Art. 1666. – Cand mai multe persoane au garantat unul si acelasi creditor pentru una si aceeasi datorie, fiecare din ele ramane obligata pentru datoria intreaga.
Art. 1667. – Cu toate acestea, fiecare din persoanele aratate in articolul precedent, intrucat n-a renuntat la beneficiul diviziunii, poate cere ca creditorul sa divida mai intai actiunea sa si sa o reduca la proportia fiecaruia.
Daca unii din garanti erau nesolvabili in timpul in care unul din ei obtinuse diviziunea, acesta ramane obligat in proportia unei asemenea nesolvabilitati; daca insa nesolvabilitatea a supravenit dupa diviziune, atunci nu mai poate fi raspunzator pentru aceasta.
Art. 1668. – Daca creditorul insusi si de buna voie a impartit actiunea sa, nu mai poate sa se lepede de aceasta diviziune, desi, mai inainte de timpul in care a primit-o, unii din cautionatori au fost nesolvabili.

Sectiunea II
Despre efectele fidejusiunii intre debitor si cautionator (fidejusor)

Art. 1669. – Cautionatorul ce a platit are regres contra debitorului principal, atat cand a garantat cu stiinta debitorului, cat si pe nestiinta lui.
Regresul se intinde atat asupra capitalului, cat si asupra dobanzilor si a spezelor; cu toate acestea, garantul nu are regres decat pentru spezele facute de dansul dupa ce a notificat debitorului principal reclamatia pornita asupra-i.
Fidejusorul are regres si pentru dobanda sumei ce a platit, chiar cand datoria nu produce dobanda, si inca si pentru daune-interese, daca se cuvine.
Cu toate acestea, dobanzile ce ar fi fost datorite creditorului nu vor merge in favoarea garantului decat din ziua in care s-a notificat plata.
Art. 1670. – Cautionatorul ce a platit datoria intra in dreptul ce avea creditorul contra datornicului.
Art. 1671. – Cand sunt mai multi debitori principali solidari pentru una si aceeasi datorie, fidejusorul ce a garantat pentru ei toti are regres in contra fiecarui din ei pentru repetitiunea sumei totale ce a platit.
Art. 1672. – Fidejusorul ce a platit prima data, nu are regres contra debitorului principal ce a platit de-a doua oara, are insa actiunea de repetitiune contra creditorului.
Cand fidejusorul a platit, fara sa fi fost urmarit si fara sa fi instiintat pe datornicul principal, nu va avea nici un regres contra acestuia in cazul cand in timpul platii, datornicul ar fi avut meziu*) de a declara stinsa datoria sa; ii ramane insa dreptul de a cere inapoi de la creditor banii dati.
_________________
*) Mijloc.

Art. 1673. – Fidejusorul, si fara a fi platit, poate sa reclame dezdaunare de la debitor:
1. cand este urmat in judecata pentru a plati;
2. cand debitorul se afla falit sau in stare de nesolvabilitate;
3. cand debitorul s-a indatorat de a-l libera de garantie intr-un termen determinat si acesta a expirat;
4. cand datoria a devenit exigibila prin sosirea scadentei stipulate;
5. dupa trecerea de 10 ani, cand obligatia principala nu are un termen determinat de scadenta, intrucat insa obligatia principala nu ar fi fost de asa fel incat sa nu poata a se stinge inaintea unui termen determinat, cum de exemplu tutela, ori intrucat nu s-a stipulat contrariul.

Sectiunea III
Despre efectele fidejusiunii intre mai multi garanti

Art. 1674. – Cand mai multe persoane au garantat pentru unul si acelasi debitor si pentru una si aceeasi datorie, garantul ce a platit datoria are regres contra celorlalti garanti pentru portiunea ce priveste pe fiecare.
Cu toate acestea, nu are loc regresul decat cand garantul a platit in unul din cazurile aratate in articolul precedent.

CAPITOLUL 3
Despre fidejusiunea legala si cea judecatoreasca

Art. 1675. – De cate ori o persoana este obligata de lege sau de judecator a da o garantie, garantul ce se ofera trebuie sa aiba conditiile prescrise de art. 1659 si 1660. Fidejusiunea judecatoreasca trebuie inca sa poata fi supusa la constrangerea corporala.
__________
1. Ultima parte a art. 1675 a fost abrogata implicit intrucat Legea constrangerii corporale din 12 septembrie 1864 este incompatibila cu ordinea constitutionala din Romania.
2. Cu privire la fidejusiunea judiciara a se vedea art. 392-396 Cod procedura civila D(L) 1228, Monitorul Oficial nr. 281 din 15 martie 1900, republicat in Monitorul Oficial nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificarile ulterioare.

Art. 1676. – Cel ce e dator sa dea garantie, e liber sa dea un amanet sau alta asigurare, care sa se gaseasca suficienta pentru asigurarea creantei.
Art. 1677. – Garantul judecatoresc nu poate cere discutia*) averii debitorului principal.
_________
*) Urmarirea.

Art. 1678. – Cel ce s-a facut garant numai pentru fidejusorul judecatoresc nu poate sa ceara discutia*) averii debitorului principal si a fidejusorului.
_________________
*) Urmarirea.

CAPITOLUL 4
Despre stingerea fidejusiunii

Art. 1679. – Obligatia ce naste din fidejusiune se stinge prin acele cauze prin care se sting si celelalte obligatii.
Art. 1680. – Confuziunea urmata intre datornicul principal si fidejusorul sau, prin erezirea*) unuia de catre altul, nu stinge actiunea creditorului contra acelui ce a garantat pentru fidejusor.
__________
*) Mostenirea.

Art. 1681. – Garantul se poate servi in contra creditorului de toate exceptiile datornicului principal inerente datoriei; insa nu-i poate opune acele ce sunt curat persoanele datornicului.
Art. 1682. – Cautionatorul se libereaza de garantia sa, cand nu poate sa intre in drepturile, privilegiile si ipotecile creditorului din cauza acestuia.
Art. 1683. – Daca creditorul primeste de buna voie un imobil sau alt lucru in plata datoriei principale, cautionatorul ramane liberat, chiar cand creditorul a fost evins din acel lucru.
Art. 1684. – Prelungirea termenului acordat de creditor in favoarea datornicului principal nu libereaza pe fidejusor de garantia sa, care poate in acest caz sa urmareasca pe debitor pentru plata.

Titlul XV
DESPRE AMANET

Art. 1685. – Amanetul este un contract prin care datornicul remite creditorului sau un lucru mobil spre siguranta datoriei.
Art. 1686. – Amanetul da creditorului dreptul de a fi platit din lucrul amanetului, cu preferinta inaintea altor creditori.
Ca sa rezulte preferinta se cere un act inregistrat in regula, ce sa enunte suma datorita, specia si natura lucrurilor amanetate sau o descriptie de calitate, greutatea si masura lor.
Facerea unui act inscris si inregistrat nu este neaparat decat cand datoria trece peste 250 lei.
_________
Cu privire la inregistrarea actului de amanet, la care se refera art. 1686, a se vedea art. 710 si 719 Cod procedura civila – D.(L) 1228, Monitorul Oficial nr. 281 din 15 martie 1900, republicat in Monitorul Oficial nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificarile ulterioare.

Art. 1687. – Preferinta aratata in articolul precedent nu se poate infiinta in privinta mobilelor necorporale, cum creantele mobiliare, decat prin un act in regula inregistrat si notificat debitorului creantei date in amanet.
_________
1. A se vedea, de asemenea, Legea, nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare – Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificarile ulterioare (art. 73 si 74).
2. A se vedea si nota de la art. 1396.

Art. 1688. – In toate cazurile insa, acest privilegiu nu subzista asupra amanetului decat cand s-a dat si a ramas in posesiunea creditorului sau unui al treilea ales de parti.
Art. 1689. – Creditorul, la caz de neplata, nu poate sa dispuna de amanet; are dreptul insa sa ceara de la judecator ca amanetul sa-i ramana lui, drept plata, si pana la suma datoriei, cu ale ei dobanzi, de se cuvine, dupa o estimatie facuta de experti, ori sa se vanza la licitatie.
E nula orice stipulatie prin care creditorul s-ar autoriza sau a-si apropia amanetul sau a dispune de dansul fara formalitatile sus-aratate.
Art. 1690. – Pana la expropriatiunea*) debitorului, de este sa se faca, el ramane proprietarul amanetului.
_________
*) Executarea silita, potrivit art. 1824-1836 Cod civil.

Art. 1691. – Creditorul raspunde dupa regulile stabilite la titlul: Despre contracte si obligatii in genere, de pierderea sau stricaciunea amanetului provenita din culpa sa.
Asemenea si debitorul trebuie sa intoarca creditorului toate spezele utile si cele necesare facute pentru conservarea amanetului.
Art. 1692. – Daca s-a dat drept amanet o creanta ce produce dobanzi, creditorul trebuie sa tina in seama aceste dobanzi asupra dobanzilor ce ar fi datorite.
Daca datoria, pentru a carei siguranta s-a dat amanet o creanta, nu produce ea insasi dobanzi, atunci dobanzile creantei amanetate se tin in seama asupra capitalului datoriei.
Art. 1693. – Daca creditorul abuza de amanet, debitorul poate sa ceara ca acel amanet sa se puna sub sechestru.
_________
*) Cu privire la sechestru, a se vedea art. 596 Cod procedura civila – D.(L) 1228, Monitorul Oficial nr. 281 din 15 martie 1900, republicat in Monitorul Oficial nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificarile ulterioare.

Art. 1694. – Debitorul nu poate pretinde restitutiunea amanetului decat dupa ce a platit in intreg capitalul, dobanzile si spezele datoriei pentru a carei siguranta s-a fost dat amanetul.
Daca acelasi debitor ar fi facut o alta datorie catre acelasi creditor dupa traditiunea amanetului, si o asemenea datorie ar fi devenit exigibila inainte de plata primei datorii, creditorul nu va putea fi constrans sa libereze amanetul mai inainte de a se fi platit ambele creante, chiar cand nu s-ar fi stipulat de a subordona amanetul la plata datoriei a doua.
Art. 1695. – Amanetul este nedivizibil, desi datoria este divizibila, intre erezii debitorului, ori intre aceia ai creditorului.
Eredele debitorului ce si-a platit partea sa de datorie, nu poate cere restitutiunea partii sale de amanet atat timp cat datoria nu este platita in intregul ei.
Si viceversa, eredele creditorului care si-a primit partea sa de datorie, nu poate sa restituie amanetul cu daunarea coerezilor sai inca neplatiti.
Art. 1696. – Dispozitiile precedente nu se aplica in materie de comert, nici la casele de imprumut pe amanet, in privinta carora se va urma dupa legile si regulamentele relative la dansele.

Titlul XVI
DESPRE ANTICREZA

Art. 1697-1703. – (Abrogate prin art. 4 al Legii contra camerei din 2.IV.1931).

Titlul XVII
DESPRE TRANZACTIE

Art. 1704. – Tranzactia este un contract prin care partile termina un proces inceput sau preintampina un proces ce poate sa nasca.
Art. 1705. – Tranzactia trebuie sa fie constatata prin act scris.
Art. 1706. – Tranzactie pot face numai acei ce pot dispune de obiectul cuprins in ea.
Acei insa ce nu pot dispune de obiectul cuprins in tranzactie, nu pot transige decat in formele stabilite de legi speciale.
________________
A se vedea:
– Codul familiei – Legea nr. 4/1953, Buletinul Oficial nr. 1 din 4 ianuarie 1954, republicat in Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificarile ulterioare (art. 105, 129, 133 si 147);
– Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale, in Monitorul Oficial nr. 98 din 8 august 1990 (art. 5 alin. 3).

Art. 1707. – Se poate transige asupra unei actiuni civile ce deriva din o infractiune.
Art. 1708. – In tranzactie se poate stipula o penalitate contra celui ce nu se va tine de dansa.
Art. 1709. – Tranzactiile se marginesc numai la obiectul lor; renuntarea, facuta in toate pretentiile si actiunile, cuprinde numai ceea ce se reporta la pricinile, asupra carora a urmat tranzactie.
Art. 1710. – Tranzactia nu se intinde decit asupra pricinilor de care trateaza, fie intentia partilor manifestata prin expresii speciale sau generale, ori rezulte ca ca o consecinta necesara din ceea ce s-a expres*).
_________________
*) Exprimat.

Art. 1711. – Tranzactiile au intre partile contractante puterea unei sentinte neapelabile*).
_________________
*) Hotarare judecatoreasca definitiva.

Art. 1712. – Este admisibila actiunea de nulitate contra unei tranzactii, pentru eroarea asupra persoanei sau obiectului in proces.
Art. 1713. – Asemenea se poate ataca tranzactia facuta spre executarea unui titlu nul, afara numai cind partile ar fi tratat expres despre nulitate.
Art. 1714. – Tranzactia facuta pe documente dovedite in urma de false este nula.
Art. 1715. – E asemenea nula tranzactia asupra unui proces finit prin sentinta neapelabila*), despre care partile sau una din ele n-aveau cunostinta.
Cand sentinta necunoscuta partilor ar fi inca apelabila, tranzactia va fi valida.
________________
*) Hotarare judecatoreasca definitiva.

Art. 1716. – Cand partile au transigeat in genere asupra tuturor afacerilor ce ar putea sa existe intre dansele, documentele ce le-ar fi fost necunoscute lor in timpul tranzactiei si care s-ar fi descoperit in urma nu constituie un titlu de anularea tranzactiei, afara numai atunci cand ar fi fost ascunse prin fapta uneia din partile contractante.
Insa tranzactia va fi nula, cand ea nu ar cuprinde decit un singur obiect si s-ar dovedi, din documentele in urma descoperite, ca una din parti nu avea nici un drept asupra acelui obiect.
Art. 1717. – Invederata greseala in socoteli, urmata la facerea tranzactiei, nu pagubeste pe nici una din parti, si trebuie sa se repare.

Titlul XVIII
DESPRE PRIVILEGII SI IPOTECI

CAPITOLUL 1
Dispozitii generale

Art. 1718. – Oricine este obligat personal este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile si imobile, prezente si viitoare.
Art. 1719. – Bunurile unui debitor servesc spre asigurarea comuna a creditorilor sai, si pretul lor se imparte intre ei prin analogie*), afara de cazul cand exista intre creditori cauze legitime de preferinta.
________________
*) Proportional cu valoarea creantelor respective.

Art. 1720. – Cauzele legitime de preferinta sunt privilegiile si ipotecile.
Art. 1721. – Cand un imobil, recolte, sau alte bunuri mobile vor fi fost asigurate in contra incendiului, sau in contra oricarui alt caz fortuit, suma ce se va datora de catre asigurator va trebui, daca nu va fi fost cheltuita in reparatia obiectului asigurat, sa fie afectata la plata creantelor privilegiate si ipotecare, dupa rangul fiecareia din ele.
Asemenea se va urma si cu orice despagubire va fi datorita de catre o a treia persoana, pentru pierderea totala sau deteriorarea obiectului insarcinat de un privilegiu sau ipoteca.

CAPITOLUL 2
Despre privilegii

Art. 1722. – Privilegiul este un drept, ce da unui creditor calitatea creantei sale de a fi preferit celorlalti creditori, fie chiar ipotecari.
Art. 1723. – Intre creditorii privilegiati, preferinta se reguleaza dupa diferitele calitati ale privilegiilor.
Art. 1724. – Creditorii privilegiati, care au acelasi rang, au deopotriva drept la plata.
Art. 1725. – Privilegiile tezaurului public*) si ordinea in care se exercita ele sunt regulate prin legi speciale.
Tezaurul public nu poate obtine un privilegiu in contra drepturilor persoanelor al treilea dobandite mai inainte.
___________
*) Privilegiile creantelor statului.

_________
A se vedea cu privire la imobilele inscrise in carti funciare:
– Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare – Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificarile ulterioare (art. 78);
– Legea nr. 241/1947 pentru punerea in aplicare in Transilvania a Legii pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare din 27 aprilie 1938 – Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare (art. 5);
– Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii in carti de publicitate funciara – Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare (art. 5).

Art. 1726. – Privilegiile pot fi atat asupra mobilelor, cat si asupra imobilelor.

Sectiunea I
Despre privilegiile care se intind asupra mobilelor si imobilelor

Art. 1727. – Cheltuielile de judecata sunt privilegiate atat asupra mobilelor, cat si asupra imobilelor, in privinta tuturor creditorilor in interesul carora au fost facute.
______________
A se vedea nota de la art. 1725.

Sectiunea II
Despre privilegii asupra mobilelor

Art. 1728. – Privilegiile sunt sau generale, sau speciale asupra unor mobile.

& 1. Despre privilegii generale asupra mobilelor

Art. 1729. – Creantele privilegiate asupra tuturor mobilelor sunt cele mai jos aratate, si se exercita in ordinea urmatoare:
1. cheltuielile de judecata facute in interesul comun al creditorilor;
2. cheltuielile ingroparii in raport cu conditia si starea defunctului;
3. cheltuielile boalei celei de pe urma facute in curs de un an;
4. salariile oamenilor de serviciu pentru un an trecut si restul datoriei din anul curent;
salariul de 6 luni al calfelor de pravalie si salariul pe o luna al lucratorilor cu ziua;
5. pretul obiectelor de subsistenta date debitorului si familiei sale in curs de sase luni.
Cand valoarea imobilelor n-a fost absorbita de creantele privilegiate si ipotecare, parte din pretul lor ce mai ramane se va afecta cu preferinta la plata creantelor aratate din prezentul articol.

& 2. Despre privilegii asupra oarecaror mobile

Art. 1730. – Creantele privilegiate asupra oarecaror mobile sunt:
1. Chiriile si arenzile. Cand contractul este autentic sau are o data certa, proprietarul are privilegiul pentru toata chiria sau arenda pe anul curent, precum si pe tot timpul ce ramane a curge pana la expirarea contractului.
Cand contractul nu e autentic, sau nu are data certa, proprietarul are privilegiul numai pentru chiria sau arenda pe anul curent si pe anul viitor.
In cazul dintai, daca prin contractul de arendare sau inchiriere nu va fi fost expres prohibita subarendarea sau subinchirierea, ceilalti creditori ai debitorului pot reinchiria casa sau rearenda mosia pentru timpul ce mai ramane a curge dupa contract; dar sunt obligati de a plati proprietarului tot ce-i este datorit.
Obiectele asupra carora se exercita privilegiul sunt:
Pentru casa, toate mobilele din ea.
Pentru mosie, toata recolta anului curent, precum si tot ce serveste la exploatarea mosiei.
Acelasi privilegiu are loc pentru reparatiile locative si pentru tot ce priveste executia contractului.
Proprietarul poate sechestra mobilele care se afla in casa sa sau pe mosia sa, cand ele au fost duse in alt loc, fara consimtamantul sau, si proprietarul conserva privilegiul sau pe aceste mobile, intrucat timp le-a revendicat; adica, cand sunt in chestiune mobilele unei mosii, daca a facut cererea sa in termen de 40 zile, si cand sunt in chestiune mobilele unei case, in termen de 15 zile.
2. Sumele datorite pentru seminte sau pentru cheltuiala recoltei anului curent, asupra pretului acestei recolte, si sumele datorite pentru instrumente de exploatatiune, pe pretul acestor instrumente; in ambele aceste cazuri, cu preferinta chiar inaintea proprietarului mosiei pentru privilegiul arendei.
3. Creanta pe amanetul ce este in posesiunea creditorului.
4. Cheltuielile facute pentru conservarea lucrului.
5. Pretul pentru lucruri mobile neplatite, daca se afla inca in posesiunea debitorului, chiar si in cazul cand a cumparat cu termen de plata.
Daca vanzarea s-a facut fara termen de plata, vanzatorul poate chiar sa revendice obiectele vandute, pe cat timp se afla in posesiunea cumparatorului, si poate sa impiedice revinderea acelor lucruri, daca insa s-a facut cererea sa in termen de opt zile dupa tradarea*) lucrurilor, si daca lucrurile se afla inca tot in starea in care se gaseau la timpul tradarii lor.
Pierderea actiunii de revendicare aduce cu sine si pierderea actiunii rezolutorie a contractului vanzarii, in privinta celorlalti creditori.
__________________
*) Predarea.

6. Creantele ce are un hangiu, in aceasta calitate, asupra efectelor voiajorilor, ce se afla in ospataria sa.
7. Creanta cheltuielilor de transport si a cheltuielilor accesorii asupra lucrului transportat, intrucat timp acela ce l-a transportat, il are in posesiunea sa, si in cele 24 ore ce vor urma tradarii lucrului la destinatarul sau, daca acesta din urma a conservat posesiunea lucrului.
8. Creantele rezultand din abuzuri si prevaricatiuni*) ale functionarilor publici, in exercitiul functiunii lor, asupra cautionamentului lor, precum si asupra dobanzilor ce ar fi produs acel cautionament.
__________________
*) Pagube de care functionarul de stat se face culpabil un exercitiul functiunii.

_______________
Art. 1730 pct. 8 a devenit inaplicabil prin abrogarea de catre Decretul nr. 23 din 13 aprilie 1951 a Legii din 31 iulie 1929 asupra contabilitatii publice si asupra controlului bugetului si patrimoniului public, care, prin art. 15, reglementa obligatia manuitorilor de bani si materiale publice de a depune garantii. A se vedea si Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor – Buletinul Oficial nr. 132 din 18 noiembrie 1969 (art. 10 si urm.).

& 3. Despre rangul privilegiilor asupra mobilelor,
la caz de concurs intre ele

Art. 1731. – Cheltuielile de judecata vin inaintea tuturor creantelor in interesul carora au fost facute.
Art. 1732. – Cheltuielile facute pentru conservarea lucrului trec inaintea privilegiilor anterioare.
Ele trec in toate cazurile, chiar inaintea privilegiilor cuprinse la numerele 3, 4 si 5 ale articolului 1729.
Art. 1733. – Creditorul amanetar, hangiul si carausul sunt preferati vanzatorului unui obiect mobiliar, care le serveste de siguranta, afara de cazul cand ei, primind lucrul, au stiut ca pretul era inca datorit.
Privilegiul vanzatorului nu se exercita decat dupa acel al proprietarului casei sau mosiei, afara de cazul cand vanzatorul, la transportarea lucrurilor la locurile inchiriate, a facut cunoscut proprietarului ca pretul inca nu i s-a platit.
Art. 1734. – Sumele datorate pentru seminte sau pentru cheltuielile recoltei de peste an se platesc din pretul acestei recolte, si sumele datorite pentru ustensile, care servesc la exploatarea mosiei, din pretul acestor ustensile, cu preferinta in ambele aceste cazuri inaintea privilegiului proprietarului mosiei.
Art. 1735. – Privilegiul cheltuielilor de ingropare trece inaintea tuturor celorlalte privilegii.
Art. 1736. – Celelalte privilegii generale sunt primate de catre privilegiile speciale.

Sectiunea III
Despre privilegii asupra imobilelor

Art. 1737. – Creditorii privilegiati asupra imobilelor sunt:
1. Vanzatorul pe imobilul vandut, pentru plata pretului. Daca s-au facut mai multe vanzari succesive, pentru care a ramas datorit pretul in total sau in parte, intaiul vanzator se prefera celui de-al doilea, cel de-al doilea celui de-al treilea si asa inainte.
2. Acei ce au dat banii care au servit la achizitia unui imobil. Trebuie insa sa fie constatat intr-un mod autentic, prin actul de imprumutare, ca suma era destinata a fi intrebuintata la aceasta; asemenea trebuie sa fie constatat prin chitanta vanzatorului ca plata pretului s-a facut cu banii imprumutati.
3. Coerezii, asupra imobilelor succesiunii, pentru garantia impartelii facute intre ei si a sumelor cu care a ramas dator unul catre altul.
4. Arhitectii, antreprenorii, pietrarii si alti lucratori intrebuintati pentru a zidi, a reconstrui, sau a repara edificii, canaluri sau alte opere, cu conditia insa ca prealabilmente sa se fi incheiat un proces-verbal de catre un expert numit de judecatoria in a carei raza teritoriala sunt situate edificiile, constatator starii si felului lucrarilor ce proprietarul va declara ca are de gand a face si numai in cazul cand acele lucrari ar fi fost primite cel mult in curs de sase luni, dupa terminarea lor, de catre expert asemenea numit de judecatorie. Dar privilegiul acesta nu poate trece niciodata peste valorile constatate prin al doilea proces-verbal, ci se va reduce la adaosul de valoare ce va fi existand la epoca alienarii imobilului, ca rezultat al lucrarilor executate.
5. Acei ce au imprumutat bani pentru a indemniza pe lucratori, se bucura de acelasi privilegiu, insa numai in cazul cand intrebuintarea acelor bani va fi constatata intr-un mod autentic prin actul de imprumutare, si prin chitanta lucratorilor, in modul in care s-a vorbit mai sus, despre acei care au imprumutat bani pentru achizitia unui imobil.
_________________
1. A se vedea, in legatura cu imobilele inscrise in cartile funciare:
– Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare – Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificarile ulterioare (art. 17, 31, 67-71);
– Legea nr. 241/1947 pentru punerea in aplicare in Transilvania a Legii pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare din 27 aprilie 1938 – Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare (art. 2 si 3);
– Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii in carti de publicitate funciara – Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare (art. 3).
2. A se vedea dispozitiile normative citate in nota de la art. 1725.