CAPITOLUL 3
Despre obligatia imprumutatului

Art. 1584. – Imprumutatul este dator sa restituie lucrurile imprumutate in aceeasi calitate si cantitate, si la timpul stipulat.
Art. 1585. – Cand este in neposibilitate de a indeplini datoria prescrisa prin articolul precedent, va plati valoarea lor, calculata dupa timpul si locul in care urma a se face restitutiunea.
Daca nu s-a determinat nici timpul, nici locul platii imprumutului, plata urmeaza a se face de catre imprumutat dupa valoarea curenta din timpul in care si in locul in care s-a contractat.
Art. 1586. – Daca imprumutatul nu intoarce la timpul stipulat lucrurile imprumutate sau valoarea lor, trebuie sa plateasca si dobanzi de la ziua cererii prin judecata a imprumutului.

CAPITOLUL 4
Despre imprumutul cu dobanda

Art. 1587. – Se poate stipula dobanzi pentru un imprumut de bani, de denariate*) (zaharele) sau de alte lucruri mobile.
___________________
*) Producte.

Art. 1588. – Imprumutatul care a apucat de a plati dobanzi ce nu s-au stipulat, sau mai mari decat s-au stipulat, nu mai poate a le repeti, nici a le imputa asupra capitalului.
Art. 1589. – Se defige o dobanda de cinci la suta pe un an pentru afacerile civile si de sase la suta pe an pentru cele comerciale, in toate cazurile unde s-a hotarat de parti cuantumul ei.
Dobanzile legale incepute, cerute, precum si cele consacrate prin hotarari definitive, se vor calcula conform legii vechi, pana in momentul promulgarii legii de fata.
Art. 1590. – Adeverinta data pentru capital, fara rezerva a dobanzilor, este o prezumtie de plata lor si scuteste de dansa.

Titlul XII
DESPRE DEPOZIT SI DESPRE SECHESTRU

CAPITOLUL 1
Despre depozit in genere

Art. 1591. – Depozitul in genere este un act prin care se primeste lucrul altuia spre a-l pastra si a-l restitui in natura.
Art. 1592. – Depozitul este de doua feluri: depozit propriu-zis si sechestru.

CAPITOLUL 2
Despre depozitul propriu-zis

Sectiunea I
Despre natura depozitului

Art. 1593. – Depozitul este un contract esential gratuit, care nu poate avea de obiect decat lucrurile mobile.
El nu este perfect decat cand s-a facut traditiunea lucrului.
Traditiunea se inlocuieste prin singurul consimtamant, daca lucrul ce este a se lasa in depozit se afla deja in mana depozitarului sub orice alt titlu.
Art. 1594. – Depozitul este voluntar sau necesar.

Sectiunea II
Despre depozitul voluntar

Art. 1595. – Depozitul voluntar se formeaza prin consimtamantul celui ce da si celui ce primeste lucrul in depozit.
Art. 1596. – Depozitul voluntar se face intotdeauna numai de catre proprietarul lucrului depozit, sau prin consimtamantul sau expres sau tacit.
Art. 1597. – Depozitul voluntar nu se poate face decat prin inscris.
Art. 1598. – Daca depozitul s-a facut de catre o persoana capabila catre una necapabila, aceea ce a facut depozitul are numai actiunea de revendicare a lucrului depozit, pe cat timp se afla in mana depozitarului, sau actiunea de restitutiune, pe cat acesta s-a folosit.

Sectiunea III
Despre indatoririle depozitarului

Art. 1599. – Depozitarul trebuie sa ingrijeasca de paza lucrului depozit, intocmai precum ingrijeste de paza lucrului sau.
Art. 1600. – Dispozitia articolului precedent trebuie sa se aplice cu mai mare rigoare:
1. cand depozitarul s-ar fi oferit a primi un depozit;
2. cand s-ar fi stipulat vreo plata pentru paza depozitului;
3. cand depozitul s-a facut numai in folosul depozitarului;
4. cand s-ar fi alcatuit*) expres ca depozitarul sa fie raspunzator de orice culpa.
____________________
*) Convenit.

Art. 1601. – Depozitarul nu raspunde niciodata de stricaciunile provenite din forta majora, afara de cazul cand a fost pus in intarziere pentru restitutiunea lucrului depozit.
Art. 1602. – El nu poate sa se serveasca de lucrul depus fara permisiunea expresa sau tacita a deponentului.
Art. 1603. – Nu poate de fel sa caute a vedea lucrurile ce i s-au depozitat, daca i s-au incredintat in o lada inchisa sau o coperta sigilata.
Art. 1604. – Depozitarul trebuie sa inapoieze tot acel lucru ce a primit. Un depozit de bani, cand depozitarul, conform art. 1602, facuse intrebuintare de dansul, trebuie sa se restituie in acele monede in care s-a facut, atat in cazul de sporire, cat si in acela de scadere a valorii lor.
Art. 1605. – Depozitarul nu este dator de a restitui lucrul depozitat decat in starea in care se afla la timpul inapoieri. Stricaciunile survenite fara faptul sau, raman in sarcina deponentului.
Art. 1606. – Depozitarul caruia s-a luat prin forta majora lucrul depozitat si care a primit in locu-i o suma de bani, sau orice alt lucru, trebuie sa restituie aceea ce a primit.
Art. 1607. – Eredele depozitarului care a vandut in buna-credinta lucrul ce n-a stiut ca este depozitat, este dator numai sa restituie pretul primit, sau sa cedeze actiunea sa contra cumparatorului, daca pretul nu ar fi fost platit.
Art. 1608. – Depozitarul trebuie sa restituie fructele produse de lucrul depozitat si cules de dansul.
El nu e dator de a plati nici o dobanda pentru banii ce i s-au depozitat, afara numai din ziua de cand a fost pus in intarziere de a-i restitui.
Art. 1609. – Depozitarul nu trebuie sa restituie lucrul depozitat decat acelui ce i l-a incredintat, sau acelui in al carui nume s-a facut depozitul, sau persoanei aratate spre a-l primi.
Art. 1610. – Depozitul nu poate pretinde ca deponentul sa probeze ca lucrul depozitat este proprietatea sa.
Cu toate acestea, daca descopera ca lucrul este de furat si cine este adevaratul proprietar, trebuie sa vesteasca acestuia depozitul ce i s-a facut, interpelandu-l*) a-l reclama in un termen determinat si indestulator, fara prejudiciul dispozitiilor codicelui penal.
Daca acela care a fost vestit de aceasta, neglijeaza reclamarea depozitului, depozitarul este bine liberat prin tradarea depozitului in mana acelui de la care s-a primit.
____________________
*) Punandu-i in vedere.

Art. 1611. – In caz de moarte a deponentului, lucrul depus nu se poate restitui decat eredelui.
Daca sunt mai multi erezi, lucrul depozitat trebuie sa se restituie, fiecarui din ei o parte pe cat i se cuvine.
Daca lucrul nu se poate imparti, erezii trebuie sa se uneasca intre dansii asupra modului primirii lui.
Art. 1612. – Daca deponentul prin schimbarea statului*) sau, a pierdut administratia bunurilor sale, dupa facerea depozitului, acesta nu se poate restitui decat persoanei insarcinate cu administratia averii deponentului.
__________________
*) Capacitate.

Art. 1613. – Daca depozitul a fost facut de catre un tutore sau administrator in asemenea insusire, si administratia sa a fost incetata in momentul restitutiunii, acesta nu se poate face decat catre persoana ce a fost reprezentata sau catre noul ei reprezentator.
Art. 1614. – Daca prin contractul de depozit s-a stipulat locul unde trebuie sa se faca restitutiunea, depozitarul trebuie sa transporte acolo lucrul depozitat; spezele insa ce s-ar face sunt in greutatea deponentului.
Art. 1615. – Restitutiunea trebuie sa se faca, daca prin contract nu se arata locul, acolo unde se afla lucrul depozitat.
Art. 1616. – Depozitul trebuie sa se restituie deponentului indata ce s-a reclamat, chiar cand s-ar fi stipulat prin contract un anume termen pentru restitutiunea lui; se excepta insa cazul cand in formele legale s-a notificat depozitarului un act de sechestru sau de opozitie la restitutiunea sau la stramutarea lucrului depozitat.
Art. 1617. – Se stinge orice indatorire a depozitarului, daca se descopera si se probeaza ca el este insusi proprietarul lucrului depozitat.

Sectiunea IV
Despre indatoririle deponentului

Art. 1618. – Deponentul este indatorit in a intoarce depozitarului toate spezele facute pentru pastrarea lucrului depozitat, si a-l dezdauna de toate pierderile casunate lui din cauza depozitului.
Art. 1619. – Depozitarul poate sa opreasca depozitul pana la plata integrala cuvenita lui din cauza depozitului.

Sectiunea V
Despre depozitul necesar

Art. 1620. – Depozitul necesar este acela ce se face sub sila unei intamplari, cum: un foc, o ruina, o pradare, un naufragiu sau alt eveniment neprevazut de forta majora.
Art. 1621. – Proba prin martori este admisa pentru depozitul necesar si chiar in cazul cand valoarea depozitului ar trece peste 250 lei.
Art. 1622. – Depozitul necesar este supus la toate regulile depozitului voluntar, si fara prejudiciul dispozitiilor art. 1198.
Art. 1623. – Ospatarii ori hangii raspund, ca depozitari, pentru toate lucrurile aduse in localul lor de un calator; depozitul unor asa lucruri trebuie sa se considere ca un depozit necesar.
Art. 1624. – Ei raspund de furtul sau stricaciunea lucrurilor calatorului, in caz cand furtul sau stricaciunea s-a comis de servitori, ori de cei insarcinati cu directia ospatariilor, ori de strainii ce le frecventeaza.
Art. 1625. – Ei nu sunt raspunzatori de furturile comise cu mana inarmata sau in altfel, cu forta majora.

CAPITOLUL 3
Despre sechestru

Sectiunea I
Despre diversele feluri de sechestre

Art. 1626. – Sechestrul este conventional sau judiciar.

Sectiunea II
Despre sechestrul conventional

Art. 1627. – Sechestrul conventional este depozitul unui lucru in litigiu, facut de una sau mai multe persoane, unui al treilea, care ia asupra-si indatorirea de a-l restitui, dupa terminarea procesului celui carui va declara judecatorul ca se cuvine.
Art. 1628. – Sechestrul poate sa nu fie gratuit.
Art. 1629. – Cand este gratuit, se aplica asupra-i regulile depozitului propriu-zis, cu deosebirile ce se vor arata mai jos.
Art. 1630. – Obiectul sechestrului poate fi bunuri mobile sau imobile.
Art. 1631. – Depozitarul, insarcinat cu un sechestru, nu poate fi liberat de dansul inainte de terminarea procesului, decat atunci cand toate partile interesate vor consimti, sau cand va urma o cauza ce se va judeca de legitima.

Sectiunea III
Despre sechestrul judiciar

Art. 1632. – Afara de cazurile statornicite de codicele de procedura civila, judecatorul poate ordona sechestrul:
1. a unui imobil sau a unui lucru mobil pentru a carui proprietate ori posesiune se judeca doua sau mai multe persoane;
2. a lucrurilor oferite de un debitor spre liberarea sa.
________________
A se vedea:
– Codul de procedura civila – D(1) 1228, Monitorul Oficial nr. 281 din 15 martie 1900, republicat in Monitorul Oficial nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificarile ulterioare (art. 596);
– Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii impartelilor judiciare – Monitorul Oficial nr. 212 din 10 septembrie 1943, cu modificarile ulterioare (art. 14 si 15).

Art. 1633. – Depozitul judiciar da nastere la obligatii reciproce intre sechestranti si depozitari.
Depozitarul trebuie sa ingrijeasca de pastrarea lucrului sechestrat ca un bun proprietar.
Trebuie sa-l dea de fata pentru vanzare spre indestularea sechestrantului, ori spre a-l restitui, partii de la care s-a sechestrat in caz de revocare a sechestrului.
Sechestrantul este dator sa plateasca depozitarului salariul statornicit de lege, sau in lipsa, pe cat a va hotara judecatorul.
Art. 1634. – Sechestrul judiciar se da sau persoanei asupra carei s-au invoit ambele parti interesate, sau unei persoane numite din oficiu de autoritatea judiciara.
Si intr-un caz si intr-altul, acel ce a luat in pastrare lucrul este supus tuturor indatoririlor ce nasc din sechestrul conventional.

Titlul XIII
DESPRE CONTRACTELE ALEATORII

CAPITOLUL 1
Despre contractele aleatorii in genere

Art. 1635. – Contractul aleatoriu este conventia reciproca ale carei efecte, in privinta beneficiilor si a pierderilor pentru toate partile, sau pentru una sau mai multe din ele, depinde de un eveniment necert.
Astfel sunt:
1. contractul de asigurare;
2. imprumutul nautic;
3. jocul si prinsoarea;
4. si contractul de rendita pe viata.
Cele doua dintai se reguleaza dupa legile comertului maritim.

CAPITOLUL 2
Despre joc si prinsoare

Art. 1636. – Legea nu da nici o actiune spre plata unui debit din joc sau din prinsoare.
Art. 1637. – Sunt exceptate jocurile ce contribuie la exercitiul corporal, cum: armele, cursele cu piciorul, calare sau cu carul si alte asemenea.
Cu toate acestea, judecatorul poate sa respinga cererea cand suma pusa in joc sau la prinsoare ar fi excesiva.
Art. 1638. – Pierzatorul nu poate in nici un caz repeti ceea ce a platit de buna voie, afara numai in cazul cand castigatorul a intrebuintat dol, inselaciune sau amagire.

CAPITOLUL 3
Despre contractul de rendita pe viata

Sectiunea I
Despre natura contractului de rendita pe viata

Art. 1639. – Rendita pe viata se poate infiinta cu titlu oneros.
Art. 1640. – Ea se poate constitui si cu titlu gratuit, prin donatiune intre vii sau prin testament.
Trebuie insa atunci sa fie revestita de formele cerute de legi pentru asemenea acte.
Art. 1641. – Rendita pe viata infiintata prin donatiune sau testament este supusa la reductiune, daca intrece portiunea disponibila; este nula daca se face in favoarea unei persoane necapabile de a primi.
Art. 1642. – Rendita pe viata se poate infiinta in favoarea persoanei ce a platit pretul, sau a altei a treia ce n-are nici un drept la rendita.
In cazul din urma, desi intruneste insusirile unei liberalitati, totusi nu este supusa formelor stabilite pentru donatiune; insa este in totul supusa dispozitiilor articolului precedent.
Art. 1643. – Ea se poate infiinta in favoarea unei sau mai multor persoane.
Art. 1644. – Este fara lucrare orice contract de rendita pe viata, infiintat in favoarea unei persoane care era deja moarta in momentul facerii contractului.
Art. 1645. – Contractul de rendita pe viata, in favoarea unei persoane afectate de o boala de care a murit in interval de 20 zile de la data contractului, este nul.

Sectiunea II
Despre efectele contractului de rendita pe viata
intre partile contractante

Art. 1646. – Acela in a carui favoare s-a infiintat, cu titlu oneros, o rendita pe viata, poate sa ceara sfaramarea contractului, daca infiintatorul ei nu da asigurarile stipulate pentru executare.
Art. 1647. – Singura neplata a termenelor*) expirate a renditei nu da drept celui in a carui favoare este infiintata sa ceara intoarcerea capitalului, sau reintrarea in posesiunea fondului instrainat. El are numai dreptul de a face sa se sechestreze si sa se vanda averea debitorului sau si a cere ca, neconsimtind debitorul, sa se reguleze, din produsul vinderii, o suma suficienta spre plata termenelor.
___________________
*) Sumele scadente datorate in temeiul contractului de rendita.

Art. 1648. – Infiintatorul renditei nu poate sa se elibereze de plata ei, oferind inapoierea capitalului si renuntand la repetitiunea anuitatilor platite, oricat de lunga fie viata acelor in a caror favoare s-a infiintat rendita, si oricat de oneroasa fie prestatia renditei.
Art. 1649. – Rendita pe viata se dobandeste de proprietarul*) ei in proportia zilelor ce a trait.
Daca insa s-a stipulat ca termenii**) ei sa se plateasca anticipat, atunci se considera de castigat fiecare termen din ziua in care a venit plata lui.
_____________________
*) Creditorul renditei.
**) Sumele scadente datorate in temeiul contractului de rendita.

Art. 1650. – Numai in cazul in care rendita pe viata s-a infiintat cu titlu gratuit, se poate si stipula ca dansa sa nu fie supusa sechestrarii*).
_____________________
*) Sa nu poata fi urmarita.

Art. 1651. – Proprietarul renditei pe viata nu poate sa ceara termenele*) expirate decat justificand existenta sa, ori existenta persoanei in favoarea careia s-a infiintat.
_____________________
*) Sumele scadente datorate in temeiul contractului de rendita.

Titlul XIV
DESPRE FIDEJUSIUNE (CAUTIUNE)

CAPITOLUL 1
Despre natura si intinderea fidejusiunii

Art. 1652. – Cel ce garanteaza o obligatie se leaga catre creditor de a indeplini insusi obligatia pe care debitorul nu o indeplineste.
___________________
Minorul si interzisul sau reprezentantul lor legal nu pot sa garanteze obligatia altuia. A se vedea in acest sens Codul familiei Legea nr. 4/1953, Buletinul Oficial nr. 1 din 4 ianuarie 1954, republicat in Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificarile ulterioare (art. 105, 129, 133, 147).

Art. 1653. – Fidejusiunea nu poate exista decat pentru o obligatie valida.
Cu toate acestea, se poate face cineva fidejusorele unei obligatii ce poate fi anulata in virtutea unei exceptii personale debitorului, cum de pilda in cazul de minoritate.
Art. 1654. – Fidejusiunea nu poate intrece datoria debitorului, nici poate fi facuta sub conditii mai oneroase.
Poate fi insa numai pentru o parte a datoriei si sub conditii mai putin grele.
Cautiunea ce intrece datoria sau care este contractata sub conditii mai oneroase e valida numai pana in masura obligatiei principale.
Art. 1655. – Oricine poate sa se faca fidejusore, fara ordinea si chiar fara stiinta acelui pentru care se obliga.
Asemenea se poate face nu numai pentru debitorul principal, dar si pentru fidejusorul acestuia.
Art. 1656. – Fidejusiunea trebuie sa fie expresa si nu se poate intinde peste marginile in care s-a contractat.
Art. 1657. – Fidejusiunea nedeterminata a unei obligatii principale, se intinde la toate accesoriile unei datorii, si inca si la spezele primei reclamatii*), si la toate cele posterioare notificarii facute fidejusorului.
___________________
*) Cheltuielile corespunzatoare introducerii cererii de chemare in judecata.

Art. 1658. – Indatoririle fidejusorului trec la erezi, afara de constrangerea corporala, chiar daca indatorirea era asigurata prin constrangere corporala.
__________________
Dispozitia ce priveste sanctiunea constrangerii corporale nu are aplicabilitate azi, fiind incompatibila cu ordinea constitutionala din Romania.

Art. 1659. – Debitorul obligat a da siguranta trebuie sa prezinte o persoana capabila de a contracta, care sa posede avere indestula spre a garanta o obligatie, si care sa aiba domiciliul in teritoriul jurisdictional al tribunalului judetean, la care trebuie sa se dea.
Art. 1660. – Solvabilitatea unui garant se masoara numai dupa nemiscatoarele ce pot fi ipotecate, afara de cazul cand datoria este mica sau afacerea este comerciala. Spre acest finit nu se pot lua in consideratie nemiscatoarele in litigiu, nici acelea situate la o asa departare, incat sa devina foarte dificile lucrarile executive asupra-le.
Art. 1661. – Daca fidejusorul, capatat de creditor de buna-voie sau judecatoreste, a devenit apoi nesolvabil, trebuie sa se dea un altul.
Aceasta regula nu se aplica in singurul caz in care fidejusorul s-a dat numai in puterea unei conventii, prin care creditorul a cerut de fidejusor o anume persoana.

CAPITOLUL 2
Despre efectele fidejusorului

Sectiunea I
Despre efectele fidejusiunii intre creditor si cautionator (fidejusor)

Art. 1662. – Fidejusorul nu este tinut a plati creditorului, decat cand nu se poate indestula de la debitorul principal asupra averii caruia trebuie mai intai sa se faca discutie*), afara numai cand insusi a renuntat la acest beneficiu, sau s-a obligat solidar cu datornicul. In cazul din urma, efectul obligatiei sale se reguleaza dupa principiile statornicite in privinta datoriilor solidare.
_________________
*) Urmarire.

Art. 1663. – Creditorul nu este indatorat sa discute*) averea debitorului principal, daca garantul nu o cere de la cele dintai lucrari**) indreptate contra sa.
__________
*) Sa urmareasca.
**) Acte de executare.

Art. 1664. – Fidejusorul care cere discutia*) trebuie sa indice creditorului averea debitorului principal si sa anticipeze spezele cuviincioase pentru punerea in lucrare a executarii.
Nu se va tine in seama aratarea bunurilor debitorului principal situate afara din teritoriul jurisdictional al tribunalului judetean in care trebuie sa se efectueze plata, sau a bunurilor in litigiu, ori a bunurilor deja ipotecate pentru siguranta datoriei, care nu mai sunt in posesia debitorului.
_____________
*) Urmarire.

Art. 1665. – De cate ori cautionatorul va arata bunuri in cuprinderea articolului precedent si va anticipa si spezele cuviincioase pentru discutie*), creditorul ramane catre garant raspunzator pana la valoarea bunurilor aratate, in caz de nesolvabilitate a debitorului principal survenita prin amanarea urmaririi.
__________
*) Urmarire.