Potrivit art. 1 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, adopţia este operaţiunea juridică prin care se creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.

CAPACITATEA ŞI CONDIŢIILE ADOPŢIEI

Pot adopta numai persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu şi care sunt cu cel puţin 18 ani mai în vârstă decât cel pe care doresc să îl adopte.

Pentru motive temeinice, instanţa judecătorească poate încuviinţa adopţia chiar dacă diferenţa de vârstă dintre adoptat şi adoptatori este mai mică de 18 ani, dar în nici o situaţie, mai puţin de 15 ani.

Adopţia se încheie numai dacă aceasta este în interesul superior al copilului.

Copilul poate fi adoptat până la împlinirea vârstei majoratului civil.

Persoana majoră poate fi adoptată numai dacă adoptatorul sau familia adoptatoare a crescut-o în timpul minorităţii sale.

În cadrul procedurii de adopţie se iau măsurile necesare pentru ca fraţii să fie încredinţaţi împreună.

Încredinţarea separată a fraţilor în vederea adopţiei, precum şi adopţia acestora de către persoane sau familii diferite se pot face numai dacă acest lucru este în interesul lor superior.

Adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie să îndeplinească garanţiile morale şi condiţiile materiale necesare dezvoltării depline şi armonioase a personalităţii copilului.

Interdicţii

Adopţia între fraţi este interzisă.

Adopţia a doi soţi sau foşti soţi de către acelaşi adoptator sau familie
adoptatoare, precum şi adopţia între soţi sau foşti soţi sunt interzise.

Persoanele cu boli psihice şi handicap mintal nu pot adopta.

CONSIMŢĂMÂNTUL LA ADOPŢIE

Nu este valabil consimţământul dat în considerarea promisiunii sau efectuării unei contraprestaţii, indiferent de natura acesteia, fie ea anterioară sau ulterioară.

Persoanele care trebuie să consimtă la adopţie sunt următoarele:

a) părinţii fireşti sau, după caz, tutorele copilului ai cărui părinţi fireşti sunt decedaţi, necunoscuţi, declaraţi morţi sau dispăruţi ori puşi sub interdicţie, în condiţiile legii;

Consimţământul părinţilor fireşti sau, după caz, al tutorelui se dă în faţa instanţei judecătoreşti o dată cu soluţionarea cererii de deschidere a procedurii adopţiei.

Consimţământul la adopţie trebuie să fie dat de către părinţii fireşti ai copilului. În cazul adopţiei copilului şi de către soţul adoptatorului, consimţământul trebuie exprimat de către soţul care este deja părinte adoptator al copilului.

Dacă unul dintre părinţii fireşti este decedat, necunoscut, declarat, în condiţiile legii, mort sau dispărut, pus sub interdicţie, precum şi dacă se află, din orice împrejurare, în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa, consimţământul celuilalt părinte este îndestulător.

Părintele sau părinţii decăzuţi din drepturile părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti păstrează dreptul de a consimţi la adopţia copilului. Consimţământul reprezentantului legal este obligatoriu.

În cazul adopţiei copilului de către soţul părintelui său, consimţământul părintelui firesc se dă în formă autentică prin act notarial.

Consimţământul la adopţie al părinţilor fireşti ai copilului sau, după caz, al tutorelui poate fi dat numai după trecerea unui termen de 60 de zile de la data naşterii copilului înscrisă în certificatul de naştere.

Părintele firesc sau, după caz, tutorele poate revoca consimţământul în termen de 30 de zile de la data exprimării lui în condiţiile legii.

Excepţii

În mod excepţional, instanţa judecătorească poate trece peste refuzul părinţilor fireşti sau, după caz, al tutorelui de a consimţi la adopţia copilului, dacă se dovedeşte, prin orice mijloc de probă, că aceştia refuză în mod abuziv să-şi dea consimţământul la adopţie şi instanţa apreciază că adopţia este în interesul superior al copilului, ţinând seama şi de opinia acestuia.

b) copilul care a împlinit vârsta de 10 ani;

Consimţământul la adopţie al copilului care a împlinit vârsta de 10 ani se dă în faţa instanţei judecătoreşti, în faza încuviinţării adopţiei.

Adopţia nu va putea fi încuviinţată fără consimţământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani.

c) adoptatorul sau, după caz, familia adoptatoare.

Consimţământul adoptatorului sau familiei adoptatoare se dă în faţa instanţei judecătoreşti o dată cu soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei.

Dacă persoana care doreşte să adopte este căsătorită, este necesar şi consimţământul soţului său, cu excepţia cazurilor în care acesta este în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa.

ETAPELE ADOPŢIEI

Adopţia internă se va desfăşura parcurgând următoarele etape:

1. Evaluarea adoptatorului;

2. Obţinerea atestatului de persoană sau familie aptă să adopte;

3. Deschiderea procedurii de adopţii;

4. Încredinţarea în vederea adopţiei;

5. Încuviinţarea adopţiei.

1. EVALUAREA ADOPTATORULUI

Persoanele care doresc să adopte, vor solicita direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de la domiciliul lor, evaluarea garanţiilor morale şi condiţiile lor materiale pentru a putea să adopte.

Evaluarea va avea în vedere:

– personalitatea, starea sănătăţii şi situaţia economică a adoptatorului sau familiei adoptatoare, viaţa familială, condiţiile de locuit, aptitudinea de educare a unui copil;

– motivele pentru care adoptatorul sau familia adoptatoare doreşte să adopte;

– motivele pentru care, în cazul în care numai unul dintre cei doi soţi solicită să adopte un copil, celălalt soţ nu se asociază la cerere;

– impedimente de orice natură relevante pentru capacitatea de a adopta.

2. OBŢINEREA ATESTATULUI DE PERSOANĂ SAU FAMILIE APTĂ SĂ ADOPTE

Pe baza rezultatelor evaluării, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului decide, în termen de 60 de zile de la data depunerii cererii de evaluare de către adoptator sau familia adoptatoare, dacă acesta sau aceştia sunt sau nu apţi să adopte. În cazul unui rezultat favorabil al evaluării, direcţia va elibera atestatul de persoană sau familie aptă să adopte.

În cazul unui rezultat nefavorabil al evaluării, adoptatorul sau familia adoptatoare au dreptul să solicite direcţiei, în termen de 30 de zile de la comunicarea rezultatului, reevaluarea.

Rezultatul nefavorabil al reevaluării poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la instanţa competentă în materia adopţiei de la domiciliul adoptatorului.

Obţinerea atestatului nu este necesară în următoarele cazuri:

a) pentru adopţia persoanei majore dacă adoptatorul sau familia adoptatoare a crescut-o în timpul minorităţii sale.

b) pentru adopţia copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv.

3. DESCHIDEREA PROCEDURII DE ADOPŢII

Încuviinţarea deschiderii procedurii adopţiei interne se face numai dacă:

a) planul individualizat de protecţie stabileşte necesitatea adopţiei interne;

b) părinţii copilului sau, după caz, tutorele îşi exprimă consimţământul la adopţie.

Hotărârea judecătorească irevocabilă prin care instanţa admite cererea direcţiei produce următoarele efecte:

– drepturile şi obligaţiile părinteşti ale părinţilor fireşti sau, după caz, cele exercitate de persoane fizice sau juridice se suspendă;

– drepturile şi obligaţiile părinteşti sunt exercitate de către consiliul judeţean sau, după caz, consiliul local al sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială domiciliază copilul.

Prin excepţie, efectele hotărârii judecătoreşti încetează de drept dacă, în termen de un an de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului nu a identificat o persoană sau familie corespunzătoare pentru copil şi nu a iniţiat procedurile prevăzute de prezenta lege în vederea realizării unei adopţii interne.

4. ÎNCREDINŢAREA ÎN VEDEREA ADOPŢIEI

Adopţia nu poate fi încuviinţată de către instanţa judecătorească decât după ce copilul a fost încredinţat pentru o perioadă de 90 de zile persoanei sau familiei care doreşte să-l adopte, astfel încât instanţa să poată aprecia, în mod raţional, asupra relaţiilor de familie care s-ar stabili dacă adopţia ar fi încuviinţată.

Capacitatea de adaptare, fizică şi psihică, a copilului, la noul mediu familial va fi analizată în raport cu condiţiile de natură socioprofesională, economică, culturală, de limbă, religie şi cu orice alte asemenea elemente caracteristice locului în care trăieşte copilul în perioada încredinţării şi care ar putea avea relevanţă în aprecierea evoluţiei ulterioare a acestuia în cazul încuviinţării adopţiei.

Pe durata încredinţării copilului în vederea adopţiei, domiciliul acestuia se află la persoana sau familia căreia i-a fost încredinţat. Efectuarea actelor obişnuite necesare exercitării drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor părinteşti, cu excepţia celor care conduc la încheierea unui act juridic, se realizează de către persoana sau familia căreia acesta i-a fost încredinţat.

Încredinţarea în vederea adopţiei nu este necesară în următoarele cazuri:

a) pentru adopţia unei persoane majore dacă adoptatorul sau familia adoptatoare a crescut-o în timpul minorităţii sale;

b) pentru adopţia copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv;

În situaţiile de mai sus, persoana sau familia care doreşte să adopte va putea solicita în mod direct instanţei judecătoreşti încuviinţarea adopţiei, în condiţiile prezentei legi.

c) pentru adopţia copilului pentru care a fost deschisă procedura adopţiei interne şi acesta a fost plasat la adoptator sau la familia adoptatoare, iar măsura plasamentului durează de cel puţin 90 de zile;

d) pentru adopţia copilului de către tutorele său, dacă au trecut cel puţin 90 de zile de la data instituirii tutelei.

Dacă pe durata perioadei de încredinţare în vederea adopţiei direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare constată neadaptarea copilului cu persoana sau familia adoptatoare ori existenţa oricăror alte motive de natură să împiedice finalizarea procedurii de adopţie, sesizează de îndată instanţa judecătorească, în vederea revocării sau, după caz, prelungirii măsurii încredinţării.

5. ÎNCUVIINŢAREA ADOPŢIEI

La sfârşitul perioadei de încredinţare în vederea adopţiei, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului întocmeşte un raport final referitor la evoluţia relaţiilor dintre copil şi adoptatori, pe care îl comunică instanţei competente în vederea soluţionării cererii de încuviinţare a adopţiei.

Cererea de încuviinţare a adopţiei adresată instanţei judecătoreşti prelungeşte de drept perioada de încredinţare până la soluţionarea cererii prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Cererea de încuviinţare a adopţiei este însoţită de următoarele acte:

a) certificatul de naştere al copilului, în copie legalizată;

b) certificatul medical privind starea de sănătate a copilului, eliberat de către unităţi publice nominalizate de către direcţia de sănătate publică;

c) atestatul valabil al adoptatorului sau familiei adoptatoare;

d) hotărârea judecătorească irevocabilă de încredinţare în vederea adopţiei;

e) certificatele de naştere ale adoptatorului sau ale soţului şi soţiei din familia adoptatoare, în copie legalizată;

f) certificatul de căsătorie al adoptatorului sau al soţilor din familia adoptatoare, în copie legalizată;

g) cazierul judiciar al adoptatorului sau, după caz, al fiecărui membru al familiei adoptatoare;

h) certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului, eliberat de medicul de familie pe lista căruia este înscris;

i) documentele doveditoare cu privire la exprimarea consimţământului părinţilor fireşti, în măsura în care nu s-a pronunţat anterior o hotărâre judecătorească de încuviinţare a deschiderii procedurii adopţiei interne a copilului;

j) direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază teritorială domiciliază persoana sau familia adoptatoare va avea obligaţia de a depune rapoartele finale.

Instanţa judecătorească va admite cererea de încuviinţare a adopţiei numai dacă, pe baza probelor administrate, şi-a format convingerea că adopţia este în interesul superior al copilului.

În termen de 5 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a încuviinţat adopţia, direcţia care a participat la judecarea cererii de încuviinţare a adopţiei va înştiinţa în scris părinţii fireşti despre aceasta.

Adopţia produce efecte numai de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care a fost încuviinţată.

Prin adopţie se stabilesc filiaţia între adoptat şi cel care adoptă, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.

Potrivit art. 34 din Legea nr. 273/2004, încuviinţarea adopţiei este de competenţa instanţelor judecătoreşti.

Instanţele judecătoreşti române sunt exclusiv competente să judece procesele privind încuviinţarea deschiderii procedurii adopţiei interne, încredinţarea în vederea adopţiei şi încuviinţarea adopţiei dacă cel ce urmează a fi adoptat are domiciliul în România şi este cetăţean român sau străin fără cetăţenie.

Cererile prevăzute de prezenta lege sunt de competenţa tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul adoptatului. Cauzele pentru judecarea cărora nu se poate determina instanţa competentă se judecă de Tribunalul Bucureşti.

PROCEDURA ADOPŢIEI INTERNAŢIONALE

În conformitate cu art. 39 din Legea nr. 273/2004, adopţia internaţională a copilului care are domiciliul în România poate fi încuviinţată numai în situaţia în care adoptatorul sau unul dintre soţii din familia adoptatoare care domiciliază în străinătate este bunicul copilului pentru care a fost încuviinţată deschiderea procedurii adopţiei interne.

Cererea de încuviinţare a adopţiei se transmite instanţei judecătoreşti de către Oficiu.

Instanţa judecătorească se va pronunţa, în condiţiile prezentei legi, numai după analizarea raportului direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului referitor la existenţa altor solicitări similare din partea rudelor copilului până la gradul IV, cu domiciliul în România.

Adopţia internaţională, în cazul în care adoptatul are domiciliul în străinătate, iar adoptatorul sau familia adoptatoare are domiciliul în România, este supusă dispoziţiilor art. 30-33 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.

Cererea adoptatorului sau familiei adoptatoare este luată în evidenţă de organul de specialitate al administraţiei publice centrale, numai dacă autoritatea centrală competentă din statul primitor sau organizaţiile sale acreditate şi autorizate în condiţiile legii atestă că:

a) adoptatorul sau familia adoptatoare îndeplineşte condiţiile de eligibilitate pentru adopţie şi este apt să adopte în conformitate cu legislaţia aplicabilă în statul primitor;

b) adoptatorul sau familia adoptatoare a beneficiat de consilierea necesară în vederea adopţiei în statul primitor;

c) este asigurată urmărirea evoluţiei copilului după adopţie pe o perioadă de cel puţin 2 ani;

d) sunt asigurate servicii postadopţie pentru copil şi familie în statul primitor.

Cererile transmise organului de specialitate al administraţiei publice centrale trebuie însoţite de următoarele documente:

a) un raport întocmit de autorităţile competente din statul primitor, cuprinzând informaţii cu privire la identitatea persoanelor care doresc să adopte, capacitatea şi aptitudinea lor de a adopta, situaţia lor personală, familială, materială şi medicală, mediul social, motivele care îi determină să adopte un copil din România, precum şi cu privire la copiii pe care ar putea să-i primească spre adopţie; concluziile raportului vor fi susţinute prin documentele eliberate de autorităţile competente din statul primitor; (în original şi însoţite de traducerea legalizată în limba română)

b) certificatele de naştere şi căsătorie şi actele de identitate ale persoanelor care doresc să adopte, în copie legalizată şi însoţite de traducerea lor legalizată în limba română;

c) cazierele judiciare ale persoanelor care doresc să adopte; (în original şi însoţite de traducerea legalizată în limba română)

d) raport medical întocmit separat pentru fiecare adoptator; (în original şi însoţite de traducerea legalizată în limba română)

e) actul din care să rezulte că există garanţia că adoptatul are posibilitatea să intre şi să locuiască permanent în statul primitor. (în original şi însoţite de traducerea legalizată în limba română)

Cererea de încuviinţare a adopţiei, însoţită de documentele arătate mai sus, se înaintează de către organul de specialitate al administraţiei publice centrale, instanţei judecătoreşti.

Pe baza hotărârii judecătoreşti irevocabile de încuviinţare a adopţiei, Oficiul eliberează, în termen de 3 zile de la data comunicării acesteia, un certificat care atestă că adopţia este conformă cu normele Convenţiei de la Haga.

Deplasarea adoptatului din România în statul de domiciliu al adoptatorului sau al familiei adoptatoare este posibilă numai atunci când hotărârea de încuviinţare a adopţiei este irevocabilă. Adoptatul se deplasează numai însoţit de adoptator sau de familia adoptatoare, în condiţii de siguranţă corespunzătoare nevoilor adoptatului.

Efectele adopţiei internaţionale, precum şi efectele în cazul anulării adopţiei internaţionale asupra cetăţeniei adoptatului sunt cele prevăzute de Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.