lucrul nu este bun de intrebuintat, dupa destinarea sa, sau intrebuintarea sa e atat de micsorata, incat se poate presupune ca cumparatorul nu l-ar fi cumparat, sau n-ar fi dat pe dansul ceea ce a dat, de i-ar fi cunoscut viciile.
Art. 1353. – Vanzatorul nu este raspunzator de viciile aparente si despre care cumparatorul a putut singur sa se convinga.
Art. 1354. – El este raspunzator de viciile ascunse, chiar si cand nu le-a cunoscut, afara numai daca, in cazul acesta, nu se va fi invoit cu cumparatorul ca sa nu raspunda de vicii.
Art. 1355. – In cazurile art. 1352 si 1354, cumparatorul poate sau a intoarce lucrul si a-si primi pretul, sau a opri lucrul si a cere inapoierea unei parti din pret arbitrata prin experti.
Art. 1356. – Daca vanzatorul cunostea viciile lucrului, el este dator, pe langa restitutiunea pretului, de toate daunele-interese catre cumparator.
Art. 1357. – Daca vanzatorul nu cunostea viciile lucrului, el nu poate fi apucat decat pentru restitutiunea pretului si pentru spezele facute de cumparator cu ocazia vanzarii.
Art. 1358. – Daca lucrul a pierit din cauza viciilor sale, vanzatorul este dator a intoarce cumparatorului pretul si a-l dezdauna, conform celor doua articole precedente.
Dar pierderea lucrului prin caz fortuit va fi pe seama cumparatorului.
Art. 1359. – Actiunea pentru vicii redibitorii trebuie sa fie intentata de cumparator in scurt termen, dupa natura viciului, obiceiul din partea locului si distanta.
________________
A se vedea art. 5 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958, republicat in Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960, cu modificarile ulterioare.

Art. 1360. – Aceasta actiune nu exista in vanzarile publice.

CAPITOLUL 5
Despre obligatiile cumparatorului

Art. 1361. – Principala obligatie a cumparatorului este de a plati pretul la ziua si la locul determinat prin contract.
Art. 1362. – Daca nu s-a determinat nimic in privinta aceasta prin contract, cumparatorul este dator a plati la locul si la timpul in care se face predarea lucrului.
Art. 1363. – Cumparatorul datoreste dobanda pretului vanzarii pana la platirea capitalului, in cele trei urmatoare cazuri:
– daca aceasta s-a cuprins anume in contract;
– daca lucrul vandut si predat produce fructe sau alte venituri;
– daca cumparatorul a fost interpelat*) a plati.
In acest dupa urma caz dobanda nu curge decat din momentul interpelarii.
____________
*) Pus in intarziere.

Art. 1364. – Daca cumparatorul este tulburat, sau are cuvant de a se teme ca ar fi tulburat prin vreo actiune, sau ipotecara sau de revendicare, el poate suspenda plata pretului pana ce vanzatorul va face sa inceteze tulburarea sau va da cautiune, afara numai daca se va fi stipulat ca plata sa se faca chiar de ar urma tulburarea.
Art. 1365. – Daca cumparatorul nu plateste pretul, vanzatorul poate cere rezolutiunea vanzarii.
Art. 1366. – Rezolutiunea vanzarii de imobile se pronunta indata, daca vanzatorul este in pericol de a pierde lucrul si pretul.
Daca asemenea pericol nu exista, judecatorul poate da cumparatorului un termen mai mult sau mai putin lung, dupa imprejurari, fara sa poata da in nici un caz al doilea termen.
Trecand acel termen, fara ca cumparatorul sa plateasca, se va pronunta rezolutiunea vanzarii.
Art. 1367. – Cand la o vanzare de imobile s-a stipulat ca, in lipsa de plata pretului in termenul defipt vanzarea va fi de drept rezolvata, cumparatorul poate plati dupa expirarea termenului, pe cat timp nu este pus de vanzator in intarziere printr-o interpelare in forma*); dar dupa asemenea interpelare, judecatorul**) nu-i poate da termen.
__________________
*) Intr-unul din modurile admise de lege.
**) Instanta judecatoreasca.

Art. 1368. – Actiunea vanzatorului pentru rezolutiunea vanzarii este reala. Cu toate acestea, vanzatorul nu se va putea prevalida*) de dreptul sau, in contra autoritatii publice, nici in contra adjudecatorilor in vanzari silite, decat conformandu-se, pentru acest din urma caz, regulilor prescrise in procedura.
__________________
*) Prevala.

Art. 1369. – Actiunea rezolutorie creata prin art. 1365 este supusa la acelasi mod de conservare ca si privilegiul vanzatorului. Ea nu poate fi exercitata, dupa stingerea acestui privilegiu, cu vatamarea unei a treia persoane, care a castigat de la cumparator drepturi asupra imobilului vandut, si care s-a conformat legilor ca sa pastreze acele drepturi.
_________________
A se vedea si art. 17 alin. 1 din Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare – Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificarile ulterioare, si art. 4 si 5 din Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii in carti de publicitate funciara – Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare.

Art. 1370. – La vanzari de denariate*) si de lucruri mobile, vanzarea se va rezolvi de drept si fara interpelare**) in folosul vanzatorului, dupa expirarea termenului pentru ridicarea lor.
__________________
*) Producte.
**) Punere in intarziere.

CAPITOLUL 6
Despre rezolutiunea vanzarii prin rascumparare

Art. 1371-1387. – (Abrogate prin art. 4 al Legii contra cametei din 2.IV.1931).

CAPITOLUL 7
Despre licitatie

Art. 1388. – Daca un lucru comun al mai multor nu se poate imparti usor si fara pierdere; sau daca intr-o imparteala de buna voie, s-ar afla lucruri pe care nici unul din impartitori n-ar putea, sau n-ar voi a lua; vanzarea unor asemenea lucruri se va face cu licitatie si pretul se va imparti intre coproprietari.
Art. 1389. – Fiecare din proprietari poate cere a se chema la licitatie straini*); vor trebui de neaparat sa se cheme, daca unul din coproprietari este minor.
__________________
*) Alte persoane decat coproprietarii.

__________________
Potrivit art. 147 din Codul familiei Legea nr. 4/1953, Buletinul Oficial nr. 1 din 4 ianuarie 1954, republicat in Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificarile ulterioare, regulile privitoare la tutela minorului care nu a implinit varsta de 14 ani se aplica si in cazul tutelei celui pus sub interdictie.

Art. 1390. – Modul si formalitatile pentru licitatie sunt aratate la titlul “Despre succesiuni” in codicele de procedura.
_________________
A se vedea Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea impartelilor judiciare – Monitorul Oficial nr. 212 din 10 septembrie 1943, cu modificarile ulterioare – care reglementeaza in prezent materia la care face trimitere art. 1390.

CAPITOLUL 8
Despre stramutarea creantelor si altor lucruri necorporale

Art. 1391. – La stramutarea unei creante, a unui drept sau a unei actiuni, predarea intre cedente si cesionar se face prin remiterea titlului.
Art. 1392. – Cel ce vinde o creanta, sau orice alt lucru necorporal, este dator sa raspunda de existenta sa valabila in folosul sau, in momentul vanzarii, desi vanzarea n-ar cuprinde aceasta indatorire de raspundere.
Art. 1393. – Cesionarul nu poate opune dreptul sau la o a treia persoana decat dupa ce a notificat debitorului cesiunea.
Acelasi efect va avea acceptarea cesiunii facuta de debitor intr-un act autentic.
Art. 1394. – Cu toate acestea, orice act sau hotarare care constata o cesiune sau o chitanta de chirie sau arenda pe doi ani viitori, va trebui sa fie transcris pe registrele oficiului ipotecar.
__________
1. Transcrierea la care se refera art. 1394 se face in registrul de transcrieri al notariatului unde este situat bunul nemiscator, potrivit art. 710 si 711 pct. 8 – 9 Cod procedura civila si Legii nr. 36 din 12 mai 1995 – Legea notarilor publici si a activitatii notariale – publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
2. Cu privire la opozibilitatea unor contracte de locatiune si a unor cesiuni de venituri, a se vedea si:
– art. 14 din Legea nr. 241/1947 pentru punerea in aplicare in Transilvania a Legii pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cartile funciare din 27 aprilie 1938 – Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare;
– art. 21 din Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii in carti de publicitate funciara – Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947 cu modificarile ulterioare.

Art. 1395. – Daca mai inainte de notificarea cesiunii facuta de cedent sau de cesionar debitorului, acesta platise cedentului, liberarea sa va fi valabila.
Art. 1396. – Vinderea sau cesiunea unei creante cuprinde accesoriile creantei, precum cautiunea, privilegiul si ipoteca.
_________
Dispozitiile art. 1396 au fost interpretate prin Decretul-lege pentru abrogarea art. 33 din Legea cu privire la unele dispozitiuni pentru inlesnirea si refacerea creditului din 20 aprilie 1935 si pentru interpretarea art. 1396 Cod civila, art. 277 c. com. si art. 16 din Legea asupra cambiei si biletului la ordin – promulgat cu Decretul nr. 3673, Monitorul Oficial nr. 856 din 1 noiembrie 1940.
Dispozitiile legii aratate mai sus au fost mentinute in vigoare prin art. 2 al Decretului 247/1950 pentru abrogarea Legii din 20 aprilie 1935 privitoare la unele dispozitii pentru inlesnirea si refacerea creditului – Buletinul Oficial nr. 104 din 16 noiembrie 1950.

Art. 1397. – Vanzatorul sau cedentul unei creante nu raspunde de solvabilitatea debitorului, decat daca s-a indatorat anume la aceasta si numai pana la suma pretului de dansul primit.
Art. 1398. – Cand a primit asupra-si raspunderea pentru solvabilitatea debitorului, aceasta indatorire se intelege contractata numai in ceea ce priveste solvabilitatea actuala a debitorului, nu si cea viitoare, afara de cazul cand se stipuleaza anume contrariul.
Art. 1399. – Cel ce vinde o mostenire, fara a specifica cu de-amanuntul obiectele intr-insa cuprinse, nu raspunde decat de calitatea sa de mostenitor.
Art. 1400. – Daca s-a folosit de fructele vreunui fond, sau a primit plata vreunei creante ereditare, sau a vandut lucruri de ale succesiunii, este dator sa intoarca toate acestea cumparatorului, daca nu si le-a rezervat anume la vanzare.
Art. 1401. – Cumparatorul este dator si el sa intoarca vanzatorului sumele platite de acesta pentru datoriile si sarcinile succesiunii, si sa-i tina seama de sumele de care era el insusi creditor al succesiunii, daca nu e stipulatie contrarie.
Art. 1402. – Cel in contra carui exista un drept litigios vandut se va putea libera de cesionar numarandu-i pretul real al cesiunii, spezele contractului si dobanda din ziua cand cesionarul a platit pretul cesiunii.
Art. 1403. – Lucrul se socoteste litigios cand exista proces sau contestatie asupra fondului dreptului.
Art. 1404. – Dispozitiile art. 1402 inceteaza:
1. cand cesiunea s-a facut la un comostenitor sau coproprietar al dreptului cedat;
2. cand s-a facut la un creditor, spre plata creantei sale;
3. cand s-a facut catre posesorul fondului asupra caruia exista dreptul litigios.

Titlul VI
DESPRE SCHIMB

Art. 1405. – Schimbul este un contract prin care partile isi dau respectiv un lucru pentru altul.
________________
1. Cu privire la schimbul de terenuri a se vedea Legea nr. 18/1991 a fondului funciar (art. 51, 52).
2. A se vedea si nota de la art. 1306.

Art. 1406. – Schimbul se face prin singurul consimtamant, intocmai ca si vanzarea.
_________________
A se vedea nota de la art. 971.

Art. 1407. – Daca unul dintre copermutanti*) a primit lucrul lui dat in schimb, si in urma probeaza ca celalalt contractant nu este proprietar al acelui lucru, nu poate fi constrans a preda pe cel ce dansul a promis, ci numai a intoarce pe cel primit.
__________________
*) Parte in contractul de schimb.

Art. 1408. – Copermutantul*) evins de lucrul primit in schimb poate cere daune-interese sau intoarcerea lucrului sau.
__________________
*) Parte in contractul de schimb.

Art. 1409. – Toate celelalte reguli prescrise pentru vanzare, se aplica si la contractul de schimb.

Titlul VII
DESPRE CONTRACTUL DE LOCATIUNE

CAPITOLUL 1
Dispozitii generale

Art. 1410 – Obiectul contractului de locatiune este un lucru sau o lucrare.
Art. 1411. – Locatiunea lucrurilor este un contract prin care una din partile contractante se indatoreste a asigura celeilalte folosinta unui lucru pentru un timp determinat, drept un pret determinat.
Art. 1412. – Locatiunea lucrarilor este un contract prin care una din parti se indatoreste drept un pret determinat, a face ceva pentru cealalta parte.
_________________
Locatiunea lucrarilor, astfel cum este determinata prin art. 1470 Cod civil, formeaza in prezent obiectul reglementarilor speciale cuprinse in Codul muncii – Legea nr. 10, Buletinul Oficial nr. 140 din 1 decembrie 1972, sau in dispozitiile normative privitoare la contractul de transport – terestru, fluvial, maritim si aerian, sau la contractul de antrepriza.

Art. 1413. – Locatiunile sint de mai multe feluri si au regulile lor proprii.
Se cheama inchiriere locatiunea edificiilor si aceea a miscatoarelor;
Arendarea, locatiunea fondurilor rurale;
Prestatia lucrarilor, locatiunea muncii si a serviciului;
Antrepriza, luarea savarsirii unei lucrari drept un pret determinat, cand materialul se da de acela pentru care se executa o lucrare.
Art. 1414. – Se considera ca o locatiune orice concesiune temporara a unui imobil drept o prestatie anuala, ori sub ce titlu ar fi facuta.
O asemenea concesiune nu trece catre cesionar nici o proprietate, chiar cand s-ar fi stipulat contrariul, ceea ce va fi fara nici un efect.
Art. 1415. – Locatiunile ereditare astazi in fiinta cunoscute sub numele de emfiteuze, ori embatic (besman), se pastreaza. Ele se vor regula dupa legile sub care s-au nascut.
Pe viitor ele nu se mai pot infiinta.
Dispozitia art. 1415 alin. 1 nu mai are aplicare, intrucat prin art. 7 al Legii pentru reforma agrara din 14 iulie 1921 – Monitorul Oficial nr. 82 din 17 iulie 1921, pamantul care forma obiectul locatiunilor respective a fost expropriat in folosul embaticarilor.

CAPITOLUL 2
Reguli comune la locatiunea edificiilor si a fondurilor rurale

Art. 1416. – Daca contractul facut verbal n-a primit nici o punere in lucrare, si una din parti il neaga, nu se poate primi proba prin martori, oricat de mic ar fi pretul si chiar cand s-ar zice ca s-a dat arvuna.
Numai celui ce neaga contractul se poate deferi juramant.
_________________
1. Dispozitia din alin. 2 al art. 1416 a devenit inaplicabila in urma abrogarii art. 1207-1222 Cod civil prin Decretul nr. 205/1950 pentru modificarea art. 1206 si 1906 din Codul civil, pentru abrogarea art. 1200 pct. 3 si art. 1207-1222 din acelasi cod, precum si pentru abrogarea art. 53 din C. com. – Buletinul Oficial nr. 68 din 12 august 1950.
2. Reglementari speciale ale locatiunilor cladirilor sunt prevazute in urmatoarele dispozitii normative:
– Legea nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi – Buletinul Oficial nr. 47 din 31 martie 1973, republicata in Buletinul Oficial nr. 122 din 31 decembrie 1980;
– H.C.M. nr. 860/1973 pentru stabilirea masurilor de executare a Legii nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi – Buletinul Oficial nr. 107 din 19 iulie 1973.
– Decretul nr. 195/1977 privind asigurarea unitatilor industriale cu locuinte necesare personalului acestora – Buletinul Oficial nr. 55 din 29 iunie 1977.

Art. 1417. – Urmand contestatii asupra pretului contractului verbal, a carui punere in lucrare a inceput, si nefiind nici o chitanta, proprietarul jurand va fi crezut, daca locatarul nu prefera a cere o estimatie prin experti. In cazul din urma, spezele expertizei cad in sarcina lui, daca estimatia intrece pretul ce-l reclama.
________________
Dispozitia art. 1417 a fost modificata implicit ca urmare a abrogarii art. 1207-1222 Cod civil (“Despre juramant”) prin Decretul nr. 205/1950 pentru modificarea art. 1206 si 1906 din Codul civil, pentru abrogarea art. 1200 pct. 3 si art. 1207-1222 din acelasi cod, precum si pentru abrogarea art. 53 din C. com. Buletinul Oficial nr. 68 din 12 august 1950.

Art. 1418. – Locatarul are dreptul de a subinchiria ori a subarenda si de a ceda contractul sau catre altul, daca o asemenea facultate nu i-a fost interzisa.
Ea poate fi interzisa in tot ori in parte; aceasta interzicere nu se prezuma, ci trebuie sa rezulte din o stipulatie speciala.
_________________
A se vedea si art. 17 si 18 din Legea nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi – Buletinul Oficial nr. 47 din 31 martie 1973, republicata in Buletinul Oficial nr. 122 din 31 decembrie 1980.

Art. 1419. – Dispozitiile articolelor relative la contractele de arendare a averilor dotale ale femeilor maritate, se vor aplica si la contractele de arenda ale averilor minorilor.
________________
A se vedea nota 1 de la art. 534.

Art. 1420. – Locatorul este dator, prin insasi natura contractului, fara sa fie trebuinta de nici o stipulatie speciala:
1. de a trada*) locatarului lucrul inchiriat sau arendat;
2. de a-l mentine in stare de a putea servi la intrebuintarea pentru care a fost inchiriat sau arendat;
3. de a face ca locatarul sa se poata folosi neimpiedicat in tot timpul locatiunii.
________________
*) Sa predea.

Art. 1421. – Locatorul trebuie sa tradea*) lucrul in asa stare, incat sa poata fi intrebuintat.
In cursul locatiunii, trebuie sa se faca toate acele reparatii ce pot fi necesare, afara de micile reparatii (reparatii locative) care prin uz sunt in sarcina locatarului.
________________
*) Sa predea.

________________
Cu privire la efectuarea reparatiilor, a se vedea art. 47-50 din Legea nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi – Buletinul Oficial nr. 47 din 31 martie 1973, republicata in Buletinul Oficial nr. 122 din 31 decembrie 1980 – si art. 23 (anexa 3) din H.C.M. nr. 860/1973 pentru stabilirea masurilor de executare a Legii nr. 5/1973 – Buletinul Oficial nr. 107 din 19 iulie 1973.

Art. 1422. – Locatarul trebuie sa fie garantat pentru toate stricaciunile si viciile lucrului inchiriat ori arendat, ce-i impiedica intrebuintarea, chiar desi nu au fost cunoscute locatorului la timpul locatiunii.
Daca din aceste vicii si defecte deriva pentru locatar o dauna oarecare, locatorul este dator de a-l dezdauna.
Art. 1423. – Daca in timpul locatiunii, lucrul inchiriat ori arendat se strica in totalitate prin caz fortuit, contractul este de drept desfacut. Daca insa se distruieste*) in parte, locatarul poate, dupa imprejurari, sa ceara o scadere din pret, ori desfiintarea contractului.
In amandoua cazurile nu i se da nici o dezdaunare.
_________________
*) Distruge.

Art. 1424. – Locatorul nu poate in cursul locatiunii sa schimbe forma lucrului inchiriat sau arendat.
_________________
A se vedea:
– Legea nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi – Buletinul Oficial nr. 47 din 31 martie 1973, republicata in Buletinul Oficial nr. 122 din 31 decembrie 1980 (art. 47, 49 alin. 2 si art. 50);
– Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea locuintelor (art. 1-9), Monitorul Oficial nr. 163 din 7 august 1991, cu modificarile ulterioare.

Art. 1425. – Daca in cursul locatiunii, lucrul inchiriat sau arendat are nevoie de reparatii urgente, ce nu se pot amana pana la finele contractului, locatarul trebuie sa sufere stramtoarea ce i se casuneaza, orice fel fie ea, si fiind lipsit chiar, pe timpul facerii lor, de intrebuintarea a o parte din lucrul inchiriat sau arendat.
Daca insa aceste reparatii continua mai mult decat 40 de zile, pretul locatiunii se va scadea in proportia timpului in care si a partii lucrului inchiriat de a carei intrebuintare a ramas lipsit.
Daca reparatiile sunt de asa fel incat locatarul si familia sa se afla in neputinta de a locui, el va putea cere anularea*) contractului.
___________________
*) Se are in vedere “rezilierea”.

Art. 1426. – Locatorul nu este raspunzator catre locatar de tulburarea casunata lui prin faptul unei a treia persoane, care persoana nu-si sprijina acest fapt pe un drept asupra lucrului inchiriat sau arendat; locatarul are insa facultatea de a reclama in contra-le in numele sau personal.
Art. 1427. – Daca, din contra, locatarul a fost tulburat in folosinta sa, in urmarea unei actiuni relative la proprietatea lucrului, are drept la o scadere in proportie cu pretul inchirierii sau arendarii, intrucat insa a instiintat pe locator de aceasta molestare si impiedicare.
Art. 1428. – Daca acei care au casunat tulburarea, cu de la sine putere, pretind a avea vreun drept asupra lucrului, ori daca locatarul este chemat in judecata pentru a fi condamnat a pierde lucrul in totalitate sau in parte, sau pentru a suferi exercitiul unei servituti, el trebuie sa instiinteze pe locator spre a fi garantat contra unei asemenea tulburari, si daca vrea, poate sa fie scutit de orice chemare in judecata, aratand insa pe locatorul in al carui nume poseda.
__________________
A se vedea art. 60-63 Cod procedura civila D(L) 1228, Monitorul Oficial nr. 281 din 15 martie 1900, republicat in Monitorul Oficial nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificarile ulterioare, referitoare la chemarea in garantie si art. 64-65 Cod procedura civila referitoare la aratarea titularului dreptului.

Art. 1429. – Locatarul are doua indatoriri principale:
1. trebuie sa intrebuinteze lucrul inchiriat sau arendat ca un bun proprietar si numai la destinatia determinata prin contract; iar in lipsa de stipulatie speciala, la destinatia prezumata dupa circumstante;
2. trebuie sa plateasca pretul locatiunii la termenele statornicite.
Art. 1430. – Daca locatarul uzeaza de lucrul inchiriat sau arendat in altfel de cum se arata in contract, sau in un mod din care ar putea sa rezulte o vatamare pentru locator, acesta, dupa imprejurari, poate cere desfiintarea*) contractului.
__________________
*) Rezilierea.

__________________
A se vedea si art. 24 din Legea nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi – Buletinul Oficial nr. 47 din 31 martie 1973, republicata in Buletinul Oficial nr. 122 din 31 decembrie 1980, la H.C.M. nr. 860/1973 pentru stabilirea masurilor de executare a Legii nr. 5/1973 – Buletinul Oficial nr. 107 din 19 iulie 1973.

Art. 1431. – Locatarul trebuie sa restituie lucrul in starea in care l-a primit, conform inventarului, daca s-a fost facut un asemenea intre dansul si locator; nu este raspunzator de pierderea sau deteriorarea provenita din cauza vechimii sau a unei forte majore.
___________________
A se vedea si art. 49 alin. 1 din Legea nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi – Buletinul Oficial nr. 47 din 31 martie 1973, republicata in Buletinul Oficial nr. 122 din 31 decembrie 1980.

Art. 1432. – In lipsa de inventar se prezuma ca locatarul a primit lucrul inchiriat ori arendat in starea in care locatorul era dator a-l trada*) si trebuie sa-l restituie in aceeasi conditie, afara numai cand ar putea proba contrariul.
__________________
*) A-l preda.

Art. 1433. – Locatarul e dator a apara lucrul inchiriat contra uzurpatiunilor.
Urmand uzurpatiune, este dator a instiinta pe locator in termenul ce s-ar fi pus spre cercetare*). Calcand aceasta datorie, ramane raspunzator de daune si speze.
___________________
*) Termenul real pentru judecarea actiunii tertului.

Art. 1434. – Locatarul este raspunzator de stricaciunile si pierderile intamplate in cursul folosintei sale, intrucat nu probeaza ca au urmat fara culpa sa.
Asemenea este raspunzator de stricaciunile si pierderile casunate de persoanele familiei sale sau de sublocatar.
__________________
Cu privire la membrii familiei locatarului a se vedea si art. 15 alin. 2 din Legea nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi – Buletinul Oficial nr. 47 din 31 martie 1973, republicat in Buletinul Oficial nr. 122 din 31 decembrie 1980.

Art. 1435. – Este raspunzator de incendiu, daca nu probeaza ca incendiul s-a intamplat prin caz fortuit sau forta majora, sau prin defect de constructie, sau ca focul a venit de la o casa vecina.
Art. 1436. – Locatiunea facuta pentru un timp determinat inceteaza de la sine cu trecerea termenului, fara sa fie trebuinta de o prealabila instiintare.
Daca contractul a fost fara termen, concediul*) trebuie sa se dea de la o parte la alta, observandu-se termenele defipte de obiceiul locului.
__________________
*) Denuntarea.

__________________
A se vedea si art. 21 din H.C.M. nr. 860/1973 pentru stabilirea masurilor de executare a Legii nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi – Buletinul Oficial nr. 107 din 19 iulie 1973, precum si pct. 3 si 13 din anexa nr. 2 si pct. 2 din anexa nr. 4 (contractele tip de inchiriere la H.C.M. nr. 860/1973).

Art. 1437. – Dupa expirarea termenului stipulat prin contractul de locatiune, daca locatarul ramane si e lasat in posesie, atunci se considera locatiunea ca reinnoita, efectele ei insa se reguleaza dupa dispozitiile articolului relativ la locatiunea fara termen.
_______________
A se vedea si nota de la art. 1436.

Art. 1438. – Cand s-a notificat concediul*), locatarul chiar daca ar fi continuat a se servi de obiectul inchiriat sau arendat, nu poate opune relocatiunea tacita**).
_________________
*) Denuntarea.
**) Reinnoirea tacita a locatiunii.

Art. 1439. – Contractul de locatiune se desfiinteaza cand lucrul a pierit in total sau s-a facut netrebnic spre obisnuita intrebuintare.
In caz cand una din parti nu implineste indatoririle sale principale, cealalta parte poate cere desfiintarea contractului.
______________
1. In cadrul reglementarii Legii nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi – Buletinul Oficial nr. 47 din 31 martie 1973, republicata in Buletinul Oficial nr. 122 din 31 decembrie 1980, locatarul este obligat sa locuiasca suprafata inchiriata. Aceasta se pastreaza la dispozitia locatarilor in cazurile prevazute de art. 19 si 20 din aceasta lege, precum si in cazurile prevazute de art. 12 din H.C.M. nr. 860/1973 pentru stabilirea masurilor de executare a Legii nr. 5/1973 Buletinul Oficial nr. 107 din 19 iulie 1973.
2. In conditiile art. 24 din Legea nr. 5/1973, proprietarul poate cere rezilierea contractului de inchiriere.
3. A se vedea, de asemenea, si notele de la art. 1430 si 1436.

Art. 1440. – Contractul de locatiune nu se desfiinteaza prin moartea locatarului, nici prin aceea a locatorului.
_______________
A se vedea nota de la art. 1436.

Art. 1441. – Daca locatorul vinde lucrul inchiriat sau arendat, cumparatorul este dator sa respecte locatiunea facuta inainte de vanzare, intrucat a fost facuta prin un act autentic sau prin un act privat, dar cu data certa, afara numai cand desfiintarea ei din cauza vanzarii s-ar fi prevazut in insusi contractul de locatiune.
Art. 1442. – Daca in contractul de locatiune s-a prevazut desfiintarea lui din cauza vanzarii, atunci locatarul are dreptul a cere dezdaunarea de la locator, afara numai cand s-ar fi stipulat contrariul.
Art. 1443. – Cumparatorul ce voieste sa faca intrebuintare de facultatea rezervata prin contractul de locatiune de a da concediu*), trebuie sa vesteasca mai intai pe locatar. Chiriasul va fi vestit mai inainte cu timpul cerut de obiceiul locului; arendasul cel putin cu un an.
Art. 1444. – Arendasul ori locatarii nu pot fi dati afara mai inainte de a fi dezdaunati de catre locator, iar cand acesta nu o face, de catre cumparator.
Art. 1445. – Cumparatorul cu pact de rascumparare nu poate sa dea afara pe locatar mai inainte de a fi devenit proprietar nerevocabil prin trecerea termenului rascumpararii.
__________________
Art. 1445 a fost abrogat implicit ca urmare a abrogarii art. 1371-1387 Cod civil, prin art. 4 al Legii contra cametei – promulgata prin Decretul nr. 994, Monitorul Oficial nr. 77 din 2 aprilie 1931.

CAPITOLUL 3
Despre regulile particulare la inchiriere

Art. 1446. – Contractul de inchiriere se poate desfiinta cand locatarul nu mobileaza indeajuns casa, afara numai daca da garantie suficienta pentru plata chiriei.
Art. 1447. – Reparatiile mici numite locative, ce raman in sarcina locatarului, daca nu s-a stipulat din contra, sunt acele pe care obiceiul locului le considera de astfel si intre altele sunt urmatoarele:
reparatia vetrei sobelor, a gurii lor, a capacelor s.c.l. a stricarii tencuielii din partea de jos a peretilor camerei si a altor locuri de locuinta pana la inaltimea de un metru;
la parchet si dusumele, intrucat numai unele bucati sunt stricate;
a geamurilor, intrucat sfaramarea lor nu ar fi urmat din cauza unei intamplari extraordinare ori fortei majore, de care nu poate fi responsabil locatarul;
a usilor, ferestrelor, broastelor, verigilor si altfel de incuietori.
___________________
A se vedea nota de la art. 1421.

Art. 1448. – Nici una din reparatiile reputate locative nu cad in sarcina locatarului cand stricaciunile au fost cauzate prin vechime sau forta majora.
___________________
A se vedea nota de la art. 1421.

Art. 1449. – Curatirea puturilor si a plimbatorilor este in sarcina locatorului.
Art. 1450. – Inchirierea mobilelor destinate pentru mobilarea unei case intregi, a unui apartament ori magazin se considera facuta pentru durata ordinara a inchirierii caselor, apartamentelor, magazinelor, dupa obiceiul locului.
Art. 1451. – Inchirierea unui apartament mobilat se va considera facuta pe un an, cand s-a stipulat atata chirie pe an;
pe o luna, cand s-a stipulat atata chirie pe luna;
pe o zi, cand s-a stipulat atata chirie pe zi.
Daca nu exista nici o imprejurare din care sa se probeze ca inchirierea s-a facut pe un an, pe o luna sau pe o zi, se va considera facuta conform obiceiului locului.
Art. 1452. – Daca locatarul, si dupa expirarea termenului locatiunii, continua a ramane in casa sau apartamentul inchiriat, fara nici o impiedicare din partea locatorului, el se considera ca voieste a le ocupa sub aceleasi conditii si pentru un timp determinat de obiceiul locului, si nu poate nici sa iasa, nici sa fie concediat inainte de a se fi facut vestirea, in termenul obisnuit in localitate.
Art. 1453. – Daca contractul de inchiriere se desfiinteaza pentru culpa chiriasului, acesta e dator de a plati chiria pe tot timpul necesar pentru o noua inchiriere, si daunele ce ar fi provenit din reaua intrebuintare a lucrului inchiriat.

CAPITOLUL 4
Despre regulile particulare la arendare

Sectiunea I
Arendare pe bani

Art. 1454. – Daca, prin contractul de arendare, se arata o intindere mai mica sau mai mare decat are fondul in realitate, arenda nu se va scadea si nu se va spori decat in cazurile si dupa regulile cuprinse la titlul vinderii, articolul 1327.
Art. 1455. – Daca arendasul nu inzestreaza mosia cu vitele si instrumentele necesare pentru exploatatiune; daca nu o cultiva la fel, daca nu o cultiva ca un bun proprietar, daca face din mosia arendata o intrebuintare diferita de aceea ce a fost destinata, sau in genere daca nu indeplineste clauzele arendarii, asa incat din aceasta sa derive o dauna pentru locator, acesta poate, dupa imprejurari, sa ceara desfiintarea contractului.
In toate cazurile sus-zise, arendasul este raspunzator de daunele provenite din neindeplinirea contractului.
Art. 1456. – Fiece arendas este dator sa-si stranga recolta numai in locurile obisnuite spre acest finit, intrucat nu a urmat o stipulatie diferita.
Art. 1457. – Daca arendarea s-a facut pe mai multi ani si daca in cursul ei s-a pierdut prin caz fortuit toata recolta unui an, sau cel putin jumatate din ea, arendasul poate sa ceara un scazamant din arenda, afara numai cand s-a compensat prin precedentele recolte.
Acest scazamant nu se va putea determina decat la finele contractului de arendare; atunci insa se va face compensatia prin recoltele tuturor anilor de arendare.
Pana atunci insa judecatorul poate, dupa arbitrul sau, sa faca un scazamant provizoriu, in proportia daunei suferite.
Art. 1458. – Daca arendarea nu s-a facut decat pe un an si toata recolta sau cel putin jumatate din ea s-a pierdut, arendasul va capata un scazamant proportional cu arenda.
Art. 1459. – Nu se va face scazamant, cand pierderea fructelor se va fi intamplat dupa culegerea lor.
Art. 1460. – Arendasul poate, prin o clauza expresa, sa ia asupra-si cazurile fortuite.
Art. 1461. – Sub stipulatia articolului precedent nu se cuprind decat cazurile fortuite ordinare, cum: grindina, bruma s.c.l.
Nu se cuprind sub dansa cazurile fortuite extraordinare, cum: devastarile din razboi, inundatie neobisnuita in tara, afara numai cand s-ar fi lepadat de dreptul de scazamant din motivul cazurilor fortuite, prevazute si neprevazute.
Art. 1462. – Arendarea fara termen a unei mosii se considera facuta pentru tot timpul necesar ca arendasul sa culeaga toate fructele ei.
Art. 1463. – Contractul de arendare fara termen inceteaza de la sine cu expirarea timpului pentru care se considera facut, dupa dispozitia articolului precedent.
Art. 1464. – Daca dupa expirarea arendarii facute cu termen, arendasul continua si se lasa in posesiune, atunci se formeaza o noua arendare, cu efectul aratat la art. 1462.
Art. 1465. – Arendasul ce iese trebuie sa dea celui ce vine dupa dansul incaperile cuviincioase si alte inlesniri pentru muncile anului urmator, si viceversa, arendasul ce vine trebuie sa lase celui ce iese incaperile cuviincioase si alte inlesniri pentru consumarea furajelor si pentru strangerea recoltelor ce ar fi mai ramas a se face.

Sectiunea II
Arendare pe fructe

Art. 1466. – Dispozitiile in genere pentru locatiunea lucrurilor si in particular pentru arendarea pe bani se aplica si la arendarea pe fructe, cu modificarile urmatoare.
Art. 1467. – Daca arendandu-se mosia s-a stipulat ca arenda sa se plateasca in o parte din fructe, orice subarendare este oprita, daca nu s-a permis anume.
Art. 1468. – Urmand subarendarea nepermisa, proprietarul are drept de a-si lua indarat folosinta mosiei sale si de a fi satisfacut de daune interese ce ar proveni de la neindeplinirea contractului.
Art. 1469. – Pierderea recoltei, prin cazuri fortuite, in tot ori in parte, cade in sarcina ambelor parti, fara a da drept nici uneia din ele a trage la raspundere pe cealalta.
Nu va privi insa pe proprietar pierderea recoltei dupa strangerea ei, daca, arendasul s-a fost pus in intarziere cu tradarea*) partii cuvenite acelui.
__________________
*) Predarea.

CAPITOLUL 5
Despre locatiunea lucrurilor

Art. 1470. – Exista trei feluri de locatiuni a lucrarilor:
1. aceea prin care persoanele se obliga a pune lucrarile lor in serviciul altora;
2. aceea a carausilor si a capitanilor de corabii, care se insarcineaza cu transportul persoanelor sau a lucrurilor;
3. aceea a intreprinzatorilor de lucrari.
__________________
1. Cu privire la locatiunea la care se refera pct. 1 din art. 1470, a se vedea Codul muncii – Legea nr. 10, Buletinul Oficial nr. 140 din 1 decembrie 1972.
2. Cu privire la locatiunea la care se refera pct. 2 din art. 1470, a se vedea:
– Codul de comert – D(L) 1233, Monitorul Oficial nr. 31 din 10 mai 1887, cu modificarile ulterioare (art. 413-441);
– Regulamentul pentru transport pe Caile Ferate Romane, aprobat prin Decretul nr. 2171, Monitorul Oficial nr. 165 din 29 iulie 1929. Regulamentul a fost publicat in Monitorul Oficial nr. 189 din 27 august 1929;
– Codul aerian – Decret nr. 516, Buletinul Oficial nr. 56 din 30 decembrie 1953, cu modificarile ulterioare.